6,725 matches
-
fost și este un cadru medical de valoare, dintre cele pe care, dacă Statul român nu va ști să le prețuiască, le va pierde rând pe rând, căci mapamondul oferă pentru ele infinite brațe de-mbrățișat, nu brațe de îndoială, neputință, mirare, acele arhicunoscute gesturi ale ridicării din umeri, cu mâinile pe lângă corp și palmele deschise spre exterior, precum celebrul omuleț al lui Gopo! La Buhuși, de pildă, există un miracol de spital fără de care populația orașului și a localităților limitrofe ar
KINETOTERAPEUT LUMINIȚA STOIAN. BUNĂTATEA ȘI BLÂNDEȚEA ÎNTÂILE CONDIȚII ALE OMENESCULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357837_a_359166]
-
ca prin urechile acului de asaltul guvernării ce-a dezafectat spitale în țara aceasta! N-am avea pretenția ca dintr-o dată, la Spitalul Orășenesc din Buhuși să răsară cabinete medicale de nivel și necesitate municipală, să zicem, dar e o mirare că la amploare națională, unele domenii medicale sunt tratate foarte pasiv. Printre ele, kinetoterapia! Ne reperăm, în acest context, pe exemplul Luminiței Stoian, care, după ce și-a bătut mintea, si-a sacrificat timp, odihnă, bani, familie, sănătate, urmând o facultate
KINETOTERAPEUT LUMINIȚA STOIAN. BUNĂTATEA ȘI BLÂNDEȚEA ÎNTÂILE CONDIȚII ALE OMENESCULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357837_a_359166]
-
Cert este că a venit la acest cabinet sub imboldul unei rude suferindă căreia doctorul i-a luat cu mâna durerile în pofida unei pofte de mâncare reapărută din senin după mulți ani de suferințe. „Doctorul face minuni. Nu este de mirare că sala de așteptare are întotdeauna fotoliile ocupate. Și ce fotolii comode, de piele moale în care tot să stai. Nu te plictisești în timpul lunguț al așteptării, datorită unei muzici în surdină care parcă mângâie sufletul.” îi spuse ruda după
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
oțelului. Fibra mușchiulară este și mai puternică. Un om antrenat învinge durerea și poate, de exemplu, să sfarme 10 cărămizi dint-o lovitură. Cu aceeași forță pătrunde o ghiulea mijlocie într-un zid pe care-l dărâmă. Mai poate fi de mirare ce poate face omul când autoapărarea este suprimată? - Încep să înțeleg ce forțe poate exterioriza un om la ananghie. Dar oprirea sângelui și crearea unui nou vas sangvin nu necesită forțe sau, cel puțin acestea au un cu totul alt
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
ce i se întâmplaseră: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
s-a mișcat în mijlocul flăcărilor ca și cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au văzut aceasta s-au înfricoșat și au fugit, lăsând în urmă odoarele bisericii pe care vroiau să le fure, iar creștinii s-au umplut de mirare, cântându-ți: Bucură-te, nou Ilie prin râvna către cele cerești; Bucură-te, că la fel ca acela te-ai lăsat mistuit de dragostea sfântă; Bucură-te, că nu îmbrăcămintea, ci trupul tău ne-ai lăsat nouă ca acoperământ; Bucură
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
ce frumos și îndrăzneț gând și năzuință: „Viața mi-o spăl cu Dumnezeu”:„Apa mă mângâie/ când m-atinge/ viața să mi-o spăl cu Dumnezeu”(„Chipul tău”). La această stare de grație, participă toate elementele naturii. Nu e de mirare, așadar, că autoarea își caută cerul în sine și, adeseori, simte că îl poartă în suflet, oglindit în lumina ochilor persoanei iubite. „Atâta vrăjită putere/ poți să ascunzi/ doar cu lumina din ochi/ când mă pătrunzi!// Nici nu știam/ că
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
sufletul rezonează pe măsură: „S-au trezit ritmuri cosmice/ în mine/ ce erau adormite de demult/ și mă țin trează/ cu a lor beție/ cu Holderlin de mână/ în tumult” („S-au trezit ritmuri cosmice”). Este cel puțin lucru de mirare că iubirea are, pentru Olga Alexandra Diaconu doar o singură dimensiune: aceea a fericirii și a împlinirii. Însă, știm că iubirea îmbracă cele mai neașteptate nuanțe și aspecte, un întreg cortegiu de suferințe și îndoieli, de trădări și de tristeți
