3,149 matches
-
face parte din Moștenirea culturală mondială a documentelor. Cărțile și documentele bibliotecii au fost cumpărate de către solii regelui în Italia, Grecia și Asia Mică, fiind strânse peste 5000 de bucăți, în valoare de circa 33000 ducați de aur. După moartea monarhului, biblioteca a fost risipită, o parte fiind dusă la Istanbul de către otomani. După câteva sute de ani, unele documente au fost restituite de către turci, în secolul XIX, Budapestei.
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
mod legal la putere. Guvernele în exil apar de obicei în timp de război și de ocupație străină. De exemplu, în timpul celui de-al doilea război mondial, dată fiind ocuparea a numeroase țări de către Germania Nazistă, numeroase guverne europene și monarhi ai statelor ocupate au fost nevoite să se refugieze în Regatul Unit. Dreptul internațional recunoaște dreptul guvernelor în exil de a întreprinde mai multe tipuri de acțiuni. Printre acestea se numără: Totuși, niciuna dintre aceste acțiuni nu pot servi la
Guvern în exil () [Corola-website/Science/311217_a_312546]
-
chirurg superior la Colegiul de Chirurgie din Berlin, și Susannei Lienard, descendentă dintr-o familie protestantă venită din orașul francez Metz, se naște un băiat, numit Peter. Avea un frate și o soră, ambii mai mari ca vârstă. Pe atunci monarhul Prusiei era Friedrich al II-lea, care se ocupa de reorganizarea Academiei de științe prusiene. Tatăl a vrut ca fiul să-i urmeze calea și să devină medic, dar micul Peter se ocupa mai mult cu studierea naturii. Luând lecții
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
26 martie 1811, rege al Haiti sub numele de "Henri I". Un edict, datat la 1 aprilie 1811, ne anunță toate titlurile sale: În ciuda eforturilor sale de a promova educația și de a codifica legile, Henri I a fost un monarh puțin popular. De altfel, regatul său era în continuu conflict cu sudul republican. Spre sfârșitul domniei sale, opinia publică se întoarce în mod decisiv împotriva lui din cauza „caporalismului agrar”, pe care îl promova pentru dezvoltarea economiei insulei. A ordonat construirea "Palatului
Henri Christophe () [Corola-website/Science/311837_a_313166]
-
din 1066, era faptul că regele Angliei era și unul dintre cei mai mari nobili ai Franței, controlând teritorii întinse din interiorul acesteia. Regii francezi au privit această situație ca pe o amenințare și au încercat să reducă din proprietățile monarhului englez. Din acest punct de vedere, războiul de o sută de ani reprezentă etapa finală a unui conflict ce durase deja peste 300 de ani. Coifuri, armuri și componente ale armurilor de cavaleri din secolele XIII-XIV. Se observă componentele armurii
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
statului francez: Girondinii și Iacobinii, aceștia din urmă fiind conduși de Maximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a lui
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
accident. Ludovic-Filip a domnit într-un mod modest, evitând fastul și cheltuielile generoase ale predecesorilor săi. În ciuda acestui aspect exterior de simplitate, sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate. La început, el a fost iubit și numit "Regele Cetățean" și "monarhul burghez", dar popularitatea lui a suferit, guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservatoar și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon.<br> Sub conducerea sa, condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
și îngropate la "Chapelle royale de Dreux", necropola familiei Orléans pe care mama lui a construit-o în 1816 și care a fost mărită și înfrumusețată după moartea ei. Cicnirile dintre legitimiști și orleaniști din 1830 și 1848 legate de monarhul de drept au fost reluate în anii 1870. După căderea celui de-al doilea imperiu, Adunarea Națională dominată de monarhiști a oferit tronul pretendentului legitimist, Henri, conte de Chambord sub numele de "Henric al V-lea". Cum el nu avea
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Țara Galilor, unde au vizitat târgul Anglesey Food și au deschis un centru pentru cei fără adăpost din Newport, În iulie 2005, el era în primul său tur peste ocean, călătorind în Noua Zeelandă și reprezentând-o pe bunica sa care este monarhul Noii Zeelande la comemorările celui de-Al Doilea Război Mondial, iar pentru cea de-a XXX-a aniversare a operei de caritate a tatălui său, „Trustul Prințului”, William și fratele său au dat împreună un interviu pentru prima dată la
