KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea mult pe gânduri, se urcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul frecții, conferindu-i un dublu Înțeles. Tăcerea continuă să domnească În Încăpere. Neprimind nici un răspuns, Noimann Își derulă, sub presiunea transei, firul gândurilor: „Asta v-o spune un om cu o oareșicare experiență”, murmură doctorul. Noimann nu exagera: de atâtea ori, fiind Într-o stare critică, alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În sinea sa rugăciuni, ce avea menirea să-l apere de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
puseră să deschidă gura și să-și arate limba, i se uitară cu un telescop În fundul ochiului, șoptind mereu ceva Între ei. Profesorul Îl lovi cu un ciocănel ușor peste rotule, mirându-se că Oliver răspunde la stimuli... „Reflexele funcționează”, murmură el ușor nedumerit. „Pulsul e și el aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Ascultându-l, asistenții murmurară, dar profesorul Îi potoli din nou. „Domnul Oliver are dreptate”, zise el, „copacii nu dorm noaptea În pat. Aceasta fiindcă există pericolul ca rădăcinile să se Întindă prin saltele și a doua zi, pentru a fi sculați, ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
celor Înțelepți. Însuși Iisus, cînd se arătase În lume, părea În ochii celor bogați sărac cu duhul. Chiar Solomon Însuși zice Într-una din pildele sale că acolo unde-i multă Învățătură, e și multă nebunie... „Fiți bineveniți, fiți bineveniți...” murmură starețul, deschizând larg ușa și trăgându-l apoape cu forța pe Bikinski În chilia sa... Pictorul nu se așteptase la o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât un gând, o adiere... O fantasmă oarbă care avea menirea de a semăna sămânța zâzaniei În mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-se Încetul cu Încetul cu ideea că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă eleganță...”. Sau se Întreba: „Oare par chiar de cincizeci?”. Sau: „Să presupunem că nu ne-am cunoaște și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Încă doza obișnuită de alcool și stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl priviră cu nedumerire În ochii bulbucați, rămânând În aceeași poziție. „Curând vă veți primi și voi tainul”, murmură medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Noimann. Ciungul răspunse că nu e foarte grav, dar că rana - cuvântul rană falsul Edward Satanovski Îl pronunță cu dublu Înțeles - ar trebui examinată cu atenție... „Păi, atunci, ce mai așteptați?” făcu stomatologul. „Aveam nevoie de acceptul dumneavoastră...” „Îl aveți”, murmură el. „Nu verbal, ci scris...” „Vi-l dau și-n scris”, spuse Noimann, ridicându-se În capul oaselor... „Dați-mi o foaie de hârtie...” „Avem formulare speciale pentru astfel de cazuri, așa că efortul dumneavoastră se va reduce la o simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
mișca picioarele, degetele Îl ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre tălpile lui Noimann și Începu să-și răsucească vârful ciotului În rană... „Treaba nu e chiar atât de simplă”, exclamă el. „Aveți aici un fel de tumoare...” „Tumoare?!” murmură cu glasul stins stomatologul... „Nu știu dacă e tumoare sau poate e vorba de cu totul altceva...” În glasul aparent liniștitor al ciungului se putea citi o undă de Îngrijorare. „Dacă nu e tumoare, atunci ce e?” Îndrăzni să Întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
scormonea acum măruntaiele. „Dacă nu e vorba de tumoare, atunci ce ar putea fi?” Întrebă el cu glas stins. „E vorba de o sarcină. Aveți acolo un fetus...” Și cârligul Începu să se răsucească, agățându-i mațele. „Cred că glumiți”, murmură Noimann. „Sunt bărbat” (Noimann folosi cuvântul mascul), „cum aș putea să fiu Însărcinat?” „E vorba de o sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
folosi cuvântul mascul), „cum aș putea să fiu Însărcinat?” „E vorba de o sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
aci” (ciungul accentuă cuvântul aci) „că ați fi o excepție.” „Și atunci cum rămâne cu sarcina?” „Trebuie să vă mărturisesc totuși că dumneavoastră sunteți un caz și mai și. O excepție de la excepție.” „Continuați să vă bateți joc de mine”, murmură ca-n transă Noimann. „Nu mi-aș permite luxul ăsta. Suntem, În fond colegi, chiar dacă facem parte din branșe diferite.” „După cum observați, eu nu sunt ciung”, se gândi să spună Noimann, dar se răzgândi. Celălalt Însă păru să-i fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
ciungul se feri să pronunțe numele soției) „se află acum În dumneavoastră... De aici vi se trage tot răul existențial...” „Răul a existat dintotdeauna...” „A existat doar ca posibilitate, acum el s-a materializat...” „Nu e doar răul meu acolo”, murmură Noimann, pe jumătate amețit. „Desigur”, aprobă ciungul. „E răul tuturor. Avem de-a face cu un fetus blestemat!” PAGINĂ NOUĂ Andante non troppo Noimann se cutremură. Cuvintele ginecologului ciung puneau gaz pe foc. De atâtea ori se gândise, chiar fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
simți cum din piciorul său drept se scurge un lichid urât mirositor. „Oricum, nu vă fie teamă, vom reuși să ducem treaba noastră la bun sfârșit, chiar dacă o parte din forțele ce ne ajută, deocamdată, se Împotrivesc...” „Vorbiți În dodii”, murmură Noimann, scăldat În sudori. „Poate”, răspunse celălalt. „S-ar putea ca tot ce vă spun să nu aibă la urma urmei nici o noimă. Poate că vă vorbesc așa, doar ca să vă abat atenția de la durerile pe care le simțiți...” „Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
se vroia ironică -, „că vorbiți ca un adevărat expert În materie de sinucideri.” „Păi, sunt chiar expert”, surâse cinic falsul Satanovski. „Am asistat la atâtea, Încât...” „Încât?” ridică din sprâncene stomatologul. „Încât am devenit as În materie...” „As În materie”, murmură Noimann. „As În materie de sinucideri, se Înțelege, nu În materie”, preciză celălalt. Adăugând, după o clipă de gândire: „S-ar putea să fiu chiar și as În materie. În fond, mi-am dat și doctoratul...” „Să Înțeleg”, spuse Noimann

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Fuga de idei era Însă, și Noimann o știa prea bine, periculoasă... Odată declanșat delirul verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
de ceasornic, altele În sens invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decât o iluzie”, murmura Bikinski, stând la masă țeapăn, transpus, cu fața albă și gândurile duse cine știe unde. Satanovski râse, mișcându-și de data aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se lăsă Însă intimidat cu una, cu două. „Chestii din astea am mai văzut”, murmură el. Lily Fundyfer pufni din nou În râs... Atunci pictorul Încercă să se ridice de la locul lui, dar genunchii nu-l ajutară. Bikinski privi nedumerit În jos și, În locul picioarelor, văzu desfășurându-se, În coloane, câte un set de cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]