2,938 matches
-
unor blocuri , atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pentru ieșeni. De data aceasta portretul său cu tușe inegale și-l pune în deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea în reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale". Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape în fiecare poem, cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
auto rilor clasici În texte deja larg răspîndite, care au intrat În biblioteca Muzeului din Alexandria. Studiile Între prinse acolo au fundamentat filologia. Muzeul din Alexandria era, formal, după cum dezvă luie numele sub care este cunoscut, un templu În onoarea Muzelor, prezidat de un preot. În realitate, era vorba de centrul unei comunități literare și știin țifice și este relevant cu precădere acest ultim aspect: bibliotecarul Eratostene (cca 284-200 Î.H.) era deo potrivă literat și om de știință (În sensurile
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cîști gat grabnic faimă, provocînd uneori invidie, prin generozitatea rînduielii sale; Timon din Phlius (filozof și autor de texte satirice) scria pe la 230 Î.H.: „În populatul Egipt pasc mulți pedanți Închiși Între cărți, care se ceartă neîncetat În colivia Muzelor“ (Athenaios 1, 22d). Munca necesară pentru a pune În ordine imensa cantitate de cărți din Muzeu era considerabilă. Nu ne sînt cunoscute normele după care a fost organizată, chiar dacă știm că pentru alte scopuri Callimachos și Zenodotos se serveau de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sorindu-se pe banca de la poartă. LÎngă pielea calului Întinsă pe gard. E destulă ironie aici. Un pic cam tristă. Dar senină. Hippocren și haiku Hippocrenul este o specie a enigmisticii. Numele l-a primit Însă de la fîntîna sacră a muzelor de pe muntele Helicon, din Grecia, izvor ivit acolo unde Pegasul a lovit cu copita piatra seacă și cunoscut ca unul din care se adapă inspirația poetică. În cazul nostru, el numește Însă enigma În care soluț ia (o zicală sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se tem de provocări se vor mulțumi să deschidă cele două volume din Vocabularul instituțiilor indo-europene de Benveniste pentru a constata că nu există o intrare "Artă", nici termeni înrudiți. Sau, și mai simplu, un Petit Larousse. Printre cele nouă muze ale tradiției, niciuna nu este a vreuneia din "artele frumoase", arhitectură, sculptură sau pictură. Artele vizuale nu intră în cerc. Ele rămân în mecanică și genul ignobil. Artele liberale sunt cele care se scriu, se vorbesc sau se cântă. Numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și se termină în secolul al XIX-lea. Între apariția colecției particulare la umaniști și crearea muzeului public, loc colectiv, permanent și deschis tuturor (1753 pentru British Museum, 1793 pentru Louvre, 1807 pentru Accademia di Venezia 75). "Muzeul" este templul Muzelor dar am văzut că în Grecia nu existau Muze pentru ceea ce noi numim "arte plastice". Pinacotecile și gliptotecile sunt, în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apariția colecției particulare la umaniști și crearea muzeului public, loc colectiv, permanent și deschis tuturor (1753 pentru British Museum, 1793 pentru Louvre, 1807 pentru Accademia di Venezia 75). "Muzeul" este templul Muzelor dar am văzut că în Grecia nu existau Muze pentru ceea ce noi numim "arte plastice". Pinacotecile și gliptotecile sunt, în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei crize fără răspuns. Astfel, când renunțăm la valori, iar lucrurile nu mai cântă, facem din frumusețe valoarea noastră supremă și construim Opere colosale. Aceste iluzorii terapii de grup țin de ceea ce am putea numi simptomul alexandrin. În Alexandria "discipolii Muzelor" s-au bucurat de cele mai mari onoruri, mult mai mult decât la Atena, Roma sau Pergamon. Acolo domneau obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simbolismului „Florile răului”; Jean Moréas promotorul și teoreticianul simbolismului „Stanțele”; Stephane Mallarmé „Poezii”, „Trei poeme”; Rainer Maria Rilke „Cartea imaginilor”, „Sonete către Orfeu”; o în arta plastică s-au remarcat: Odilon Redon - naturi moarte, „Spiritul pădurii”, „Omul Cactus”; Maurice Denis - „Muzele”; André Bauchant - pictură naivă; -Impresionismul o s-a manifestat în pictură unde reda impresiile sufletești prin combinații de culoare; important într-o operă de artă era impresia lăsată, realitatea așa cum apare ea simțurilor; o cel mai bine a fost reprezentat în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, 102 împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tot mai mult are nevoie de curățenie, respectiv de igienă, nu e lipsit de interes să adăugăm și câteva reflexii în marginea imnului „Zeița sănătății, Hygea“, (altă ortografiere a numelui n.n.) compus de tracul Orfeu, poetul hieratic prehomeric, inspirat de muze și protejat de Apollo care i-a dat chiar lira sa ca, îmblânzind și fiarele, să întoarcă lumea la armonie. În acest imn, al LXVIII-lea Hygieia este care îndepărtează bolile . Poetul o invocă împreună cu întreaga fire și existență: Boala
