2,450 matches
-
se făcea atât în familie cât și în școală cu anumite constrângeri și numai în cazul unor abateri repetate. Chiar și atunci, ele erau calculat-pedagogice, formative, spre a-l ajuta pe copil să se integreze în societate. Prin comparație, rămân mirat să aud astăzi părinți care, după ce că nu pot, sau nu au timp să se ocupe de buna creștere și educație a copiilor și îi lasă să ajungă niște huligani, expuși tuturor ademenirilor atât de periculoase ale tinerilor de azi ... sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
îi spun că sunt din România cu un mesaj pentru Preînaltul. Cu greu l-am convins că nu-i pot înmâna mesajul decât personal. A acceptat să încerce ... și m-a invitat să aștept. După puțin timp s-a întors, mirat, că Sfinția-Sa servește ceaiul și că mă așteaptă "cu plăcere" (!!!). Așa am ajuns în fața celui mai puternic armean din lume ... o figură jovială, un conviv admirabil. Invitat fiind să servesc ceaiul cu Sfinția-Sa ... m-am scuzat spunând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
târziu o văd venind cu o tăviță și un pahar de vin. Gândind că își bate joc de mine ... m-am ridicat ostentativ... am golit paharul (e adevărat că paharul era mai mare decât unul obișnuit) și ... sub privirile ei mirate de cum îl beau ... am mormăit un "sărut mâna" și am plecat. Tot gândind la eșecurile mele matrimoniale și ... tot mai nesigur pe mersul meu ... am ajuns în "Jneamăt-ul" Cotnarilor ... turmentat binișor. Simțind că pământul se cam învârte cu mine ... m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe loc într-un râs nestăvilit în fața unei duble panorame: eu gol cum, cică, nu mă mai văzuse (e adevărat că pudic am fost și am rămas toată viața) ... iar pe trotuarul celălalt, bătrânica își făcea niște cruci atât de mirate încât a scăpat și rața din brațe și tot nu se mai lăsa dusă. În cele din urmă soția mi-a făcut loc să intru ... dar nici acum nu știu dacă asistenta mea și-a recuperat rața. Câțiva ani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
că chiar de-ar fi copilul meu nu aș putea, întrucât examenul se desfășoară în cel mai strict secret ... când mă uit pe geam iar ajungeam în centru. Văzând că nu mai am decât vreo 10 minute ... l-am lăsat mirat și nelămurit că ... cum adică ... eu mare acolo (?!) nu pot interveni ... am luat repede un taxi și am reușit să prind trenul în ultima clipă. La revenirea în Iași ... între altele i-am povestit soției pățania cu trenul ... a râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări, deci lectorul e veșnic mirat, nemulțumit, flămând, invitat la cină când gazda nu are vreme de el. Critic Până în prezent, criticul Desperado nu s-a maturizat. El este deocmadată o inteligență condiționată de principii fixe, de termeni preluați și sacrosancți, de abordări docte, ce tind
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
L-a întrebat țăranul, arătând cu mâna spre cer. Nu pot să cred că și cerul este tot al tău. Acela este al meu, a mai sus țăranul și cu zâmbetul pe buze a plecat liniștit, lăsându-l pe boier mirat și cu ciudă în suflet. Fă și tu ceva! Un bătrân rabin îi slujise toată viața lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rugat lui Dumnezeu; - Doamne, m-am închinat ție și m-am supus legii tale. Am fost un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
rădăcina nasului, între sprâncene și în jurul ochilor... Pleoapele se odihnesc cu blândețe, ele par ușoare... Mușchii din jurul ochilor se destind. 13. Atenția se îndreaptă spre frunte. Încruntați fruntea, ridicați cu fermitate sprâncenele, ca și cum ați vrea să arătați că sunteți foarte mirat (ochii rămân închiși)... Simțiți ridurile de pe frunte... și tensiunea din vârful capului. Expirând, coborâți din nou sprâncenele și mușchii frunții... Fruntea devine netedă. Încercați să destindeți toată fața: fruntea, ochii, obrajii, gura... Relaxați fața din ce în ce mai mult. (Relaxarea întregului corp) Treceți
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
