4,723 matches
-
publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură norii strigând curcubeul, Mai tună Ateul și zdruncină cerul... Dar încă mai simt că prin
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
chip de lut"..destinul..nu are hartă! Citește mai mult Destinul nu are hartă...Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa,Cu aripa stângă-mi botează plămada,Cad stropii de rouă ce tind a pătrundePrin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoaneO hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de viseSub dansuri de Iele,dorințe ucise!Mai picură norii strigând curcubeul,Mai tună Ateul și zdruncină cerul...Dar încă mai simt că prin vene tot
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SEMNUL MEU DE APĂ VIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Se schimbă nopțile în zile, Cu fiecare vis pierdut. Mă'njugă, temător și mut, Zorii'n genunchi și rugi umile Cerșind din tainice tenebre Nu raza, licărul ei orb, Sunetul aripii de corb, Bocete, simfonii funebre, Orice himere rătăcind, Peste nesomnu-mi năvălind Ca semn al meu de apă vie. *** Referință Bibliografică: Semnul meu de
SEMNUL MEU DE APĂ VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378794_a_380123]
-
de absolut Dând frumuseții început, Zidit-a Dumnezeu fecioară Și a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
În arabescul bradului, alb de vată ninge! Tristețea mea -de dor- prin sărbătoare e plecată, O simt, parcă, prin abur și știu cum mă atinge... Ostenită, lumina pâlpâie-n lumânare, Noaptea împodobită e-un fel de paradis. Trecutul despletește, în mută așteptare, Povestea sfântă, de Crăciun, rămasă într-un vis. Desprinsă de prezent, prin ceața vremii deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă, Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră! Se scutură
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
dali vultur șarpele primordial la sânul evei îți asculți tăcerea mantră OM OM țipi și de naști moise ... Citește mai mult te risipești haoticfărâmă divinăprin hotarele mințiicine eștice alegi să fii aziîn visul cuiîți petreci eternitatea?sămânță de muștarte prefaciși muți munțiimunte eștiiarbă albastră alergatăde mustangi în preeriefluture pictat de dalivulturșarpele primordialla sânul eveiîți asculți tăcerea mantrăOMOMțipi și de naști moise... IV. ZILELE MELE SUNT GEMENE, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. dar cât de
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
de parcă mă vedea pentru prima oară. Mă mișcam încet, grijuliu la fiecare gest, în timp ce despachetam sub privirile ei întrebătoare și vorbeam la fel de încet, liniștitor, explicându-i ce am făcut, ce i-am adus și că trebuie să mănânce. Ea rămăsese mută, cu ochii la buchetul de flori pe care nu știam unde să-l pun și nici cum să i-l ofer în acea situație delicată. A intuit ori poate un impuls interior de altă natură a descătușat-o din nemișcare
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
instituțiilor. Facțiunea liberală radicală contestă caracterul pretins democratic al sistemului politic românesc. Constituția din 1866 este demnă de o țară europeană civilizată, dar dreptul de vot rezervat unei părți neînsemnate din populație falsifică întreaga construcție a statului-națiune. Poporul este aproape mut. Lupta pentru revizuirea Constituției este una din temele centrale ale dezbaterilor politice din deceniul 1880. Radicalii, cu Rosetti în frunte, doresc votul universal, liberalii de la guvernare, o revizuire a Constituției care să limiteze puterea marilor proprietari. Conservatorii se opun acestei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