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și procesul este încă în curs de judecată. Furia l-a înarmat pe Arhilocus cu iambul, care îi aparține: dar ghetele și coturnii cu toc înalt 30 câștigă stabilitate datorită dialogului, dominator al zgomotului publicului și născut fiind pentru acțiune. Muza i-a acordat lirei dreptul de a-i celebra pe zei și pe copiii zeilor, și pe pugilistul învingător, și calul câștigător în curse, și suferințele din dragoste ale celor tineri, și libertatea pe care ți-o oferă vinul. Pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea lui o muză mai calmă și mai blândă. Îi lipsește fără îndoială un dar prețios; este vorba de adevăratul caracter pe care natura l-a gravat pe fruntea celor pe care i-a însemnat ca fiind poeți, sculptori, pictori și muzicieni." Există o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vulgaritate nelalocul ei. Uciderea Desdemonei, strangulată sub ochii spectatorului, a șocat o mare parte a publicului. Iată ce scrie Vigny cu privire la acest lucru: "Puteți să credeți voi, englezii! Voi care știți ce cuvinte sunt spuse în tragediile lui Shakespeare, că muzei tragice franceze sau Melpomenei i-au trebuit nouăzeci și opt de ani ca să se decidă să spună cu voce tare: un mouchoir (o batistă), ea care spunea chien (câine) și éponge (burete), fără ocolișuri? Iată treptele prin care a trecut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dansul, atât pentru că se află la originile teatrului, cât și pentru că poate să decurgă dintr-o fabulă narativă, i se pare, ca și lui Mallarmé, mijlocul de preferat pentru a-i reda teatrului forțe vii. Pentru că dansul teatral mut (această muză fără constrângeri pentru creator) care nu spune nimic dar înseamnă totul, închide în el un potențial de expresii și de transpuneri pe care opera și teatrul nu-și permit să le ducă până la un asemenea grad de puritate. Pentru că dansul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sistem de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile legate de succesele literare în dispute de mahala soldate cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin discursuri patriotarde și dovedește adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează comportamentul cameleonic. Politica rămâne pentru el o sursă sigură de câștig, un drum cu suișuri și coborâșuri niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valorică deși nu poate fi exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul în toată putera cuvântului atacă teme de toate felurile, atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mine, N-am putut scăpa de ea! -Dar a fost o ,,damă bine’’? -O! Durere! De...măsea! MIRII Dansau lipiți doi tineri miri, Își trimiteau iubirea prin priviri: Ea, către soțu-i rupt din soare, El, către-o ...domnișoară de onoare! ,,MUZA" Maestre, nu ai nici o scuză! Te trezește și te-amuză, N-ai nimic comun c-o ,,muză", Ce are ,,cultură"-n ... bluză! UNUI....,,FOST" Ești amnarul găunos, Care nu mai... scapără! Și chibritul...păgubos, Roșu, fără...flacără! DILEMĂ Să se
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
MIRII Dansau lipiți doi tineri miri, Își trimiteau iubirea prin priviri: Ea, către soțu-i rupt din soare, El, către-o ...domnișoară de onoare! ,,MUZA" Maestre, nu ai nici o scuză! Te trezește și te-amuză, N-ai nimic comun c-o ,,muză", Ce are ,,cultură"-n ... bluză! UNUI....,,FOST" Ești amnarul găunos, Care nu mai... scapără! Și chibritul...păgubos, Roșu, fără...flacără! DILEMĂ Să se despartă au decis! Dar ce dilemă nefirească: Cu ea, nu poate să trăiască! Iar fără ea...moare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva foarte mic, Nimicul nimic! Nu rezonează în tine nici pic, Din nemuritorul foșnet al meu; Artă! Artă fac eu! N-ai auzit tu de Orpheu!? Când muzele-n frunze s-adună, Și vântul a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana mea simfonie! Am compus...nouă sute, o mie! Dar nimic nu mai e ca atunci, Când meditau poeții prin lunci! Cum odată la noi s-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele exacte, și chipul lui Rafael privind afară din tablou, venind până astăzi la mine, Parnasul, avându-l în centru pe Apollo cântând la vioară, dulce ținut al muzelor și al poeților, blonda Sapho al cărei model, faimoasa curtezană Imperia, și-a oferit chipul pictorului atât pentru gloria ei cât și a nemuritoarei poete, timpuri în care curtezanele își câștigau prin frumusețea lor dreptul de a fi înmormântate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]