12,407 matches
-
trebui analizate, acceptate sau respinse. Mult mai semnificativă este, după părerea noastră, corelarea conținutului activităților cu noile realități socioeconomice ale organizațiilor, cu necesitățile la care ele trebuie să răspundă, cu particularitățile progresului tehnic. Este de la sine înțeles că diversificarea și multiplicarea enormă a organizațiilor, complicarea lor fără precedent au adus modificări semnificative în conținutul și rolul activităților organizaționale. Mai toate lucrările de economie, de management sau de psihologie organizațională enumeră printre activitățile organizaționale următoarele. Activitatea de cercetare-dezvoltare. Se referă la munca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc.). În al doilea rând, clasificarea se referă numai la structurile formale, pierzându-le din vedere pe cele informale. Lucrările mai noi sugerează posibilitatea clasificării structurilor organizatorice în funcție de mai multe criterii, din a căror combinare rezultă varietatea structurilor. Cum însă multiplicarea numărului de criterii conduce la o analiză vagă și lipsită de interes, extrem de importantă devine reperarea criteriilor dominante ale structurilor organizatorice. Un economist francez considera că trei elemente esențiale ar putea fi luate în calcul în clasificarea structurilor organizatorice, și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trebuie să ajungem la subevaluarea rolurilor liderului ca atare. Bennis și Nanus arătau, încă din anul 1985, că, în noul context social caracterizat prin reducerea eforturilor depuse în vederea realizării muncii, printr‑o evoluție rapidă și spasmodică a problemelor organizaționale, prin multiplicarea forțelor exterioare și interioare care se opun organizației și liderilor, organizația suferă de un exces de gestiune și de o carență de leadership. Ca urmare, cei doi autori propuneau patru strategii de excelență comune adevăraților lideri sau liderilor celor mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
3. liderii sunt charismatici (unii sunt, cea mai mare parte nu, chiar carisma putând fi învățată); 4. capacitatea de a conduce există numai la vârful unei organizații (nu‑i adevărat, ea este răspândită și poate fi practicată în întreaga organizație, multiplicarea rolurilor de conducător aflate la dispoziția angajaților căpătând o mare extensie); 5. liderul controlează, direcționează, îndeamnă, manipulează („acesta este poate cel mai periculos mit”, liderul este cel care inspiră, împuternicește, transformă intențiile în realitate). Concluzia autorilor este clară: # O dată ce se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el credea că este mai puțin probabil ca o decizie să fie bună, corectă, eficientă, creativă în condițiile existenței unui număr relativ limitat de alternative. De aceea, tehnica propusă de el - brainstorming-ul („asaltul de idei”) - se bazează tocmai pe multiplicarea indefinită a alternativelor, a ideilor aduse de membrii grupului, fără ca acestea să fie supuse evaluărilor. Se cere deci ca membrii grupului să emită cât mai multe soluții posibile, care sunt admise toate și care apoi, într-o altă ședință, sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de teama de a fi criticați, judecați, iar în procesul ,,dezlănțuirii ideilor” ei pot fi influențați în propriile lor idei de ideile altora, pot pune în funcțiune o serie de operații și procedee mintale, cum ar fi: analogia, opoziția, substituția, multiplicarea, diviziunea, inversarea, combinarea, restructurarea, adiționarea etc., toate ducând, în final, pe de o parte, la obținerea unei multitudini de soluții alternative, iar pe de altă parte, la soluții originale, creative. În continuarea brainstorming-ului lui Osborn se propun alte tehnici
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de prieteni, în familie, dar greu de aplicat în mediile organizaționale); tehnici personale pentru restabilirea armoniei (de exemplu, apelul la o a treia persoană) (vezi Rocheblave-Spenlé, 1962, pp. 306-328). 3.3 Nivelul intragrupal Psihologia de grup nu este o simplă multiplicare și generalizare a relațiilor interpersonale la nivelul întregului grup. Chiar dacă în cadrul grupului există diade, grupul ca întreg aduce cu sine o serie de fenomene noi. Adăugarea unei a treia persoane la diadă conduce la apariția unor efecte neașteptate. Să luam
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe care le întâlnim la auzitor sunt prezente și la surdomut, dar sunt mai puțin dezvoltate tocmai din cauză că operează cu imagini și nu în cuvinte. Elementul de bază al gândirii și limbajului copilului cu deficiențe de auz este imaginea generalizată. Multiplicarea percepțiilor legate de un anumit obiect, conduce la o imagine esențializată a acestuia, adică o imagine care conservă trăsăturile lui de bază. Elevii cu deficiențe de auz care nu sunt demutizați gândesc în imagini generalizate. La normali elementul de bază
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
această formă de comunicare, la care vom reveni în partea a doua a lucrării, o are mesajul lingvistic care însoțește imaginea completând-o sau explicitând-o. Contextul are și el o importanță deosebită pentru că el intervine în validarea semnificației imaginii. Multiplicarea și omniprezența comunicării prin imagini este considerată de unii autori ca reprezentând un fenomen de adevărată „regresiune culturală" pentru acest sfârșit de secol și mileniu. Se consideră că acest fenomen al imaginii ar împiedica dezvoltarea altor forme de comunicare, pierzându
