2,943 matches
-
ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înlesnire" (Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e vorba despre o simplă continuitate etnică (în speță, romană), ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul sânge roman din care se trag" (Aaron, 1839, p. 23). Decisiv de importantă este sublinierea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci care însuflețește pământul moștenit de români. În acest sens, dacii sunt descriși ca fiind "o nație foarte puternică, iubitoare de resboiu și neatârnare, încât mai cu bucurie primeau moartea, de cât să poarte jugul unei domnii streine" (Albineț, 1845, p. 2). Datorită acestor calități războinice, "Dacii prein curagiu sî vertute nu o data au facutu se trèmure
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
șocat, scârbit și înfiorat de nimicnicia lumii și a politicii unor state, iar pe de altă parte nu poți să nu admiri limpezimea minții, îndrăzneala și profundul patriotism al savantului. Grigore Antipa s-a adresat celor mai luminoase minți ale nației, lansând un semnal de alarmă. Cine însă l-a auzit? A vorbit oare în pustiu? În cartea „Lumina adevărului” Abd-Ru Shin notează: Făcând o analogie cu cele prezentate de Abd-Ru Shin nu știu dacă, măcar astăzi se aud ecourile discursului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
singur și de a-și civiliza Țara în care locuiește. Centrul de unde se conducea, pe la finele secolului trecut, această campanie, fusese ales la Viena”. Că este vorba de o practică diabolică, bine gândită, pusă la punct și concertată de către unele nații interesate, așa cum, pe bună dreptate avertizează Grigore Antipa, reiese cu claritate făcând unele conexiuni cu cele petrecute în zilele noastre. Oare întâmplător au fost prezentați românii, la Viena, ca „mâncători de lebede”? Și tema melodică continuă: „Cine nu-și aduce
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
1989 și chiar și astăzi, atunci când pe micile ecrane sunt scăpate unele informații despre România, în unele Țări (Franța, Germania, Olanda, Austria etc.) sunt arătați doar copii handicapați și mizeria de la unele case de copii, pentru a ne caracteriza ca nație și grad de cultură. Mai departe Grigore Antipa aduce o serie de dovezi în sprijinul celor afirmate: „În cunoscuta carte a lui Umlauft „Die Oesterreichische Ungarische Monarchie” (ed. III), apărută la Viena în 1887, (cu 1192 295 pagini). Românii erau
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
căutate și unele soluții pentru ieșirea din impas. Soluțiile oferite de către savant sunt cu adevărat specifice românilor, care nu au făcut niciodată război de cucerire, au fost toleranți și au uitat toate necazurile și jignirile produse de veacuri de alte nații, nevrând să răspundă cu aceeași monedă. Sfaturile lui Grigore Antipa ar trebui citite astăzi în Parlament. Dacă Parlamentul României ar lua în serios acest avertisment și ar analiza cu competență situația existentă, ar trebui să Țină seama de gândirea lui
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și o culege după care o bagă din nou în gură. O fi mochetă pe jos, dar totuși... ce mămică! Mă șochează atitudinea ei și mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu? Să educ și alte nații? Tac și-mi văd de treabă! Unul, pe placul meu, îi atrage atenția tinerei mame. O, lăsați-l să-și formeze anticorpii, spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă! Am mai învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O undă de simpatie ne inundă aproape imperceptibil sufletele. Olandezul întinde o mînă cu timiditate și o așează pe mîna mea. Copiii lui dorm în pace și eu am senzația că-mi sînt puțin obligați. O seară plăcută între trei nații diferite. Poveștile olandezului sînt seci și amănuntele le smulgi cu penseta. Colindase Asia și Africa și era păcat că nu era un bun povestitor. La rîndul lui, Jean ne spune povestea ursului carpatin de la Mănăstirea Neamț. Am urcat cu Dominique
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vecin din rînd. Dar eu n-am! Nici eu, mă consolează vecinul. Unde am rămas cu firul ideii? A, da. Noi, românii, față de ăia, adică față de noi... ăăă... Na, că m-am împotmolit. Ducă-se naibii comparațiile astea tîmpite între nații! Am ajuns la concluzia că peste tot omul este aproape la fel, cu ceva calități și cu multe defecte nu numai comportamentale. Accentuez că sînt aproape le fel dar nu chiar la fel. De aici decurg deosebirile, uneori foarte mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ciorbea și Mihaela Tatu, Andreea Marin și Adrian Năstase, Constantinescu și Agathon, Talpeș și Garcea ar exista cu adevărat. Colecționez antipatii și prilejuri de insatisfacție. Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deloc cu figurile deja cunoscute. Un politician ale cărui virtuți esențiale să fie uitarea de sine, preocuparea pentru eficiență și onestitate, zelul adult al faptei. Cultul șefiei ar trebui înlocuit cu un cult al slujirii. Ar fi vital, pentru igiena nației, să reabilităm sentimentul respectului (a pune oamenii la locul meritului lor și a nu-ți îngădui să spui orice despre oricine), sentimentul pudorii (opus ne-rușinării generalizate, care nu mai știe „ce se cade și ce nu se cade“) și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ei universală”. Cu mai bine de un secol înainte, Comte prevedea astfel care ar putea fi consecințele viitoare, în Italia și Spania, ale exacerbării sentimentului național, așa cum se întîmplase în timpul vieții lui în Franța cu dictatura napoleoniană născută din exaltarea națio nalistă a Revoluției. în Italia, unitatea națională ar fi o aspirație retrogradă, chiar mai rea decît agregările artificiale al căror spectacol îl oferă această țară actualmente (în 1850, să nu uităm) : „Mai ales aceea al cărei nume multiplu indică suficient
