5,311 matches
-
harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea ca bijuteriile coroanei - pe cînd căutam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înotăm voinicește. Ca să scap de loviturile-i cumplite, m-am agățat zdravăn de prăjina harponului înfipt în balenă și am stat o clipă așa, ca o lipitoare. Dar un val înalt m-a luat pe sus și, în aceeași clipă, monstrul, făcînd un salt înainte, a plonjat fulgerător, iar vîrful de fier al celui de-al doilea harpon, trecînd pe lîngă mine, m-a prins își căpitanul englez își duse mîna sub umăr), da, chiar aici m-a pocnit, de-am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
izbit din nou faptul, repetat de atîtea ori în această carte, că scheletul balenei nu este cîtuși de puțin un tipar al formei sale definitive. Cea mai mare dintre coastele cașalotului din Tranqua - cea din mijloc - ocupa acea parte a monstrului care, în viață, este cea mai adîncă. Or, cea mai mare adîncime a trupului acelui cașalot trebuie să fi fost de cel puțin șaisprezece picioare, pe cînd coasta respectivă măsura numai opt picioare, ceea ce înseamnă că ea nu putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și zidar, precum și mare săpător de șanțuri, canale și fîntîni, de crame, beciuri și puțuri de tot felul. Tot în chip de introducere, vreau să-i amintesc cititorului că, pe cînd în straturile geologice mai vechi se găsesc fosilele unor monștri a căror speță a dispărut aproape în întregime, fosilele descoperite ulterior, în așa-numitele formațiuni terțiare, par să constituie legătura sau cel puțin inelele intermediare între ființele preistorice și cele despre care se spune că urmașii lor depărtați au intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe vremea lui Napoleon pentru construcția marilor docuri din Anvers. Cuvier a afirmat că aceste fragmente aparținuseră unei specii de leviatan cu totul necunoscută. Dar cea mai uimitoare dintre toate relicvele de cetacee este uriașul schelet, aproape întreg, a unui monstru dispărut ca specie, descoperit în 1842 pe plantația judecătorului Creagh din Alabama. Cuprinși de panică, sclavii superstițioși din împrejurimi l-au luat drept scheletul unuia dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul unei reptile uriașe, căreia i-au dat numele de „Basilosaurus“. Dar anatomistul englez Owen, căruia i s-au trimis peste ocean cîteva mostre din oasele monstrului, a constatat că așa-zisa reptilă nu era altceva decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate rînduri în această carte, că scheletul unei balene nu dă decît o foarte vagă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate rînduri în această carte, că scheletul unei balene nu dă decît o foarte vagă idee despre forma trupului său viu. Owen a rebotezat monstrul, dîndu-i numele de „Zeuglodon“ iar în raportul pe care l-a citit în fața societății de Geologie din Londra, a afirmat că e vorba de una dintre cele mai extraordinare făpturi, care-a dispărut în urma schimbărilor suferite de scoarța terestră. Ori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rămînă toată noaptea alături de ea; era ambarcațiunea lui Ahab. Drapelul cu waif fusese înfipt drept în răsuflătoarea cașalotului ucis, iar în vîrful lui oamenii atîrnaseră o lanternă care arunca o lumină pîlpîitoaree și tulbure pe spinarea neagră și lucioasă a monstrului și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al murelor aruncate înaintea lor îvezi Cartea Macabeilor). între timp, Ahab, pe jumătate înghițit de spuma stîrnită de coada obraznică a monstrului, reușea să plutească, chiar în inima unui astfel de vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor, ca o planetă pe orbite din ce în ce mai apropiate, încît părea că vrea să se năpustească asupra lor. Cît despre celelalte ambarcațiuni, încă nevătămate, deși se țineau pe aproape, nu îndrăzneau să intre în vîrtej și să atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după un astfel de atac. Rămaseră așadar cu ochii la pîndă la marginea cercului înfricoșător, al cărui centru devenise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să iasă la suprafață, Ahab nimeri pe creasta unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă în cap, adică să vină cu ambarcațiunea drept spre fruntea ei - manevră cîtuși de puțin neobișnuită în vînătoarea de balene, căci în felul acesta ambarcațiunea iese din cîmpul vizual al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea lui Ahab să ajungă la limita de unde o asemenea manevră ar fi fost posibilă, Balena Albă - care vedea cele trei ambarcațiuni la fel de limpede cum vedea cele trei catarge ale corabiei - se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că e însuflețită de un singur țel - acela de a nimici ambarcațiunile, sfărîmîndu-le scîndură cu scîndură. Manevrate cu dibăcie, cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă în așa măsură, încît ele începură singure să tragă ambarcațiunile spre harpoane. Profitînd de un răgaz în care monstrul păru să se odihnească puțin, ca înaintea unui nou atac, Ahab desfășură mai multă saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunea! Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul oceanului? Vrei să ne ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca o pătură, apoi zbură drept înainte, prin fața lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe bompres, zăriră în aceeași clipă cu Tashtego monstrul ce se năpustea spre corabie. Ă Balena, balena! Sus cîrma, sus cîrma! O, voi, puteri binecuvîntate ale văzduhului, strîngeți-mă la pieptul vostru! Nu-l lăsați pe Sbarbuck să moară leșinat ca o muiere, dacă e să se întîmple asta!... Sus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a caselor de editură! Neorientați, cu simplul și insuficientul elan al voinței de manifestare Într-o lume a „frumosului” În care credeam cu un fanatism cam prea confuz, ne ofeream singuri drept jertfe, drept sacrificați pe altarul nesățios al acelui monstru care se numea societatea burgheză „liberală”, - societate În care Într-adevăr aveai libertatea să fii naiv și să mori de foame cu naivitatea ta, să crezi În „absoluturi” estetice intangibile, dar să nu Îndrăznești a-ți cere dreptul la existența
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu un alt conținut, cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Dan Deșliu (Ă) În numele vieții (Ă). Câte mame n-au fost cutremurate de strigătul „adânc pătimaș” pe care Îl ridică Maria Banuș În poemul În munții Georgiei (Ă). «De-aici de pe Înalta punte Mi-arunc blestemul spre apus Spre monștrii care vor copilul Să fie-așa, strivit și dus». Poezia a reușit În ultima vreme să fie Împlântată În realitate. (Ă). Astfel nu este Întâmplător faptul că unele dintre cele mai frumoase poeme au fost scrise de acei poeți care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]