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
de lumină”). Iată de ce, ea poate spune cu deplin temei: „Sunt doar o lumină/ doar avânt -/ port numai veșmântul de iubire/ și sunt legănare de pământ” („Creștetul mi s-a golit de gânduri”). În aceste circumstanțe neobișnuite, nu e de mirare că autoarea spune: „Sunt o ardere de foc nestins -/ caier albăstrui și suitor -/ și mă mistuie un dor aprins/ de-a mă arde-n caier, ca fuior.” („Nu mai vreau să știu cât este ora”). Iar altundeva: „Sunt numai un
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
mutdin carnea mea verde călcată de vânt,cad sunete rânjite pe grumazul degetelor,livada de vise a înflorit sub așternut.... XX. CU GÂNDU-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 500 din 14 mai 2012. ASCULTĂ Ascultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii! Și păsările care plâng în rănile scorburilor, când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, ... Citește mai mult ASCULTĂAscultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii!Și păsările care plâng în rănile scorburilor,când eu îți rup umbra în vreascurihoinărindu-te în cenușa nopții.Azvârlită în mine, pari un cuțitcu preselele sparte în oboseala frunzelordin rochia toamnei ce ne poartăîn raniță.ARITMETICĂUnu e substantivul în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu inima și fapta la acei copii pe care destinul le-a rostuit sfințenia suferinței. În 2006, la inițiativa părinților copiilor cu dizabilități, trăitori pe valea râului Doamnei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu inima și fapta la acei copii pe care destinul le-a rostuit sfințenia suferinței.În 2006, la inițiativa părinților copiilor cu dizabilități, trăitori pe valea râului Doamnei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
de-al doamnei, care o invita la o galerie de artă, cum de uitase, doar i-a promis să-l însoțească, și ea se urca pe bancheta din spate, șoferul semnaliza și pernele i se adunau iar în jurul capului, deși mirarea era întreagă, pentru că ce mare era limuzina și cum de ea nu avea loc decît în acea poziție, cu dodolețul în sus, tot drumul?! Rîdeau ca proastele, se supărase madam Marea Marmara și le făcea tîmpite pentru că nu aveau creiere
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
ușa casei cu cerdac se și ivi un trup de femeie gol-goluț , având asupra sa, străin de ceea ce îi dăduse Dumnezeu la naștere, un ciomag pe care lelea Catrina îl ținea după ușă pentru nevoi ca aceasta. Mare-i fu mirarea femeii când văzu că, de la poartă, câteva umbre de trupuri o zbughiră pe drum în jos, iar dinspre ușa chilerului doar o singură momâie se grăbea să sară gardul. A doua zi, după ce-l ocărî bine pe Ion că umbla
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
cu care frumoasa lui Estera de Chasseriau i-a arătat cerul și depărtarea și i-a spus povestea degetărelelor: Cică un degetărel, ca un potiraș delicat și albastru, a apărut peste noapte în poiana din pădure. Ciuboțica îl privea cu mirare din fîneață: -Am crezut că ești o părăluță, îi zice ea potirașului; dar nu poți fi părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
trăseseră la măsea, ca muierile între ele cînd simt nevoia să se prostească și ele nițel, ca nătărăii ăia de bărbați ai lor la cîrciuma din sat. Estera, Lilicuța și Roua stăteau așezate turcește în jurul Afroditei și rîdeau ca apucatele. Mirarea lor era că, dintre toți bărbații, Vascodagama, mai bătrîn ca toți, se vădise a fi mai bun de prăsilă, e drept că nici Afrodita nu mai era tinerică, trecuse de patruzeci, femeie coaptă, avea ce moștenire genetică să-i transmită
