2,369 matches
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în județul Albă, pe teritoriul administrativ al comunei Bistra. Aria naturală se află în Munții Apuseni (grupare ce aparține lanțului muntos al Carpaților Occidentali) la o altitudine de 1.600 m, în partea nord-vestică a județului Albă și cea nord-estică a satului Cheleteni. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
parc național) situată în Polonia, pe teritoriul voievodatului Sfintei Cruci. Aria naturală cu o suprafață de 76, 26 km se află în partea central-sudică a țării, în partea central-nordică a voievodatului Sfintei Cruci, în coama munților Łysogory ce aparțin lanțului muntos "Góry Świętokrzkie" (Munții Sfânta Cruce). a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
76, 26 km se află în partea central-sudică a țării, în partea central-nordică a voievodatului Sfintei Cruci, în coama munților Łysogory ce aparțin lanțului muntos "Góry Świętokrzkie" (Munții Sfânta Cruce). a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
categoriei a II-a IUCN (parc național), situată în Polonia, pe teritoriul voievodatului Polonia Mică. Aria naturală se află în sudul țării, la granița cu Slovacia, în extremitatea sud-vestică a voievodatul Polonia Mică, în Munții Tatra, grupare ce aparține lanțului muntos al Carpaților. a fost înființat în anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
instituite episcopatele de Halberstadt și Hildesheim în partea răsăriteană a Saxoniei, mărginită de râul Oker, în 804 și respectiv 815. Ducatul medieval de Saxonia a fost divizat în districtele Estfalia ("Ostfalahi"), Westfalia și Angria (Engern). Teritoriul estfalian din zona lanțului muntos Harz a constituit pământul ereditar al lui Henric "Păsărarul", primul duce de Saxonia devenit ulterior, în 919, rege al Germaniei și ai cărui descendenți au reprezentat Dinastia Ottoniană. Această dinastie a lăsat în urmă mai multe abații și castele edificate
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
ei până la râul Essequibo. Acești 159 500 km² au fost denumiți "Zona en Reclamación". Țara poate fi împărțită în zece regiuni geografice, majoritatea fiind corespunzătoare regiunilor climatice și biogeografice. La nord se află Anzii Venezuelei și regiunea Coro, un tract muntos în nord-vestul țării care deține mai multe lanțuri muntoase și văi. La est de această zonă sunt regiuni joase cum ar fi lacul Maracaibo și Golful Venezuelei. Regiunea centrală este paralelă cu coasta și include dealurile din jurul orașului Caracas; regiunea
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
fost denumiți "Zona en Reclamación". Țara poate fi împărțită în zece regiuni geografice, majoritatea fiind corespunzătoare regiunilor climatice și biogeografice. La nord se află Anzii Venezuelei și regiunea Coro, un tract muntos în nord-vestul țării care deține mai multe lanțuri muntoase și văi. La est de această zonă sunt regiuni joase cum ar fi lacul Maracaibo și Golful Venezuelei. Regiunea centrală este paralelă cu coasta și include dealurile din jurul orașului Caracas; regiunea estică, separată de regiunea centrală de către Golful Cariaco, acoperă
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
creștineze. Zvonimir al Croației, care fusese căsătorit cu sora lui Ladislau, Ilona, a murit în 1089 sau 1090 și i-a oferit regelui maghiar șansa să pretindă coroana Croației. Trupele maghiare au invadat și ocupat regatul vecin cu excepția unei zone muntoase izolate, unde pretendentul croat la tron, Petar Svačić, a mai rezistat până 1097 . După acest moment, Ungaria și Croația au fie legate pentru aproape nouă secole. Ladislau I și-a numit nepotul, Álmos, în funcția de administrator al noilor teritorii
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
și credincioși și ierarhi ortodocși sau neoprotestanți"". 3. caracter anticomunist: “"scopul principal urmărit de aceste grupări poate fi ușor evidențiat: înlăturarea regimului comunist instituit în România"”. Tactica și strategia Grupului Carpatin Făgărășan Au avut la dispoziție cel mai compact masiv muntos din România, lung de 100 Km. și lat de 60 Km. fără căi de comunicație, împădurit. Grupul era format din tineri care se cunoșteau reciproc, se născuseră și trăiseră la poalele munților astfel încât în munți se simțeau în elementul lor
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării. Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier a fost declarată arie protejată
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
dar se presupune că ar fi fost o ramură anatoliană a limbilor indo-europene. În textele menționate de Herodot, locuitorii Psidiei au fost numiți "Lakuna", dar această denumire era numele unui trib Psidic care ocupă o arie restrânsă din nordul regiunii muntoase a Golfului Antalyei. Pisidienii sunt cunoscuți a fi unul dintre triburile care au ajutat perșii în războiul lor împotriva Greciei. Nu există nici o îndoială că Pisidienii și Pamphylienii au fost aceiași oameni, dar distincția dintre cele două pare să fi
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
coasta. Pamfilienii au primit mai devreme colonii din Grecia și alte țări, și din această cauză, combinat cu fertilitatea mai mare de pe teritoriul lor, au devenit mai civilizați decât vecinii lor din interiorul provinciei. Pisidieni au rămas o regiune sălbatică, muntoasă, și una dintre regiunile cel mai greu de cucerit și de condus pentru puterile politice externe. O lungă perioadă de timp, Pisidia a fost gazda a comunităților independente care nu se aflau sub jugul Hitiților. Cunoscută pentru fracțiunile sale războinice
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
DN15C. Rezervația naturală cu o suprafață de 10 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și, reprezintă o zonă muntoasă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici, în stratele de rocă alcătuite din conglomerate de marne și gresii, s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Fosilele identificate
