5,397 matches
-
o declarație de independență; independența devine efectivă pe 21 august 1991 și este recunoscută de către URSS pe 6 septembrie. Dimpotrivă, în Lituania, rezistența URSS este mult mai puternică. în decembrie 1989, PC lituanian se desprinde de PCUS și renunță la monopolul puterii. Pe 12 ianuarie 1990 Gorbaciov se deplasează la Vilnius și refuză orice idee de independență, dar, în ciuda acestui veto, în februarie 1990 sunt organizate alegeri libere; ele sunt câștigate de mișcarea independentistă Sajudis. Gorbaciov reacționează violent: el instituie blocada
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei greve, a unei manifestații, a unei confruntări cu poliția sau, dimpotrivă, într-un moment festiv, cum ar fi sărbătoarea ziarului l’Humanitî. în partidele-stat, atunci când se produce în mod precipitat, adeziunea poate avea și alte explicații. Deținător al tuturor monopolurilor - al puterii, al bogăției, al mijloacelor de exprimare -, partidul-stat îi atrage pe toți cei care vor să obțină ceva din acestea. Adeziunea devine chiar o obligație pentru toți cei care doresc să-și exercite competența științifică, artistică, sportivă etc. Aceasta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ajunși la putere, bolșevicii instituie cenzura generalizată și pun toate mijloacele de comunicație în slujba unei propagande care se exprimă într-o limbă specială, apărută sub Lenin și care avea să triumfe sub Stalin* sau Mao*, limba de lemn*. Datorită monopolului asupra mijloacelor media, comuniștii la putere încearcă să făurească un imaginar social unificat, în jurul unor mituri și figuri eroice - Lenin, Stahanov, Gagarin, Che Guevara. Chiar dacă populația nu ignoră prăpastia dintre trista - sau chiar tragica - realitate cotidiană și această propagandă despre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aprilie 1917, Lenin* publică Imperialismul. Stadiul cel mai înalt al capitalismului, lucrare copios inspirată din Hilferding. Analiza sa pleacă de la constatarea că nivelul de concentrare a producției și a capitalului este atât de ridicat, încât s-a ajuns la crearea monopolurilor de stat, al căror rol în viața economică a devenit decisiv. Asistăm astfel la fuziunea capitalului bancar cu cel industrial și la apariția unei oligarhii financiare mondiale. în acest cadru, exportul de capitaluri capătă o importanță crescândă, și iau ființă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare parte intelectuali din exil. Această inițiativă condamnată de ceilalți lideri socialiști - Plehanov, Troțki*, Martov, Rosa Luxemburg -, pecetluiește ruptura cu menșevicii și-l izolează pe Lenin în sânul celui de-a II-a Internaționale unde el se străduia să dețină monopolul reprezentării sindicaliștilor ruși. în timpul revoluției din februarie 1917, bolșevicii, reduși la un grupuscul de 5000 de membri, îi urmează pe menșevici în susținerea guvernului provizoriu format din democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
linia politică. După ce și-a moderat propaganda antidemocratică, el se reapropie de Occident și face senzație, la începutul anului 1992, vizând zonele cele mai deschise ale Chinei de Sud, apoi impunând congresului PCC relansarea reformelor. Linia este acum fixată: menținerea monopolului puterii de către PCC, deschiderea accelerată înspre lume și mutații progresive în sistemul economic. Deng se retrage apoi de la putere, în timp ce succesorii săi impun conceptul de „economie socialistă de piață” reformând marele întreprinderi de stat. Când, la începutul anului 1997, Deng
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
200000 de comuniști adunați în piața Orașului Vechi, Gottwald anunță sfârșitul interludiului democratic, imortalizat în Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera. Așa cum capitularea lui Beneș în 1938 la Munchen anunță victoria Germaniei naziste, cea din 1948 confirmă cucerirea monopolului puterii de către PCC și sovietizarea* progresivă a țării. CUBA → AMERICA LATINĂ, CASTRO CULTURA îN DEMOCRAȚIILE POPULARE FASCINAȚIE, ASERVIRE, DISIDENȚĂ Czeslaw Milosz scria că, în Polonia de dinainte de război, aderarea la Partidul Comunist echivala cu cererea unui mexican ca țara sa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totuna cu sistemul sovietic”. Singurii care exprimă niște rezerve sunt comuniștii iugoslavi, care au cucerit puterea fără Armata Roșie. într-adevăr în Iugoslavia și în Albania, comuniștii au eliminat, în timpul Rezistenței* și al Eliberării*, celelalte forțe politice, și-au adjudecat monopolul puterii și încep să-și impună programul lor comunist. Dar, în restul Europei Centrale și de Răsărit, regimurile