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
de Televiziune și Film. Prințl William a devenit al 1.000-lea membru al Ordinului Jartierei; a fost investit oficial de către regină la 16 iunie 2008 printr-un serviciu la capela St. George a Castelului Windsor. Ultima dată când un monarh și-a numit nepotul în Ordinul Jartierei a fost în 1894, când regina Victoria l-a investit pe Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha. Prin tatăl său, Prințul William descinde din regele Henric IV, regele Carol II și Iacob II
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
fost în 1894, când regina Victoria l-a investit pe Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha. Prin tatăl său, Prințul William descinde din regele Henric IV, regele Carol II și Iacob II. Dacă va deveni rege, William va fi primul monarh de la regina Anna care descinde din regele Carol I. Prin mama sa, William este englez descendent din irlandezi, scoțieni, americani și armeni. Prințul William este descendent al tuturor regilor și reginelor Angliei, Marii Britanii și Regatului Unit descendenți ai regelui William
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
regelui William I cu excepția a patru din ei: regele Henric V, regele Henric VIII, regele George IV și William IV (n-au avut moștenitori legitimi). De asemenea, este descendent al mai multor manarhi pre-Uniune ai Scoției și ai mai multor monarhi străini notabili printre care: Petru I al Rusiei ("Petru cel Mare"), Ecaterina a II-a a Rusiei ("Ecaterina cea Mare"), Nicolae I al Rusiei, Afonso I al Portugaliei, Andrei al II-lea al Ungariei, Ferdinand al II-lea de Aragon
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
apărat autonomia și drepturile minorității în comparație cu majoritatea, a propus egalitatea politică a tuturor cetățenilor. Patria ideilor liberale este în primul rînd Anglia. Încă din secolele medievale cînd pe continentul Europa era la putere absolutismul, englezii au reușit să limiteze puterea monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez datează încă din anul 1215 cînd în Anglia a apărut prima schița a constituției: <nowiki>"</nowiki>Magna Charta Libertatum”. Această charta era încă departe de democrație și limită puterea monarhului doar în folosul aristocrației
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
reușit să limiteze puterea monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez datează încă din anul 1215 cînd în Anglia a apărut prima schița a constituției: <nowiki>"</nowiki>Magna Charta Libertatum”. Această charta era încă departe de democrație și limită puterea monarhului doar în folosul aristocrației. Dar în ea se prevedea și dreptul cetățeanului la libertate și securitate,iar nici un om liber nu trebuie arestat, închis sub pază, deposedat de bunurile personale, înjosit, prigonit sau pedepsit cu alte mijloace decît cele prevăzute
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
că John Locke, Charl-lui, Montesquieu și alții erau concentrați nu în a obține și a asigura toți cetățenii cu drepturi politice egale ci se stăruiau să izoleze și să micșoreze clasa proprietarilor și aristrocratia de la influență asupra deciziilor luate de către monarh. Atitudinea luată de către liberalism față de masele popularea afectat desigur democrația liberală de limitare a puterii cu ajutorul drepturilor individuale și principiul democratic al suveranității poporului. În întregime acest model de democrație în variant lui clasică (sec.XIX a inc.sec.XX
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
un statut egal cu alte teritorii aparținând Regatului Commonwealthului, iar Regatul Unit a încetat să mai emită legi cu aplicare în Uniunea Africii de Sud. Din acest moment, din punct de vedere legal, coroana sud-africană a fost separată de cea britanică, iar monarhul domnea în Uniune ca „Rege al Africii de Sud”, nu ca „Rege al Regatului Unit”. Monarhul era reprezentat în Africa de Sud de „Guvernatorul General al Uniunii Africii de Sud”. Puterea efectivă era exercitată de „Primul ministru al Africii de Sud”. Louis Botha, un fost general bur, a
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