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Kiev între 21 și 27 septembrie 1917, la care au participat și șase delegați moldoveni, s-a pronunțat pentru o largă autonomie în cadrul Republicii Ruse, Federative și Democratice. S-a consemnat dreptul la autodeterminare națională și personală, adică la constituirea nației într-o alianță de drept public, care să cuprindă toți membrii săi de pe toată cuprinderea statului. În numele românilor din Basarabia, Teofil Ioncu, membru în delegație din partea Partidului Național Moldovenesc a salutat Congresul și a precizat: „Mulți ați auzit de moldoveni
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
îndeajuns față de râvna pe care a depus-o în flacăra în care a ars cu dorința nestrămutată de a-și vedea cândva consătenii și pe toți transilvănenii lui ridicați la nivelul conștiinței că romînii de peste tot sunt una și aceeași nație și că România nu poate fi decât țara care va cuprinde în granițele ei firești, tot ce e suflare și cuget românesc. De aceea de Badea Cârțan încă se va mai vorbi și se va mai scrie. Avem pe masa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
energia sa dusă la extrem - căci altfel nu se explică jertfa vieții sale întregi - prin răspândirea în masa țăranilor din Ardealul subjugat a cărților aduse pe umeri din Patria-Mamă, Badea Cârțan s-a făcut profetul culturii și înzestrării spirituale a nației românești, ridicându-se cu tot avântul, cu tot entuziasmul și cu toată nădejdea, în rândurile cărturarilor și ideologilor care au propăvăduit idealurile poporului nostru. Se cuvine deci să admirăm caracterul acestui bun român, și acum când se împlinește un sfert
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Simțindu-și sfârșitul aproape, revine în Patria-Mamă, cu dorința de a muri pe pământ liber românesc, pământ fără asupritori. Doamna Lahovary, soția fost ministrului plenipotențiar la Roma, care-l cunoștea și îi bineaprecia spiritul patriotic și de total sacrificiu pentru nația sa, îi oferi o cameră în castelul său de la Poiana Țapului, unde Badea Cârțan își petrece ultimile sale zile. Acela pe care nu dușmanii personali ci numai eforturile supra umane și intemperiile pe care le lua în piept îl gârboviră
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor satului, dorind să cumpere de la acesta o brișcă, este păcălit, boltașul reținându-i creițarii, dar refuzând să-i dea marfa. De atunci lui Andrei Budac, străinii nu i-au mai intrat în voie. La vârsta de 18 ani
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor se stricaseră prea multe. Dar americanii, acei ce mai știau că existăm, ne uitaseră cu totul. Și nu-și mai vor aduce niciodată aminte de noi. Speranțele au fost nu numai pentru această mână de viteji, ci pentru întreaga nație, simple iluzii. Așa modest cum era, grupul acesta de rezistență se pregătea militar, mai toți făcuseră războiul antisovietic, unii fusesră răniți, majoritatea fuseseră decorați pentru acte de bravură, majoritatea fuseseră ofițeri de elită cu o ținută morală impecabilă, cinstiți, demni
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor de beligeranți victorioși, rușii aplică principiul antic al urmărilor războiului : «vae victis» - vai celor învinși. Printre cei învinși se numărau în primul rând vorbitorii de limbă germană. Încep binecunoscutele deportări în Rusia ale tuturor cetățenilor buni de muncă de nație germanică, între aceștia aflându-se prin forța lucrurilor și Elis frumoasa logodnică a lui Remus Budac, profesorul de filozofie ce tocmai se întorsese de pe front. Presimțind că la Cârța se întâmplă ceva cu foarte delicata lui iubită, a încălecat pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dea putere de muncă și capacitatea de a ridica satul la cote mult mai înalte decât înaintașii lor. Să prospere și să prolifereze la rândul lor urmași demni de toată cinstea și lauda de care să se bucure întreaga noastră nație. CAPITOLUL XII Glosar de expresii locale Motto: Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară, Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam ce fără veste S-a trezit din somn
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
am gândit atunci că anumite teme, mituri, idei din creațiile artistice culte sau populare și mai ales populare sunt comune diferitelor opere ale diferitelor popoare, fie ele vecine sau la mare depăratare. De aici am tras concluzia că indiferent de nație, așezare geografică, religie, perioadă de timp și orcâte alte diferențe ar mai fi, omul este același prin structura lui primară. Că se modelează în timp datorită condițiilor de viață de care dispune este adevărat, dar nucleul procesului genetic rămâne. Întorcându
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a ajuns să fie sesizat de o persoană... din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamația a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]