găsit: agenția română Agerpres relatează că tovarășii sovietici sînt primiți cu căldură și merg pe jos prin mijlocul mulțimii din Piața Victoriei; televiziunea sovietică, dimpotrivă, insistă pe zadarnicele eforturi depuse de Gorbaciov pentru a intra în contact cu muncitorii români muți și înlemniți. Ceaușescu este considerat "lingușitor" față de un Gorbaciov care se folosește de prilej pentru a cere o schimbare calitativă în cooperarea dintre cele două țări. Gorbaciov expune publicului român marile linii ale restructurării avansate la Plenara partidului sovietic, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în fața creșterii cifrei victimelor și al tirurilor armatei la Timișoara? Cine, strigînd sloganuri ostile, a manipulat adunarea din 21 decembrie? În privința acestei inițiative revoluționare, se opun două teze: aceea a strigătelor spontane venite dintr-o mulțime care nu mai este mută și aceea a strigătelor lansate din exterior, însoțite de trosnetele gloanțelor trase asupra difuzoarelor care i-au terorizat pe manifestanți, determinînd creșterea furiei. Toate ipotezele sînt deschise deoarece disidența și voința de ruptură au atins atunci fracțiuni ale partidului, armatei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
magului...) Pe acest versant el trebuie să oprească înaintea răului ("să oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita") în lume. * spre extramundan atributele sale sunt de intermediar (între /medii), de veghetor al "mersului lumii": "Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut..." sau: Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsă-i să se schimbe..." (Povestea magului...) Astfel că, în plan mundan atributele pot părea mai largi (poate judeca faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din înalturi, doar pentru sine. Nu sunt cuvinte care să ne descrie cum prințul din Povestea magului ... coboară în vale. Atât doar: "foaia se întoarce" și "icoanele pălite" se sting. Poate că nu mai există nici un temei să întrebi cerul mut. Sau, ca și Eminescu, G. Vattimo are dreptate: "Dumnezeu "moare", ucis de religiozitate, de voința de adevăr pe care credincioșii săi au cultivat-o întotdeauna și care acum îi face să-l recunoască și pe el ca pe o eroare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dat cu părerea și despre "Madrid"? Cu fața lui de babacă grijuliu, voia parcă, într-o secvență tv, să spună: v-am zis să fiți cuminți, să nu vă obrăzniciți și să mergeți tot cu mămuca Marusia. Într-o scenă mută, Chirac și Clinton, la summit, pe un culoar, în semiobscur, o secundă, dincolo de lumea dezlănțuită a NATO. Dincolo de ea, dar marcați, cum altfel?, de moment. Nu e de urmărit decît gestica celor doi. Extrem de conluzivă: nobil-belicosul cocoș, care înaintea reuniunii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în chestiunea flancului sud-estic, iată-l acum față-n față cu stăpînul lumii, încă june și constant imperativ. Zîmbitor (ah, zîmbetul de saxofonist al mondenului Clinton!), zîmbitor dar neînduplecat. La urma urmei, comunicatul final traduce nespus de clar acest dialog mut al mîinilor, buzelor, ochilor. Comunicat care pe noi ne aduce cu picioarele pe pămînt. Dar pe un pămînt, de data aceasta, mai sigur ca oricînd. Sublimul accesibil. Te desprinzi din dezordinea străzii, treci doar un prag și-ntîlnești capodopera. Ce avantaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în poticneala lor, te duc în pragul leșinului. Ce mai! Un regal de muțenie revin la metaforist elocventă. (De altfel, în una din scene, cînd Mălăele se dedă dezmățului pauzelor mute, cele două partenere de joc, actrițe de meserie, scapă hățurile rolului și se trezesc rîzînd convulsiv o dată cu sala.) La ieșirea din teatru, între boscheții înghețați, un băiat și-o fată sărutîndu-se etern. Cum să-și vorbească? De ce să-și vorbească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîzînd convulsiv o dată cu sala.) La ieșirea din teatru, între boscheții înghețați, un băiat și-o fată sărutîndu-se etern. Cum să-și vorbească? De ce să-și vorbească? Atît. L-ați auzit, spuneți-mi, pe Paleologu care nu-i nici pe departe mut vorbind în Parlament? Muțenia lui, nu? spune mult în tranziția asta, în interstițiul ăsta de parole, parole, parole. E cineva care, temîndu-se parcă de frustrețea nostimă a cuvîntului, și-a intercalat numelui un h cu aer saxonic. Să-i sune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de neclintit etc. La