2,922 matches
-
sunt asociate două verbe de comunicare (răspunse și spuse), pe când răspunsul iepurelui este deschis prin invocă și punctat prin incidenta el spuse. 5.4. Acest text, în afara părților de discurs direct, indirect și indirect liber, înglobează și un fragment de monolog interior. Întregul discurs raportat îi este atribuit personajului masculin, Solal: discurs direct: două fragmente (Viața mea [...] am suferit așa de mult; Adrienne [...] degetele mele), semnalate prin liniuțele de dialog, fără un verb introductiv sau o incidentă; discurs indirect: enunțurile din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de dialog, fără un verb introductiv sau o incidentă; discurs indirect: enunțurile din discursul indirect sunt plasate în cadrul unei părți de discurs indirect liber (își spunea că ea mai trăiește și că nu-i vedea ochii [primul paragraf]) sau de monolog interior (să sugerez că femeia care mă adoră este demnă de iubirea mea [ultimul paragraf]). discurs indirect liber: ocupă primul paragraf, cu excepția primei fraze. Apariția lui este semnalată prin verbul vorbi. Acesta nu poate aparține discursului direct, datorită formei de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Apariția lui este semnalată prin verbul vorbi. Acesta nu poate aparține discursului direct, datorită formei de perfect simplu și a unei non-persoane interpretată ca "eu" sau "tu". Nu poate fi vorba nici despre un discurs indirect de vreme ce nu există subordonare; monolog interior: "Unu: declarație de dragoste [...] demnă de iubirea mea". Introdusă prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare, această secvență este caracterizată printr-o eliberare de constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din enunțurile auto-injonctive (a trezi interesul, a inventa o poveste). Prezența ghilimelelor pare să indice că nu se face trimitere la exprimarea unui gând, ci la o vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este imposibil ca Solal să i-o fi spus interlocutoarei sale, deoarece face eforturi ca să pară patetic. Prin urmare, acest comentariu cinic trebuie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1991. La Editura Dacia în Colecția Remember apare cea mai citită carte a ultimului deceniu al secolului XX, Jurnalul fericirii, ediție îngrijită și postfațată de Virgil Ciomoș, ajunsă azi la ediția a X-a. Apare volumul de eseuri și recenzii Monologul polifonic, conceput pentru tipar în 1987. 1992. Zaharia Sângeorzan publică la Editura Revistei Literatorul volumul Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode. La Baia Mare se publică din inițiativa P.S. Justinian Chira, episcop al Maramureșului și Sătmarului, volumul de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
schimnicului de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în diapazon duhovnicesc-literar, e al unui homo religiosus. Dăruind vei dobândi e un exercițiu de admirație hristică, un eveniment de limbaj, un eveniment cultural"38. Capitolul IV Jurnalul fericirii din perspectiva memoriei Cu certitudine că deși
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
va primi premiul pentru critică al Asociației Scriitorilor din București), sau Critică la persoana întâi (1983), adevărata sa impunere în literatura română se face însă prin publicarea postumelor sale, în mod deosebit prin publicarea Jurnalului fericirii (1991), dar și prin Monologul polifonic (1991), Dăruind vei dobândi (1992), Primejdia mărturisirii (1993) etc. Așadar, abia după căderea regimului comunist, din motive lesne de înțeles pentru cel ce a citit Jurnalul, literatura română s-a putut îmbogăți cu o carte tulburătoare, carte care este
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Steinhardt, Nicolae, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae, Între viață și cărți, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, ediție îngrijită și Prefață de Virgil Bulat, Ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Steinhardt, Nicolae, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional: critica operei lui Leon Duguit: teză de doctorat, Editura Solstițiu, Satu-Mare, 2000. Steinhardt, Nicolae
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
făptura imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând revenirea la ea a celui care, peregrinând odiseic prin șerpuirile întortocheate acvatic ale versurilor, trece printre Scylla și Charibda politicului, ale istoricului, ale socialului, căutând necontenit Ithaca iubirii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bufonului, invocând adesea ironic sau interpelând ceremonios (când constată că scrisorile îi sunt deschise și verificate de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite monologuri recitate de Sîrbu ca pe o scenă de teatru, într-un spectacol în care doar bufonul apare, clamând lungi tirade, încurajat discret de voci din culise, vocile celor salvați în exil, scutiți de posibilele consecințe nefaste, de supravegherea vigilentă a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucru se întâmplă în perioada postcomunistă, când intelectualii par să replice politica ideologică a "taberelor", recreînd în permanență "frontiere interne" între "noi", cei buni, deținători ai adevărului și "ei", cei răi, prizonieri ai erorii și proiectând, astfel, o cultură a monologului bazat pe clamarea supremației morale. Date fiind aceste constatări, am considerat că este interesant să aduc în atenție și un alt tip, non-maniheist, integrator, de raportare intelectuală la ideologie, și în acest sens am invocat parcursul ideilor susținute de Adrian