L-a întrebat țăranul, arătând cu mâna spre cer. Nu pot să cred că și cerul este tot al tău. Acela este al meu, a mai sus țăranul și cu zâmbetul pe buze a plecat liniștit, lăsându-l pe boier mirat și cu ciudă în suflet. Fă și tu ceva! Un bătrân rabin îi slujise toată viața lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rugat lui Dumnezeu; - Doamne, m-am închinat ție și m-am supus legii tale. Am fost un
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o face, dar o face pe tăcute, în mod firesc și fără artă; căci exprimarea aparține tuturor oamenilor,, iar priceperea numai unui cerc foarte restrîns! Spiritele fine, din contra, obișnuind a judeca lucrurile dintr-o singură privire, sînt atît de mirate cînd le prezinți probleme în care nu înțeleg nimic și în care, ca să pătrunzi, trebuie să treci prin definiții și prin reguli așa de sterpe pe care ele nu sînt obișnuite a le vedea în amănunt, că se descurajează și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
radical la un experiment cu sine însuși și dovedește, în cele din urmă, ceea ce (re)descoperise Sfîntul Augustin: e în noi ceva mai adînc decît noi înșine. Trecînd peste accentele puse de Noica asupra unei ipostaze în care descoperim, poate mirați, în dosul măreției unei personalități remarcabile multe trăsături de mediocritate (este invocat cazul lui Tolstoi, exigent descifrat în acest fel de Henry de Montherlant într-un studiu deloc minor publicat în Revista Fundațiilor Regale), două credem că sînt semnificațiile pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
puțin, un pas înainte, urma să fiu total șocat a doua zi. Evreul nu își amintea absolut deloc ziua precedentă, continuând să vorbească în același mod, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și, dacă îl confruntam, indignat, se prefăcea mirat și nu putea să își amintească altceva decât că propriile afirmații fuseseră dovedite adevărate în ziua precedentă"494. Acum, să ne gândim bine și, cu toată sinceritatea, să răspundem la întrebarea care apare, cu certitudine, în mintea fiecăruia dintre noi
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
creadă ochilor că te poți deplasa liber pe străzi fără ca fosta miliție, acum poliție, să te înhațe, ori că poți cumpăra din librării titluri la care înainte nici nu puteai gândi măcar din România. Cumpără treizecipatruzeci de titluri sub ochii mirați ai vânzătoarei... care probabil, crede el, îl consideră nebun. De altfel, a citi, pentru el, este fundamental. Undeva chiar sugerează: în asta eu am investit efort și bani. Și este evident că din asta obține el recunoaștere și bani. Raportul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
gândească altfel decât în mitul biblic geneza. Cei doi ar trebui să aibă un "părinte" cu atribute contradictorii: "Părintele a trebuit să fie, prin natura sa, atât divin, cât și demonic. Ce prăpastie ar fi deschis gânditorul nostru în fața ochilor mirați ai obștei cu o asemenea concepție despre Cel ce a fost mai înainte de Început. În folclorul nostru se schițează o stare de concepție. Poporul închipuia eresuri care înseamnă o abatere de la doctrina bisericească. Spiritul de gândire liberă ce răbufnea într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atentat la virtutea lor... Într-o seară, explică Bab, au venit săracele de ele șifonate, înlăcrimate, înfuriate, jurând că n-or să mai facă așa ceva în viața lor. Eu, mă cunoști doar, nu uită ea să adauge, nu eram deloc mirată, mirosisem imediat cu cine aveau de-a face, însă erau așa de sigure pe ele! Pe scurt, fățarnicii aceia le-au atras în mașină și pe o stradă întunecoasă... în fine, nu-i cazul să-ți fac un desen..". Solicitată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici nu mai poate fi vorba de Brâncuși. Ce este? Nu-ți place? mă trezește din visare Ricardo Giorgio. Și tresar deodată căci am găsit. Da, da, asta este! și-l întreb dacă a auzit de Țuculescu, el mă întreabă mirat cine e ăsta și încerc să-i explic cîte ceva despre faptul că pînza lui mi-a amintit deodată de Țărmul roșu al pictorului nostru. Deci înseamnă că-ți place, constată triumfător artistul. Asta este tot ce-l interesează, faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
