3,813 matches
-
nas pentru treizeci de canale prin cablu, păi, să nici n-audă să vândă televizorul, deși cu banii de pe el ar mai lungi-o și ar mai îndulci-o cel puțin o lună, oho, cât se mai mirau și se minunau cu toatele de atâția proști care se-nghesuiau la vot, dar nu s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost aiurea ca niște femei ca ele, cele mai multe fără soți care să le țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu mai vine, și totodată i-ar spune și nu i-ar spune Mirelei. Parcă s-ar teme, dar cine știe? Poate că ce nu s-a potrivit fetiței ei o să meargă cu băiatul Mirelei, și nu mai contenește minunându-se ce băiat frumos, zici că-i o pictură, și-ai zice că-l leagănă nu doar cu brațele, ci și cu privirea. — Parcă are ochi albaștri. — Uneori bat în verde, spune Mirela. Se mai schimbă. Are opt luni abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele, păi, femeia omului, soția prietenului, nu se face, îi știi doar cât a suferit și s-a umilit și uite-l cât de pornit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
face de lucru în bătătura Mirelei, uite-i în sfârșit neamurile. Fratele ăsta, care nici pomeneală să se simtă cât de cât stânjenit că n-a mai dat pe la soră-sa de niște ani ca s-o vadă. Uite-l minunându-se cu inocența senină a celui întors de peste mări și țări, surioară, de când nu ne-am mai văzut... De aproape patru ani, îi amintește Mirela. De când a născut... ba cu câteva luni până să nască... Nu, nu p-ăsta mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu se acordă premii dacă ghiciți ce culoare avea părul ei! — Te-ai plictisi de ea Într-o săptămână, i-am zis, timp În care s-ar holba la tine cu ochii ăia mari ai ei, fiind convinsă că ești minunat și sorbindu-ți fiece cuvânt ... — Glumești? spuse Tom, nevenindu-i să creadă. Pentru mine, ăsta e tipul ideal de femeie! Mi-am privit ceasul. Era aproape miezul nopții. — E timpul ca Sam să doarmă, am anunțat, ridicându-mă În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
răspuns. Duggie a trântit de toate În el, fără să citească mai Întâi etichetele sticlelor. Dar e bun. Mi-a Întins paharul, Însoțindu-l cu unul din acele zâmbete specific americane, În care ți se arată fiecare dinte, ca să te minunezi de măiestria dentiștilor ce par a profesa doar pe malul celălalt al Atlanticului. Stanford arăta ca un fotomodel, cu trăsături atât de regulate că se anulau reciproc și cu un zâmbet ca al prietenului lui Barbie. — Sam! Ai venit! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aș Îmbrăca eu așa, mi-ar face avansuri toți bărbații grași și soioși de pe stradă. Și mai detestam faptul că, la școală, foarte mulți băieți o plăceau. Încă nu-mi trecuse necazul din pricina asta. Soții Ashley se uitau la ea, minunându-se. — Ea este Baby Thomson, le-am spus. Am fost Împreună la arte plastice. Baby, ei sunt Jim și Betty Ashley. — Ce plăcere să vă cunosc! gânguri Baby. Eu și Sam ne știm de foarte multă vreme. Cu ce spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Taher, Omar se Înflăcărează și adaugă: — Nu sunt dintre aceia a căror credință nu Înseamnă decât groază față de Judecata de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
copilărie, la Kom, să particip la aceste festivități, dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Teodorescule, dar ce suntem noi, bărbați în toată firea ori șoricei speriați? Dacă ești șoarece, spune-mi, atunci am să știu cum stă treaba și n-am să-ți mai dau să mănânci decât brânză.»” „De necrezut, individul”, s-a minunat bunicul meu. „Așa e. Sanowsky n-a trebuit să folosească prea des bâta de baseball. Mai exact, niciodată. Dar aproape întotdeauna discuția devenea neplăcută. De multe ori trebuia să scoată măciuca puțin la vedere, asta dădea imediat rezultate, nu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lucru a devenit scopul vieții mele. Cu un zâmbet satisfăcut, mă privește în timp ce mă așez, îmi toarnă vin, gura rotundă a sticlei îmi provoacă un fior plăcut, el râde, ți-a plăcut, nu? Iar eu îi mângâi mâna, a fost minunat, iar el zice, mai am câteva idei în ceea ce te privește, iar eu zâmbesc, nu știam că ești atât de creativ, dar el spune, ce să-i faci, unul dintre noi trebuie să fie. Am gura plină cu oase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să fac totul, de ce nu ai fost la cumpărături, strig la el, dacă tot te-ai învârtit ore întregi pe afară, nu avem nimic de mâncare la cină, iar el spune, mie nu îmi este foame, și eu izbucnesc, este minunat că ție nu îți este foame, dar la noi nu te gândești? Nu te poți gândi numai la tine însuți, ești parte din această familie, fie că vrei, fie că nu, dar el face pe naivul, asta înseamnă că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o ran\ care nu se închide niciodat\, spuse Midori dând din cap. De fapt, toți din familia noastră sunt cam ciudați... fiecare e dus puțin cu pluta. — Așa se pare, am