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
Costanzo (1804-1869), în marea sa lucrare "Historia Universal, desde los tiempos más remotos hasta nuestros días" (titlul în română: „"Istoria Universală, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre"”) din 1858, semnala faptul că Licaonia era „o țară foarte mică, muntoasă și foarte puțin locuită, care a luat numele de Licaonia din cauză că aici abundau lupii, numiți în greacă «lykos».” Potrivit textului biblic, Apostolul Pavel a vizitat Derbe și Listra din "Licaonia", în timpul primei sale călătorii misionare, anunțând Evanghelia și organizând comunitățile
Licaonia () [Corola-website/Science/327661_a_328990]
-
mai tarziu, Galatia). Potrivit lui Strabon, Râul Părtenie a format limită de vest a regiunii, iar cea est era Râul Halys. Numele de este derivat din legendarul "Paphlagon", un fiu al Phineus. Cea mai mare parte a Paflagonia este o țară muntoasă accidentată, dar conține vai fertile și produce o mare abundență de alune și fructe - prune în special, cireșe și pere. Munții sunt îmbrăcați cu păduri dense, evidente pentru cantitatea de cimișir pe care le furnizează. Prin urmare, coastele sale au
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
important de armată lui Xerxes în 480 î.Hr.. Xenofon vorbește despre ele ca fiind guvernată de un prinț al lor, fără nici o referire la satrapiile vecine. O libertate pe care o aveau probabil din cauza naturii țării lor, cu game sale muntoase înalte și pasajelor dificile. Cu toate aceste conducătorii par să fi purtat numele Pylaimenes drept un semn că sunt descendenți de la un conducător cu același nume care figurează în Iliada ca lider al Paflagonienilor. La o perioadă ulterioară, "Paflagonia" a
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
(n. 2 noiembrie 1912, Grămăticova, Grecia - d. 23 decembrie 1996, România) a fost un avocat, filolog, scriitor și poet aromân, care a activat în România. s-a născut în comuna aromânească Grămăticova din Grecia, situată într-o regiune muntoasă din apropierea graniței cu Republica Macedonia. După ce a absolvit școala primară românească în comuna natală a urmat doi ani la liceul românesc din orașul grecesc Salonic. În 1926, familia sa s-a mutat în România, în Cadrilater, împreună cu mai multe mii
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
sporit în mod semnificativ posesiunile teritoriale ale casei de Wettin, care cuprindeau acum teritoriul de la granița cu Silezia de la râul Bóbr în est până la Werra în apus, și de la limita cu Boemia, de-a lungul Erzgebirge în sud până la lanțul muntos Harz în nord. Începând din 1273, Henric a devenit un important sprijin pentru nou alesul "Rex Romanorum" Rudolf de Habsburg, în cadrul luptei acestuia cu rivalul Ottokar al II-lea, regele Boemiei. În disputa contra Boemiei, Henric a obținut, printre altele
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
multor oameni, inclusiv mulți nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreața, Alesia. Vercingetorix a ajuns la Gergovia înaintea lui Cezar și și-a instalat tabăra acolo. Cezar observase că atacul frontal era prea riscant din cauza terenului muntos,așa că a hotărât o tactică de asediu,ordonând săparea unei tranșee duble cu intenția de-a încercui Gergovia și a-i obligă pe gali să se predea prin infometare.Planul nu a reușit când au sosit aliații galilor de încredere
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
și fără recife de coral care să protejeze coasta. Stânci cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de apărare al unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor: "Hiva Oa", „creasta lungă”; "Nuku Hiva", „creasta stâncii
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
ale comunelor Bala, Baltă, Bâlvănești, Cireșu, Godeanu, Ilovița, Isverna, Izvoru Barzii, Obârșia-Cloșani, Podeni și Ponoarele și pe cel al orașului Baia de Arama) și în cea nord-vestică a județului Gorj, pe teritoriul comunei Padeș. Parcul natural este încadrat între Munții Mehedinți (grupa muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând de lanțul muntos al Carpaților Meridionali) și Piemontul Getic, în imediata apropiere a drumului național DN6, care leagă municipiul Drobeta-Turnu Severin de Caransebeș. a fost declarat arie protejată prin "Hotărârea de Guvern nr. 2.151 din
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
Ilovița, Isverna, Izvoru Barzii, Obârșia-Cloșani, Podeni și Ponoarele și pe cel al orașului Baia de Arama) și în cea nord-vestică a județului Gorj, pe teritoriul comunei Padeș. Parcul natural este încadrat între Munții Mehedinți (grupa muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând de lanțul muntos al Carpaților Meridionali) și Piemontul Getic, în imediata apropiere a drumului național DN6, care leagă municipiul Drobeta-Turnu Severin de Caransebeș. a fost declarat arie protejată prin "Hotărârea de Guvern nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004" (privind instituirea regimului de
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
naturală cu o suprafață de 102 hectare, a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern nr.1143 din 18 septembrie 2007" (privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice) și reprezintă o zonă muntoasă aflată la la poalele Obcinelor Mari, acoperită cu păduri de conifere în asociere cu foioase, stepe și pajiști naturale.
Pădurea Voivodeasa () [Corola-website/Science/327274_a_328603]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Moldova-Sulița. Aria naturală cu o suprafață de 116,40 hectare se află în versantul estic al Obcinelor Mestecăniș (o grupă muntoasă ce aparține Carpaților Maramureșului și Bucovinei la o altitudine de 1100 m, la confluența pâraielor Dârmocsa și Tătarca, în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]