ce curs (scurt) "de cultura uitării" ar spune că asistă tendențiosul estet Tzvetan Todorov! Pe gardul teatrului poate fi văzut (încă), din cînd în cînd, un omuleț din ce în ce mai tras în el, mai supt, mai negru, mai mut cînd nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul umărului, ca și cum ar ține o vioară, iar cu dreapta apucă un imaginar arcuș. S-aude chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se zbat să obțină vize pentru a-și vizita... lebedele, la Viena, au acum de înfruntat un paznic extrem de dur al parcului zoologic occidental: Jorg Haider. Nu-i de glumit. Orice se poate spune despre el că e, numai mut (ca o lebădă) nu. 24 februarie A fost de ajuns să se ivească un Haider în inima Europei și întreaga Europă a explodat. Aducîndu-și brusc aminte că a mai explodat o dată, cînd Hitler începuse să-și însușească, în trepte, continentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cockerul, începe să se încline lateral, ca să poată citi reclama pusă vertical. Se aude vocea: aveți o înclinație specială... Ei bine, omul meu vine la stadion din vremea cînd Dialog nu era nici măcar în embrion. E aceeași prăjină lungă, subțire, mută. Care se înclină stînga-dreapta, cum merge atacul lui Poli. Alaltăieri, în tensiunea jocului, mă lipesc ușor de el și facem împreună mișcarea: stînga-dreapta. De-abia după minute bune, mi se adresează: aveți o înclinație specială. Tribuna dă în clocot. Măscările
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu'. Turuie întruna în stilul indigest al tribunului său. Urmărind, peste capul meu, imagini pe ecranul televizorului din colțul sălii. Ținînd să fie auzit și de mutul nostru chelner. Moment insuportabil. Pînă cînd încrîncenatul nostalgic îmi întinde, spre lectură, copia unui text tipărit de el... unde? Îl și întreb unde: în România Mare? Da, răspunde. Pardon, zic. Totul se termină subit. Pentru totdeauna. Dar... iarăși... ce fac
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar în comerțul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nud! ș.a.m.d. Nu chiar de pe scara tramvaiului, dar, oricum, în aceeași vreme schizofrenă, în plin congres al mînuitorilor pensonului și dălții, un veteran maestru al plasticii bahluiene asigura asistența de la tribună: Modernismul n-a ajuns la Iași. Reacția mută a miticilor dîmbovițeni: Aha, e pe la Bîrnova... Dispariția boemei? În comunism, împătimiții saltimbanci ai artei reușeau să prelungească, oarecum clandestin și oricum în date sumare, boema interbelică. Cea care mersese mînă în mînă cu marea creație. Făcînd celebre cafenele și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu fuge pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului, cît "echidistanța" damei, rolul ei de arbitru mut și cinic. Primo tempo. Secondo tempo. Mai știm noi un pîlc ce și-a jucat la fel de decoltat echidistanța după Revoluție. Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat (plastic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei mare și, în neîntrerupte plescăituri umede, a făcut concurență acerbă întregului Concert pentru pian de Prokofiev. De prisos, evident, apostrofările mele mute, de meloman care multe a auzit la viața lui... Cu atît mai neavenite ar fi fost cele ale eventualului polițist, aflat, din întîmplare, în Filarmonică. Atît. Trimiterea (enciclopedică) la paradisiacul Sărut al lui Rodin e prea la îndemînă ca să ratez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nefiind de încredere sau urmărind interese ascunse; când sursa nu este depreciată, se poate recurge la distorsionarea mesajului, în sensul că receptorul reține doar acele informații care corespund convingerilor sale, întărindu-i astfel și mai mult credința. De cele mai mute ori, însă, oamenii adoptă o strategie mai comodă: respingerea în bloc a argumentelor. Există mai multe teorii care explică schimbarea atitudinilor, iar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nu e vorba de teorii generale, ci de teorii parțiale care explică
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]