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dar se ținea bine de firul narațiunii și, cînd te așteptai să fi uitat subiectul, odată îl simțeai cum se încordează în interior și cum se opintește, ca să întoarcă roata spre direcția cea bună de mers și așa aflase, cu mirare, că de fapt îl cheamă Grigore Țăranu, iar Lilicuța se bucura, pentru că urma să scape de bolovanul numelui ei, care o umilise prin școlile pe la care trecuse în viață și pe la fabrica unde fusese pontatoare pînă la marea restructurare din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
sînt prioritățile vieții ei, dar oamenii, cînd încremenesc de uimire la gîndul că, uite, au și îmbătrînit, zic cu un fel de tragică nostalgie: “Oare cînd a zburat timpul ... parcă mai ieri aveam paispreze ani ... ” ceea ce nu este de-a mirările ... Eu, cînd aveam paisprezece ani, muream de nerăbdare să treacă timpul și să împlinesc optsprezece, vîrstă la care aveam dreptul să-mi hotărăsc soarta, dar lucrurile nu stau chiar așa, uneori clipa sau destinul (explozia aceea de fapte întîmplătoare!) ne
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
turiști, piețele publice cu fântâni arteziene, una din ele donată de venețieni, pavajul omniprezent, diversitatea produselor comerciale, vechimea instituțiilor culturale (o universitate și o bibliotecă din sec.XVII, muzee) răscolesc în săteanul din România stări sufletești greu de definit: entuziasm, mirare, frustrare etc. Și ca să probeze continuitatea ingeniozității înaintașilor, urmașii maeștrilor de demult au ridicat pe zidurile construcțiilor medievale nivele noi, în stil modern, în confortul cărora coexistă cu trecutul. Și toate acestea, iată, le descoperim, în sfârșit, și noi, cei
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
cât suntem mai puternici, mai uriași în simț, cu atât ne ascundem trăiri și sentimente. Dar, ca o aprindere a tăcerii izbucnește o violacee trăire, înfăcărare într-o clipă sprințară. Ne uimește și pe noi. Deci avem urcare în culoare. Mirare? Încântare! Referință Bibliografică: Gorun / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1416, Anul IV, 16 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
GORUN de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358532_a_359861]
-
frunzele de aur din toamna asta năclăită, pe soarele din dimineți, dansați pe crinii morți, băieți, dansați pe spasmele din voi, pe rătăciri și pe nevoi, dansați pe groapa ce se cască, pe vânt, pe pronia cerească, dansați pe semnele mirării și pe albastrul disperării. ca saltimbancii-n circ dansați, dansați ceva mai elevați, dansați pe cei ce se vor naște, dansați pe darul de-a cunoaște, dansați pe flacările albastre, dansați pe cer, dansați pe astre, dansați pe întregul unives
DANSAŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358086_a_359415]
-
altfel...căutînd să restituie din amintiri, din comentarii și impresii per-sonale, o imagine cît mai complexă asupra marelui dirijor și muzician, Sergiu Celibidache, filtrată de această dată, prin ochiul plin de culoare și poezie al soției sale. Nu este de mirare, prin urmare, că în deschiderea convorbirii noastre, țin să vă întreb, stimată doamnă, ce a determinat scrierea acestei cărți? R: Bărbatul meu s-a prăpădit așa, dintr-o dată. A fost o lovitură înfiorătoare. N-am mai putut picta. Mă duceam
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]
-
Dacă țineam să fac totuși ceva în afara programului lui mă determina să înțeleg că e foarte important să stau cu el. Î: Bănuiesc, e firesc, că și dvs. aveți o înclinație asemănătoare? R: Sigur că da. Nu-i nimic de mirare. Uneori trebuie să-i fi părut îngrozitor de acaparatoare. Î: Și atunci, între două naturi atât de profund personalizate artistic, în chip diferit, nu izbucneau conflicte? R: Cum să nu. El avea mulți elevi răspândiți în toată țara de care se
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]