aprobat-o eu. — Da, dar nu crezi că e minunat când oamenii se iubesc? Of, Doamne! Să-și iubească un bărbat atât de mult soția, încât să le spună fiicelor lui că mai bine ar fi murit ele în locul ei... — Cred că nu v-a fost ușor, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum cuvintele curg singure pe hârtie. Aerul de aici e curat, m-am izolat de lume, e o liniște desăvârșită, am un program regulat, fac sport. Se pare că de așa ceva aveam nevoie. Este extraordinar să poți scrie scrisori! E minunat să simți nevoia să comunici cu cineva, să te așezi la birou, să iei stiloul și să-ți așterni gândurile pe hârtie. Normal că atunci când mă apuc de scris, nu reușesc să cuprind în cuvinte tot ce mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să stai cu mine? am întrebat-o. Eu te-aș proteja, n-ai mai visa urât și te-aș ține eu în brațe, în locul lui Reiko, atunci când ți-e greu. Naoko se lipi de mine și mai strâns. — Ar fi minunat! exclamă ea. Ne-am întors la cafenea puțin înainte de ora trei. Reiko citea și asculta la radio un concert pentru pian de Brahms. Mi s-a părut minunat să asculți un concert de Brahms la marginea unei pajiști unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar sora mea nu-și permite să facă nici măcar nunta dacă o ținem tot așa. — De câte ori pe săptămână vii aici? am întrebat-o eu. — De obicei, de patru ori, spuse Midori. Spitalul pretinde c\ asigură îngrijire totală și asistentele sunt minunate, dar sunt puține și nu fac față. Trebuie să fie în permanență și un membru al familiei care să dea o mână de ajutor. Sora mea vede de magazin, eu am ore la facultate, și totuși ea reușește să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată încăperea aceea se transformase într-un salon de mare clasă. Nu-mi mai petrecusem niciodată timpul numai cu ea până atunci și a fost o experiență minunată pentru mine. Am avut impresia că mă trage în sus, pe culmi înalte... După cea de a treia partidă - m-a bătut, bineînțeles - am simțit că-mi pulsează rana și ne-am oprit. — Te rog să mă ierți, spuse Hatsumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
î[i apropie buzele de sfârcurile mele [i începu să-și miște, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferența dintre ea și Naoko, dintre felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare, dar exista o deosebire între ele. Simțeam cu totul altceva acum. Hei, Watanabe, te gândești la fata aceea? — Nici vorbă, am mințit eu. — Serios? — Serios. — Mi-ar displăcea grozav, spuse Midori. — Nu mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Asemenea lucruri se întâmplă frecvent în lumea asta largă. Știi ce imagine mi-a venit în minte acum? Într-o zi senină, te plimbi cu barca pe un lac splendid și îți vine să exclami că cerul și lacul sunt minunate. Te rog, nu te mai consuma fără rost. Totul se petrece așa cum îți este scris și chiar dacă faci eforturi să nu superi pe nimeni, lumea tot se supără dacă a venit momentul să se supere. Așa-i viața, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-a sărutat pe cap, pe gât, pe piept. M-a copleșit pur și simplu cu săruturi. Mi-am revenit puțin, mi-era cald și bine și el a început să se miște ușor, ușor. O, Doamne, Reiko! A fost minunat! Aveam senzația că mi se topesc creierii. Voiam să rămân acolo, în brațele lui, tot restul vieții.“ „Păi, dacă a fost atât de grozav, de ce nu te-ai mai întâlnit cu Watanabe, de ce n-ați mai făcut dragoste?“ am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
whisky. — Nu crezi că am cântat destul? — Ba da. Ai fost uimitoare! Reiko m-a privit drept în ochi și mi-a spus: — Watanabe, te rog să uiți funeraliile la care ai participat acolo. Ține-le minte doar pe cele minunate de astăzi. Am aprobat-o din cap. — Uite, ți-o cânt și pe a cincizeci și una. A fost fuga ei favorită de Bach. După ce a terminat, mi-a spus aproape șoptit: Ce-ar fi să ne iubim, Watanabe! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în brațe, stând de vorbă. Mi-a plăcut grozav să stau de vorbă cu ea în poziția aceea. Dacă spuneam ceva amuzant și o făceam să râdă, hohotele ei treceau parcă prin penis. Am rămas îmbrățișați mult timp. — O, e minunat! exclamă Reiko. — Nici în mișcare nu e rău, am zis eu. Hai, mai încearcă! Am ridicat-o puțin, am intrat adânc și am savurat, din plin, senzația de mișcare în cerc până când am ejaculat iar. Ne-am împreunat trupurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de grijă, dar pot face lucruri pe care alții nu le-ar putea face pentru tine și, În plus, ne iubim. MĂ iubești și știi asta - iar noi știm lucruri pe care nu le mai știe nimeni altcineva. — Facem lucruri minunate pe Întuneric. — Și le-am făcut și-n timpu’ zilei. — Știi că prefer Întunericul. Din anumite puncte de vedere, asta reprezintă o ÎmbunătĂțire. — Nu minți prea mult. Nu-i nevoie să fii așa de al dracu’ de nobil. — Auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]