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
coșmaresc abia schițat. Vocile lirice sunt adesea ambigue, Eumene, voce a inspirației, a animei, a conștiinței este poate cea mai puternică. În discursul poetic, eul se dedublează și dialoghează cu sine sau se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog care a luat naștere parcă din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret". Jocul verbal e ușor sesizabil, portret mare se referă la dimensiune sau la importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se ia în serios. Monologul reflectă o poezie ce ar putea fi una de confesiune, dar textul joacă inocența în granițele banalului. Se definesc astfel elementele posibilului autoportret. Deși desprinse din universul cotidian, definițiile par a ilustra exact, dincolo de tonul glumeț, provocator, ceea ce va fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu strălucite realizări în latura de evocare a Bucureștilor, ante și postbelici, din Arta de a fi păgubaș. în plus, un om cu o vervă irezistibilă, autogeneratoare, intensă, care dacă ar înregistra și transcrie ceea ce spune în convorbirile sale (preponderent monoloage)-, ar oferi un material la fel de prețios și pasionant ca acela din volumul Sertar (2004). D-l Gheran fusese cu două zile înainte la Casa Bacovia, la sărbatorirea Agathei Grigorescu-Bacovia (n. 8 martie 1895), unde despre aceasta vorbise, „peste o oră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
multe din acestea a participat și Agatha, soția sa. Nu se poate ca la întoarcerea acasă să nu-i fi făcut scurte dări de seamă asupra celor văzute și auzite. Ce cuprindeau de obicei programele serbărilor? O conferință, apoi cîntece, monoloage, recitări, însă mereu din alții: Vlahuță („Din prag...”), Coșbuc („Mama”, „Cetatea Neamțului”, „Calul dracului”), Goga („Rugăciune”, „Noi”, „Oltul”), Victor Eftimiu („Balada aurului”), Cincinat Pavelescu („Eroii”), Topîrceanu (parodii), și chiar din poeți minori, necunoscuți azi (de pildă, „Umbra lui Mihai Viteazu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mod provocativ, Hearn folosea o tehnică prin care elimina spațiul tipografic dintre ceea ce ar fi putut să aibă un statut fenomenologic concret - în cazul articolului Y Porque este vorba de dialogul din introducere - și ceea ce este în mod clar un monolog interior sau altă inserție ficțională inventată sau derivând din reveriile lui. Este demn de remarcat faptul că în acest moment al vieții lui era redactorul-șef adjunct la New Orleans Item acolo unde aceste fantezii au și apărut. A ocupat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poveste, așa că multe articole aveau drept conținut paragrafe ale acestor notițe" ("Third Way" 11). Un exemplu este lucrarea lui Hearn "De ce se fierb crabii de vii", care a apărut în New Oreleans Item în 1879. Întreaga lucrare e compusă din monologuri în coloratul dialect provincial, fără nici o descriere: "Și de ce nu ai crabi? Pen' că trebe fierți de vii? Că tre' să iei putina cu tot cu fiare, ca să zicem așa. Și cum să-i omori dacă nu-i fierbi? Nu pot să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nou al anilor '60 ai secolului al XX-lea, Tom Wolfe. Examinând forma, el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se pot vedea semnele timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să pot discuta! Pe tot parcursul vieții mele singuratice, nu am simțit un dor mai sincer și mai puternic după compania semenilor mei, sau un regret mai mare față de această dorință (217). Gândurile lui Crusoe poate că nu reprezintă un monolog interior în forma cu care suntem familiarizați. În ciuda acestui lucru, sunt reflecții ale sentimentelor și gândurilor pe care le-a avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forma cu care suntem familiarizați. În ciuda acestui lucru, sunt reflecții ale sentimentelor și gândurilor pe care le-a avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să îl descrie. Monologul interior va evolua ca tehnică a romanului de ficțiune care poate fi invidiat doar de jurnalistul literar narativ care ajunge, dacă dorește să rămână pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri trec prin mințile oamenilor. Când cuiva i se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Range, 28, 249, 251, 259, 323, 324 Melville, Herman, Typee, 171 Mencken, H. L., 181, 182, 183, 289, 308 Merz, Charles, 204, 294 metafore, 207, 241, 260 Metropolitan Magazine, 64 Michener, James: Texas, 325 Mitchell, Joseph, 221, 243 Moley, Raymond, 232 monolog interior, 55, 162 Montaigne, Michel Eyquem de, 135 Montanet, Jean, 54 Mott, Frank Luther, 62, 165, 266, 275, 305 Nafziger, Ralph, 299 Nation, Carrie, 65, 143 naturalism, 87, 215, 241, 279 nedeterminare, tema ~, 111 New Masses, 221, 306 New Orleans
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]