instalate la Eliberare în Bulgaria, în Ungaria, în Polonia, în România, în Cehoslovacia și, curând, în zonele de ocupație sovietică a Germaniei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imitarea modelului sovietic și pe coeziunea „lagărului socialist”. Tot așa cum, în perioada precedentă, teoria reprezenta un ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situații internaționale, și locale tranzitorii, etapa care începe cu anul 1948 face explicit imperativul politic al monopolului puterii comuniste. Este și ceea ce explică Rîvai, ideolog PC ungar: „Noi trebuie să terminăm odată cu conceptul potrivit cărui clasa muncitoare își împarte puterea cu alte clase. Regăsim în asta reziduurile punctului de vedere după care democrația populară este un stat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după 1956 și cu „socialismul gulașului”, sau în politica externă*, cu Ceaușescu, ea reacționează la orice atingere adusă celor două chei de boltă ale sistemului său: apartenența ireversibilă la „comunitatea statelor socialiste” având ca principiu de bază internaționalismul* socialist și monopolul puterii deținut de PC. Se instaurează astfel, timp de mai mult de treizeci de ani, un totalitarism de mică intensitate care vede niște populații, convinse de caracterul ireversibil al regimului și al prezenței sovietice, adaptându-se la această situație pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvernului. Este în același timp conceptorul și heraldul celor „Patru Modernizări”; el este cel care decide strategia globală, fără a ezita să-i manipuleze pe disidenți* în 1978 pentru a-i strivi în 1981. Continuând să susțină menținerea fermă a monopolului puterii de către partid, el apasă pe pedala creșterii economice: în ansamblu, succesul este remarcabil. Brusc, bătrânul lider sfârșește prin a neglija în același timp atât nerăbdările și nemulțumirile apărute în societate, cât și neînțelegerile de la nivelul conducerii între reformiști și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moare la Moscova pe 2 iulie 1949. îmbălsămat, ca și Lenin, el va rămâne în mausoleul său de la Sofia până în 1999 - când monumentul va fi demolat. DISIDENȚĂ „PENTRU A NU TRĂI îN MINCIUNĂ” în regimul comunist, care revendică și impune monopolul informației, al gândirii și al expresiei, cei care manifestă opinii neconforme sunt considerați ca disidenți și își pun existența în joc. în 1978, Vladimir Bukovski îi definea astfel: „Cei pe care îi numiți «disidenți» nu sunt decât niște oameni ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aprovizionării. Penuria obligă puterea comunistă să stabilească un sistem de raționalizare foarte ierarhizat, care devine foarte rapid un instrument politic. într-adevăr, în 1917 deja, Lenin decretase: „Cine nu muncește nu mănâncă”. Or, într-un regim în care statul acaparează monopolul locurilor de muncă și al aprovizionării, această maximă, de un bun simț aparent, devine o armă decisivă împotriva oricărei persoane care rezistă puterii - arma alimentară. Cetățenii sunt împărțiți în mai multe categorii, după utilitatea lor „socială”: cei „leneși” primesc rații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din timpul Războiului Rece în 1945, după eliberarea Europei și a Asiei, PC sunt în inima alianțelor din Frontul Național Antifascist chiar dacă, de pe acum, așa ca în Albania, în Iugoslavia sau în Bulgaria, acest Front camuflează faptul că ei dețin monopolul puterii. Acestui proces îi va trebui ceva mai mult timp în celelalte democrații populare* unde comuniștii practică „tactica salamului”, „fragmentând zi după zi reacția ascunsă în celelalte partide politice” (Matyas Rakosi, 1952). în Vest, posibilitățile sunt mai mici din cauza prezenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunitare. în Europa Centrală și de Răsărit, alianțele comuniștilor și ale foștilor comuniști sunt comandate de situația postcomunistă* a fiecărei țări. G STÂNGISM Termenul „stângism” desemnează grupările comuniste care, deși revoluționare, se îndepărtează de la linia leninistă și repun în cauză monopolul Partidului Bolșevic și al conducerii sale asupra mișcării comuniste. în Stângismul, boala copilăriei comunismului, Lenin* îi condamnă, în mai 1920, pe „comuniștii de stânga”. El vizează mai degrabă comunismul de sfat, care privilegiază rolul istoric al sovietelor* - sfaturi - decât cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cu instaurarea Marii Terori*, nicio opoziție nu se poate cristaliza în jurul unui organism birocratic. Stalin domnește ca stăpân absolut, veghind cu strășnicie asupra principalelor pârghii ale puterii: aparatul de partid, Comisia de Control și poliția politică*. El își întărește monopolul asupra informației; dacă e să-l credem pe Hrușciov*, începând din 1937, nici măcar membrii supleanți nu mai au dreptul să asiste la reuniunile de dări de seamă ale Biroului Politic, care, de fapt, încetează a mai fi regulate: Stalin îi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