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
urmare, referirea la cetățenie riscă să devină pur oratorică și ne putem teme de creșterea numărului acelora care vor folosi cetățenia ca pe un simplu instrument de acces la resurse economice și sociale. Loialitatea cetățenească este așadar puternic amenințată de multiplicarea loialităților bazate pe diverse apartenențe. Ea este apoi concurată și de solidaritățile transnaționale. De fapt, cele două aspecte sunt legate Între ele: „În lumea de astăzi, individul nu mai este Înainte de toate un simplu cetățean: el este din ce În ce mai mult integrat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obținerea recunoașterii unor entități noi sau resuscitate. Paralel, a apărut o nouă mentalitate care dorește să țină mai mult seama de diferitele elemente componente ale diversității. Acest fenomen se explică, În parte, printr-o mai bună conștientizare a alterității, prin multiplicarea schimburilor și a Întâlnirilor interculturale, precum și prin necesitatea de a ameliora relațiile dintre comunități și a evita derivele naționaliste. Puternica scădere demografică pe care o cunosc țările din Nord trebuie compensată, de altfel, printr-o imigrație temporară sau definitivă. Astfel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la duplicarea cromozomilor În cadrul diviziunii celulare. Crearea de hibrizi moleculari Între lanțuri complementare de acizi nucleici este mecanismul fundamental care asigură funcționarea genelor În cadrul celulelor (Serres și Farouki, coordonatori, 1997, p. 443). Se numește „hibridare celulară” tehnica de fuzionare și multiplicare a celulelor utilizată În studiul comportamentului celulelor complexe. Hibridarea se folosește În cazul celulelor fie normale sau patologice, fie provenind de la organisme superioare. În acest articol, vom face o paralelă Între hibridarea celulară și animalele (sau plantele) transgenice rezultate din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decripta apelând la chestiunea pieței muncii și la dinamica dominant/dominat, noile marginalități se conjugă În mai multe registre: cel al șomajului, desigur, dar și cel al marginalității culturale, al retragerii sau al apatiei, al replierii În ghetou etc. Această multiplicare a registrelor face imposibilă o lectură care să reducă problema la o simplă logică a dominației. Excluderea, percepută ca o dezafiliere, semnifică și o Întoarcere la Întrebarea formulată de Durkheim cu privire la legătura dintre solidaritate și anomie. Societatea post-statul-providență este o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1858-1918) și Weber (1864-1920), care au arătat amândoi importanța crescândă a obiectelor ă și mai ales a celui mai anonim și mai impersonal dintre toate, banul ă, precum și riscul obiectivării relațiilor umane. Această școală a Îmbogățit astfel analiza marxistă, arătând multiplicarea contemporană a formelor servituții și aservirea crescândă a omului față de obiecte, din cauza dezvoltării științei și tehnologiei. Apare o „rațiune tehnică”, iar acești autori se tem că avântul mijloacelor moderne de comunicare și de publicitate va conduce la o manipulare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În sfîrșit, funcția poetică (sau estetică) concentrează atenția asupra mesajului însuși și realizează arta verbală. Această funcție este și creativă, deoarece extinde, mai mult decît se întîmplă în mod obișnuit, latura de noutate în folosirea limbii, oferind sugestii pentru pentru multiplicarea posibilităților ei și transformarea unor virtualități în fapte actualizate și în realități. Fără îndoială, funcția poetică presupune manifestarea subiectivă a vorbitorului, dar nu numai în formă sentimentală și volitivă, ci și în formă intelectivă și rațională. Funcțiile limbii, pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unde nu este decît un punct de tranziție sau, din contra, se poate efectua în lipsa oricărui indice de abandonare de către locutor. Problema luărilor de cuvînt relevă o complexitate sporită atunci cînd situația de interlocuție nu este duală, participanții multipli producînd multiplicarea cazurilor de intruziune și de construcții prin colaborarea luărilor de cuvînt ale locutorilor diferiți. V. alteritate, analiză conversațională, regulator, replică. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN M MARCATOR CONVERSAȚIONAL. Prin sintagma marcatori conversaționali se denumesc o serie de elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subordonarea unui conținut la o anumită formă - sonet, povestire, roman, dramă etc. (transgresarea formelor canonice este o trăsătură inerentă discursului postmodern). Tot în spațiul literaturii însă se dezvoltă și se valorifică în maniere diferite stereotipiile semantice, concretizate în recurențe tematice, multiplicări de motive, în general, în preluări intertextuale, generatoare de dialog între epoci și culturi. Mai mult, constituirea unor texte marcate de oralitate presupune și valorizarea unor fapte de limbă vorbită, la nivelul căreia se manifestă automatismele, ticurile verbale etc. Stereotipii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rus L.E. Grinin conchide: "Cu cât este mai puțin stabilă o societate, cu atât este mai puternic impactul produs asupra ei de individ. Altfel spus, rolul individului este invers în raport cu societatea"16. În ce ne privește, istoria lumii este o multiplicare la scara universală a destinului omului. Oamenii sunt cei care fac istoria, iar aceasta decurge dintr-o combinație de liber arbitru și destin. Providența divină hotărăște când și unde se naște omul care, la un anumit ceas al istoriei, va
