5,396 matches
-
Jean-Christophe Baculard, continuatorul și promotorul maestrului. Eisengardt a murit Într-un accident de automobil marca Bugatti; nu i-a fost dat să vadă Inutilii care triumfă astăzi În uzine și birouri. Dumnezeu să-l ajute să-i contemple din ceruri, micșorați de distanță și, din pricina asta, mai conformi cu prototipul pe care el Însuși l-a desăvârșit! Să schițăm acum imaginea Inutilului pentru cititorii care nu s-au dus Încă să-l examineze la San Justo, În fabrica de Pistoane Ubalde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sfârșit, În sus, Într-un val uriaș. — Mamă, mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar fi Întâmplat nimic. Am reușit! — Șaizeci de metri, anunță Norman. Afară apa devenise acum de un albastru-deschis. Apăsă pe niște butoane, micșorând viteza de ascensiune. Urcaseră foarte repede. Harry țipa, bătându-l pe Norman pe spate. — Am reușit! Fir-ar dracu-al dracului, am reușit! Am supraviețuit! N-aș fi crezut că vom reuși! Am supraviețuit! Norman distingea cu greu instrumentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
depresie postnatală și aveam un vagin de zece ori mai larg decât unul normal. Avionul a decolat, iar casele, clădirile și străzile Londrei au început să se rotească sub mine. Am privit în jos în timp ce șoselele și străzile Londrei se micșorau din ce în ce mai tare. Lăsam în urmă șase ani din viața mea. Oare așa se simte un refugiat? m-am întrebat. Undeva, acolo jos, se afla soțul meu. Undeva, acolo jos, era și apartamentul meu. Undeva, acolo jos, erau prietenii mei. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute lumea pe covoraș, să se micșoreze, face bing bang prin scăfîrlie, uite-i pe strămoșii oamenilor viitorului cît sînt de inteligenți, vorbesc deja telepatic, ca-n viitor. Cu mîinile. King Kong evadează. Există și o diferență vizibilă Între film și literatură. Amândouă au evoluat ca stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
duri scriitori ai secolului XX, Cline, dai peste cîte-o pagină sfîșietoare, ei bine, nu și-n Die Blechtrommel. Și are aproape cinci sute de pagini, format A4. Însă hai să vedem Încă o dată ce-a făcut Schlndorf: a simplificat, a micșorat această hiperconștiință a lumii nu neapărat doar germane, pînă la dimensiuni de Înțeles doar pentru spectatorul intelectual, ăla cu fesul pe sprînceană, și a tot redus-o pînă nu a mai rămas din Oskar decît un simplu băiețel de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se șteargă numele tuturor celorlalte divinități și să fie distruși idolii și amuletele. Acest Zeu Unic, ne spune eroul, este creatorul, dragostea și fericirea. Prin urmare, face excursii prin popor pentru a propovădui pacea, adevărul și egalitatea. Desființează pedepsele, micșorează birurile și puterea preoților lui Amun, pe care-i consideră niște șarlatani care Împilează țara. Drept urmare, imperiul se prăbușește, Egiptul fiind aproape gata de-a fi complet distrus de dușmani. Aliaților săi, faraonul le trimite poezii În loc de soldați. Așa că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fotografii. — Jerry Marsalas l-a pus pe David să creeze... porcăriile alea ciudate. Jerry era un om foarte rău. A fost Însoțitorul lui David ani de zile și se ocupa de drogurile care Îl mențineau... relativ normal. Uneori mărea sau micșora doza și Îl determina pe David să facă lucrări de artă comercială, iar el păstra banii. Raymond Îl plătea pe Jerry ca să aibă grijă de David. I-a dat lui David slujba de la Badge of Honor, astfel Încît și Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jerry i-a povestit niște lucruri ușurele despre Max Peltz, care la puțin timp după aceea au apărut În revistă. Apoi Hudgens a fost asasinat și e evident că Jerry l-a pus pe David să comită crima. I-a micșorat doza de droguri și l-a făcut să Înnebunească. David a revenit la vechile lui... la modul În care a omorît copiii. Marsalas a făcut-o pentru că se temea că Hudgens va continua să-l șantajeze. S-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu-i decât umbră și părere; nimic nu ți s-a întâmplat cu adevărat, totul n-a fost decât un vis!Ă - nu cred că s-ar schimba ceva. Asta n-ar sărăci deloc conținutul meu lăuntric, nu mi-ar micșora bogăția experienței, nu mi-ar îngusta deloc felul de a percepe lumea. Și din păcate, nu mi-ar ușura câtuși de puțin suferințele, n-ar înlătura în nici o măsură ravagiile pe care le-au produs. Singurul adevăr indubitabil este omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Am închis televizorul. Kenneth și Shirley se micșorară până ce se transformară într-un punct luminos și m-am dus în bucătărie să-mi torn băutură. Acum de fiecare dată când intram acolo și-mi vedeam imaginea în fereastră, îmi amintea de noaptea când venise ea prima dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea sau nu, când m‑a văzut. — Ahn‑dre‑ah, vino Încoace, mi s‑a adresat ea, iar vocea Îi suna aproape veselă În atmosfera cordială a petrecerii, care devenise În mod vizibil mai festivă În ultmele câteva ore. Cineva micșorase puțin luminile și era cât se poate de clar că cei trei chelneri zâmbăreți se ocupaseră de toți cei rămași la petrecere. Modul enervant În care Îmi pronunța numele nici nu mă mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar fanfara Își cînta ultimul pa-ra-pa-pa și apoi instrumentiștii Își puseră instrumentele jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și se strînse. „Ce idioată ești! Julia te iubește. Detestă doar bestia din tine, monstrul ăsta ridicol... Își mișcă din nou Încheietura mîinii Încît să atingă insesizabil coapsa Juliei. Aceasta rămase nemișcată o clipă, apoi Își lipi Încheietura de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără nici o briză, ca o plasă pe apă - chiar petecele de moloz și clădirile găurite și fără acoperiș aveau un farmec al mizeriei. În aer erau patru sau cinci baloane de baraj care păreau să se umfle, apoi să se micșoreze, pe măsură ce se Întorceau și se depărtau. Erau ca niște purceluși Într-o bătătură. Dădeau orașului un aspect jovial, intim. CÎteva persoane făceau fotografii. — Uite Catedrala Sf. Paul, Îi spuse o fată prietenului ei, un soldat american. Acolo e Parlamentul. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