desemnat un secretar general care-i „ochiul stăpânului” și care face să domnească un strict centralism democratic. Datorită contactului său privilegiat cu conducerea sovietică - chiar cu Stalin personal -, secretarul general dispune de o putere exorbitantă fondată în egală măsură pe monopolul informațiilor confidențiale, pe manipularea ambițiilor concurente ale subordonaților săi, pe instituirea propriului cult al personalității și pe epurări sistematice, inclusiv la nivelul conducerii. Astfel, mai mulți membri ai Biroului Politic al PCF* au fost retrimiși la munca de jos - ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale de adevăr și de minciună nu există. Enunțarea oricărui adevăr este comandată numai de imperativele ortodoxiei* ideologice și a liniei politice a momentului. în regimurile comuniste, partidul* deține monopolul tuturor mijloacelor de expresie - presă, edituri, radio, cinematograf, învățământ etc. - și le controlează îndeaproape grație monopolului numirilor și unui redutabil dispozitiv al cenzurii prealabile - în URSS*, Glavlit, organul central a cenzurii, este înființat în 1921. Informația destinată publicității este așadar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
minciună nu există. Enunțarea oricărui adevăr este comandată numai de imperativele ortodoxiei* ideologice și a liniei politice a momentului. în regimurile comuniste, partidul* deține monopolul tuturor mijloacelor de expresie - presă, edituri, radio, cinematograf, învățământ etc. - și le controlează îndeaproape grație monopolului numirilor și unui redutabil dispozitiv al cenzurii prealabile - în URSS*, Glavlit, organul central a cenzurii, este înființat în 1921. Informația destinată publicității este așadar întotdeauna o informație oficială care utilizează expresia stereotipă și codificată conform canoanelor limbii de lemn*. Cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conducătorii politici nemulțumiți care doresc să desființeze poporul și să «aleagă» altul”. Pe 18 ianuarie 1918, Adunarea e împrăștiată cu forța. Păstrarea cu orice preț a puterii într-o logică a păstrării cu orice preț a puterii, Lenin întărește neîncetat monopolul puterii bolșevicilor, accelerează cucerirea aparatului de stat de către partid și multiplică mijloacele de acțiune ale acestuia, îndeosebi datorită Cekăi, apoi a unei armate de război civil, Armata Roșie*. înstaurează teroarea*. Teroare urbană spontană indusă prin lozinca „Deposedați-i pe hoți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la instaurarea socialismlui: „Noi nu trebuie doar să învingem orice rezistență, oricare ar fi ea. Noi trebuie să-i și obligăm pe oameni să muncească în cadrul noii organizări a statului [...]. și avem mijloacele de a o face [...]. Aceste mijloace sunt monopolul asupra grânelor, cartea pâinii, obligația generală de a munci. Cine nu muncește, nu mănâncă», aceasta e legea fundamentală” (Bolșevicii vor păstra oare puterea?). în felul acesta, chiar ansamblul societății* este vizat de acest proiect de dominație totală, care ține atât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
După ce a interzis cea mai mare parte a ziarelor nebolșevice, în 1920 el instaurează Glavlit, organ de cenzură și de control prealabil a tuturor tipăriturilor. Colportată prin toate mijloacele media și printr-o propagandă omniprezentă, ideologia bolșevică devine norma obligatorie. Monopolurile asupra puterii economiei, culturii* și ideilor, teroarea ca mijloc uzual al guvernării: sunt întrunite acum toate elementele esențiale ale totalitarismului, cărora li se adaugă deriva paranoică a conducătorului. într-adevăr, deja foarte obosit, Lenin suferă, pe 26 mai 1922, primul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii. în cursul verii 1917, el scrie Statul și revoluția, în care-și expune propria-i viziune asupra unui stat revoluționar. Dar, pe 7 noiembrie 1917, el instaurează „puterea sovietelor” în cadrul căreia Partidul Bolșevic controlează, apoi înlătură sovietele și deține monopolul puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui stat revoluționar. Dar, pe 7 noiembrie 1917, el instaurează „puterea sovietelor” în cadrul căreia Partidul Bolșevic controlează, apoi înlătură sovietele și deține monopolul puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]