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei când celulele, deși determinate, nu sunt încă diferențiate structural-funcțional, ritmul diviziunii celulare este intens, asigurându-se astfel multiplicarea celulelor și creșterea embrionului. Acesta devine făt, când toate organele s-au format complet. Între celulele sale se stabilesc interdependențe structural-funcționale. Rezultă un sistem complex ce se comportă ca o unitate structural-funcțională - organismul ființei umane. Fenomen extrem de complex prin el
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lucru era de multă vreme cunoscut, dar abia în anul 1978, prin cercetările lui Bishop și Varma, au fost descoperite PROTOONCOGENELE - gene care, prin produșii lor, reglează mecanismul diviziunii celulare. Proteinele codificate de aceste gene reglează mecanismele diviziunii, asigurând o multiplicare celulară corectă și o creștere fiziologică normală a organismului. În anumite situații, sub acțiunea mutațiilor spontane, a infecțiilor cu virusuri oncogene, a acțiunii unor substanțe mutagene-carcinogene etc., structura și funcția protooncogenelor sunt afectate, fiind perturbate astfel mecanismele reglatoare ale diviziunii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în masa tumorii, fiecare cu proprietăți morfofiziologice distincte, astfel că cele mai multe tumori devin agregate celulare heterogene. Celula inițială care suferă transformarea malignă se numește celulă fondatoare a tumorii primare. Ea poate apărea în oricare țesut, respectiv în oricare organ. Prin multiplicarea celulei transformate malign, ia naștere o clonă de celule transformate, ce constituie tumora primară. Natura clonală a celulelor neoplazice este susținută și de analiza mieloamelor multiple, care sunt consecința transformării maligne a celulelor producătoare de anticorpi, numite celule plasmatice. Deși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hepatitei B, cu virusul Epstein-Barr sau cu cel al leucemiei/limfomului cu celule T (HTLV), reprezintă aproximativ 15% din totalul neoplaziilor umane (Ștefănescu și Călin, 1996). Virusurile oncogene ADN se multiplică și lizează celulele permisive. În celulele nepermisive, ciclul de multiplicare a virusului este stopat. Genomul viral se integrează în genomul celulei-gazdă, replicându-se odată cu acesta sau rămâne în stare fizic independentă, ca ADN circular, replicându-se fizic autonom, dar dependent de aparatul enzimatic și de componentele moleculare ale celulei-gazdă. Infecțiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aparatul enzimatic și de componentele moleculare ale celulei-gazdă. Infecțiile virale nepermisive condiționează cel mai adesea transformarea malignă a celulei-gazdă. Aceasta este O TRANSFORMARE NEOPLAZICĂ MEDIATĂ VIRAL. Oncogenele virale codifică sinteza unor proteine ce induc proliferarea anarhică a celulei-gazdă în serviciul multiplicării virusului. Oncogenele deoxiribovirusurilor sunt gene virale cu rol în desfășurarea ciclului de multiplicare virală, fără a avea un echivalent în genomul celular. ONCORNAVIRINELE din familia RETROVIRIDAE sunt agenți carcinogeni direcți, deoarece conțin oncogene virale, adică gene inductoare ale transformării maligne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai adesea transformarea malignă a celulei-gazdă. Aceasta este O TRANSFORMARE NEOPLAZICĂ MEDIATĂ VIRAL. Oncogenele virale codifică sinteza unor proteine ce induc proliferarea anarhică a celulei-gazdă în serviciul multiplicării virusului. Oncogenele deoxiribovirusurilor sunt gene virale cu rol în desfășurarea ciclului de multiplicare virală, fără a avea un echivalent în genomul celular. ONCORNAVIRINELE din familia RETROVIRIDAE sunt agenți carcinogeni direcți, deoarece conțin oncogene virale, adică gene inductoare ale transformării maligne. Organizarea virionului unui retrovirus este foarte complexă, cu o anvelopă virală care cuprinde
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mamifere, maturarea eritrocitului se asociază cu eliminarea nucleului celular. Diviziunea celulară este un proces esențial al vieții. Ea asigură înmulțirea celulelor, reproducerea organismelor unicelulare, creșterea normală a organismelor pluricelulare, înlocuirea celulelor moarte, repararea leziunilor apărute accidental sau prin intervenții chirurgicale, multiplicarea normală a elementelor figurate ale sângelui, cu rol în transportul oxigenului sau în apărarea organismului față de agenții patogeni. Organismul uman suferă înlocuiri generale ale celulelor sale la intervale de aproximativ 7-10 ani, cu excepția neuronilor toate celelalte celule fiind „înnoite”. Fără
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]