subsol, și cînd a alergat În josul scărilor și a bătut la ușă, ea a Închis ochii și s-a sprijinit de unul din stîlpi și și-a lipit mîinile de stomac, Încercînd să se Încălzească. Dorințele și nevoile ei se micșoraseră, se concentraseră În una singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte. Începu să culeagă din nou vopseaua de pe polița șemineului. — Oare contează că s-a Întîmplat altfel? Întrebă ea pe același ton scăzut, nepăsător. Helen știa că, Într-adevăr, conta. Auzind cuvintele Juliei, ceva În interiorul ei se prăbușise sau se micșorase. Se simțea de parcă fusese păcălită, de parcă cineva Își bătuse joc de ea... Era o prostie, pentru că Julia n-o păcălise. Julia n-o mințise. Totuși, Helen se simțea trădată. Brusc deveni conștientă de faptul că era goală. Nu mai dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își dădu seama, de parcă ar fi fost pentru prima oară, de vuietul și mișcarea trenului, de durerea din picioare din cauza faptului să stătuse nemișcată. Își schimbă poziția și se mișcă, timp În care el Își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acel geam pe timp de noapte, de iarnă viscolită tot mai mic înțelegem fiecare dintre noi din experiența de viață pe care o avem deja. Cu tot șuierul de afară, zăpada ce cade din văzduh, se tot depune la fereastră, micșorându-i spațiul transparent. La un moment dat această micșorare se va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micșorarea geamului se întâmplă în mod vizibil. Ea, chiar își dă seama, de acest fapt, privind în
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
călugăriță pe trecerea de pietoni. Și ce părere are bărbatul tău despre asta? Genul ăsta de chestie de obicei Îi face pe bărbați să simtă că stau prost la capitolul dotare. —Vorbești serios când insinuezi că salariul meu i-ar micșora penisul soțului meu? Păi, asta ar putea fi o explicație pentru faptul că nimeni nu mai face copii În ziua de azi, nu crezi? Rata fertilității era În regulă până când femeile au Început să meargă la serviciu. — Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a Răscumpărătorului care poartă în trupul său glorios stigmatele pătimirii caracterizează starea actuală a Bisericii din această lume: Biserica răstignită și agonizantă care totuși nu încetează să spere și să se încredințeze mirelui ei... Devotamentul față de Biserica răstignită nu se micșorează nici atunci cînd instituția bisericească îmbracă chipul sever și mortificant al condamnării nedrepte". Antonio Rosmini a fost o flacără care s-a consumat luminîndu-i pe alții; și continuă să reverse lumină și astăzi. De aceea Biserica îl beatifică. I.P.S. Prof.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Presupunerea că un donator liber este, strict vorbind, un datornic, pur și simplu, pentru că a continuat să dea o lungă perioadă de vreme este un sofism al legii. 140. Prima măsură a servituții cărora le-au fost supuse donațiile spontane micșora caritatea dintre credincioșii donatori și Cler, care nu mai erau uniți de frumoasele relații dintre binefăcător și beneficiar sau, mai bine zis, de relațiile de schimb dintre binefăcători, prin care unii dăruiau lucrurile trecătoare și ceilalți, cele spirituale, în conformitate cu conceptul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica de ceea ce are astăzi. Căci dacă totul s-ar face după legile apostolice, veniturile Bisericii ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-ar micșora. Doar voi toți căutați să aveți comori pe pămînt, vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de producție din agricultură de factorii de mediu. După 1990 o parte din sistemele de irigații au fost distruse iar cele care au mai rămas nu sunt folosite deoarece micii proprietari de terenuri, din lipsă de resurse financiare, încearcă să micșoreze cât mai mult posibil cheltuielile cu înființarea și întreținerea culturilor 4. 2. 2. 2. Producția animală Sectorul zootehnic a cunoscut după 1989 o scădere a efectivelor de animale la toate speciile (cu excepția cabalinelor, la care s-a înregistrat o creștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
doream un inel mai mare decât Pământul, dar ăsta nu-i genul de lucru pe care să-l spui cu voce tare, așa că-l țin pentru mine. Indiferent de cât de mare ți se pare un inel la început, se micșorează vizibil când îl pui pe deget. Și, OK, inelul ăsta a costat în jur de un sfert de milion, dar când te gândești ce primește Tommy în schimb - pe mine -, inelul nu mai e chiar atât de scump, fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ținând-o așa, întruna, devenind tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]