să mai emită legi cu aplicare în Uniunea Africii de Sud. Din acest moment, din punct de vedere legal, coroana sud-africană a fost separată de cea britanică, iar monarhul domnea în Uniune ca „Rege al Africii de Sud”, nu ca „Rege al Regatului Unit”. Monarhul era reprezentat în Africa de Sud de „Guvernatorul General al Uniunii Africii de Sud”. Puterea efectivă era exercitată de „Primul ministru al Africii de Sud”. Louis Botha, un fost general bur, a fost primul premier al Uniunii. El a condus o coaliție a afrikanerilor și a
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
bur, a fost primul premier al Uniunii. El a condus o coaliție a afrikanerilor și a comunităților anglofone albe. Punerea sub acuzație în cadrul tribunalelor se făcea în numele coroanei iar membrii guvernului funcționau în numele aceleiași coroane. De-a lungul timpului, statutul monarhului Uniunii a fost modificat de mai multe ori, Elisabeta a II-a a Regatului Unit fiind ultima regină a Africii de Sud. Un articol cu statut special din Constituția Africii de Sud, limbile oficiale din Uniune erau olandeza și engleză, dar ele au fost
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
Eduard al III-lea (13 noiembrie 1312 - 21 iunie 1377), a fost unul dintre cei mai de succes monarhi ai Angliei din Evul Mediu. El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară a Europei. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani; de la Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh englez
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
succes monarhi ai Angliei din Evul Mediu. El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară a Europei. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani; de la Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă. Eduard a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer lucru care a marcat începutul domniei sale personale. După ce a
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
al II-lea ("George Augustus"; 10 noiembrie 1683 - 25 octombrie 1760) a fost rege al Marii Britanii și Irlandei, Duce de Braunschweig-Lüneburg (Hanovra) și Prinț Elector al Sfântului Imperiu Roman de la 11 iunie 1727, până la moartea sa. El a fost ultimul monarh britanic născut în afara Marii Britanii și a fost renumit pentru numeroasele sale conflicte cu tatăl său și, ulterior, cu fiul său. Ca rege, el a exercitat un control mic asupra politicii în timpul domniei sale, guvernarea fiind controlată "de facto" de primul ministru
George al II-lea al Marii Britanii () [Corola-website/Science/312469_a_313798]
-
20 aprilie 1690, Versailles), a fost Delfină a Franței. Era cunoscută și ca "Delfina Victoria" sau "Marea Delfină". Numele complet era Maria Anna Christine Victoria von Wittelsbach. Este strămoașa Prințului Henri, Conte de Paris, pretendent orleanist la tronul Franței, a monarhilor: Juan Carlos I al Spaniei, Albert al II-lea al Belgiei, Henri, Mare Duce de Luxembourg și a pretendentului la tronul Italiei, Vittorio Emanuele, Prinț de Neapole. Era fiica mai mare a lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
al III-lea a fost puternic blamat pentru aceste decese, deși nu este sigur că el a fost responsabil pentru acest fapt. Alături de Eduard al VIII-lea și Lady Jane Grey, Eduard al V-lea este unul din cei trei monarhi englezi post-1066 care nu au fost niciodată încoronați.Se spune că el și fratele său au fost sufocați cu o pernă în timp ce dormeau de către unchiul lor,sau că au fost puși într-un cufăr și lăsați fără aer.In anul
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
titlul de Conte de Artois în onoarea victoriei franceze în Arras în comitatul Artois. Totuși, Ludovic n-a renunțat la tradiție și i-a acordat titlul de Duce de Anjou, titlu acordat tradițional celui de-al doilea fiu al unui monarh francez. După botez, Filip a fost dat în grija guvernantei Françoise de Souvré, marchiză de Lansac, care a avut grijă și de fratele lui mai mare, Ludovic. Bunicii lui paterni erau regele Henric al IV-lea și regina Maria de
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
Hanovrei și al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de la 26 iunie 1830 până la moartea sa. William, cel de-al treilea fiul a lui George III și fratele mai mic al regelui George IV, a fost ultimul rege și penultimul monarh din Casa de Hanovra. William s-a născut în primele ore ale dimineții de 21 august 1765 la Casa Buckingham, ca al treilea copil al regelui George III și al reginei Charlotte. El avea doi frați mai mari, George și
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]