îndreaptă spre noi o făptură frumoasă, în rochia tradițională cu "toate culorile cerului și ale pămîntului" în urzeala ei, cu părul împletit în zeci de cosițe negre ca păcura. Spune ceva în limba ei, nu înțelegem nimic și o privim mirate. Rîde, arătîndu-și toți dinții puternici și tineri și cu un gest brusc, îmi apucă mîna stîngă și o întoarce cu palma în sus. Rîd și eu, retrăgîndu-mi mîna. La ce mi-ar folosi să-mi citească-n palmă o ghicitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ce locuia la ultimul etaj al unei case de lângă sala de concerte Augusteo. Camera lui era așezată lângă cupola mobilă, de sticlă, a teatrului. Toate concertele se auzeau foarte bine și din camera lui. Sabin Popp a fost mai mult mirat decât bucuros de sosirea noastră. Camera era netencuită, piatră pe jos, piatră sus, pereții tot de piatră, un fel de celulă cu un pat de fier pentru o persoană, un cuier, un lavoar, lucruri pentru pictorie, două planșete mari din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
simplu parcă îmi uitasem replică. - Lăură, mă cheamă Lăură, am șoptit emoționată. I-am strâns mâinile, apoi destul de stânjenita m-am îndepărtat și m-am așezat pe scaun. - Aștept ceva de la tine, mi-a spus. - Ce anume? am intrebat eu mirata. - Poezie, proza, eseu, critică literară,orice...... - Așteptați, am zis, așteptați!.. Lăură era puternic fardata, dar își arată exact vârstă pritre fardurile îndrăznețe. Simțea că încearcă să-și ascundă un sentiment de frică. Nu era deloc sigură pe ea, se credea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să-i atârne câtuși de puțin cu toată greutatea lor. O clipă nu au spus nicunul nimic, dar ea își dusese involuntar mâna pe talia lui goală, provocator. -Aș vrea să mă dezbrac, să facem dragoste, zise el. -Aici ? întreba mirata Lăură. -Nu este nimeni în jur. Avem toate peșterile astea la dispoziție...Le putem lua la rând pe fiecare... -Dar dacă sunt șerpi, scorpioni, paianjeni, șoareci sau alte dihanii ? -O ciupi ușor de talie. Nu-ți fie frică, esti cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
țări. Cel mai surprins a fost, fără îndoială, organizatorul său, pitorescul președinte al țării, Hugo Chavez Frias. Dar rezultatul a fost neașteptat atât pentru cei care au votat pentru, cât și pentru cei care s-au opus; nu mai puțin mirată a rămas și majoritatea celor care urmăresc cu interes ceea ce se întâmplă de câțiva ani în Venezuela, în primul rând americanii poate cu excepția serviciilor lor secrete -, apoi simpatizanții lui Chavez, ca iranienii, bielorușii, cubanezii și mulți alții. Dar de ce acest
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
propriului copil. După cum sugerează indicațiile de regie, dramaturgul român preferă să imagineze o mamă destul de indiferentă, puțin preocupată să înțeleagă frământările Ifigeniei : privește aspru, sever... amintindu-și că nu se poate supăra într-o asemenea zi, se silește să zâmbească... mirată, cu oarecare răceală... oarecum plictisită... privind-o bănuitor (I 3). Lipsită de afecțiune autentică, Clitemnestra nu se poate apropia de sufletul fetei ei și e mereu contrariată de reacțiile acesteia. Ea se miră că Ifigenia nu se arată mai entuziasmată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă pașii mitropoliților cărturari, ai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea visătoare și ochii contemplativi ai scriitorului mirat se opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu razele trimise spre a mângâia și încuraja îndrăgostiții. Are puterea să zâmbească când e veselă, aninată deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
om cam bătrân, înarmat cu un fierăstrău, un topor și o capră. Omul vine, începe lucrul, taie toate lemnele, apoi se prezintă la doctor ca să fie plătit. Dar cere un preț sub valoare, un preț cu totul de nimic. Doctorul, mirat, întreabă dacă nu cumva omul se înșală, dar falsul tăietor se demască: el era cârciumarul care se deghizase în tăietor, spre a putea răsplăti serviciile doctorului care-l scăpase de la moarte. O altă anecdotă e încă și mai picantă: Doctorul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]