2,809 matches
-
astfel de „răzbunare” fără motiv, ne-clară; dar... ce dulce este tocmai o astfel de răbufnire, un astfel de război al tuturora contra unuia singur, și dacă acest „unul singur” sunt În fapt „mai mulți”, dar În ochii hălăduitorilor, În „nările lor”, ei Împrăștie insistent un „miros de victimă”, ațâțător și inconfundabil și de aceea ei vor fi totdeauna „singuri”, chiar dacă trupurile lor acoperă câmpul și umplu zeci și zeci de vagoane de marfă... hai, ce zici?!... Da, aceștia și alții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cultivă grădina! mai ai și tu... loc de parolă, moarte! în zvîcnete de găină cu gît tăiat, periferia este mai mult ca imaginația, nu are nume, pornire din Adjud, lupt pentru pasivitatea subiectului în transporturi, uscăciune, s-au uscat și nările, Sascut barajul, aparența imobiliară, ființa viteză îngăduie, ființa ipoteză se aține, ființa umană încheagă, scris-cititul în Domnul! viteza maximă aceea optimă, cu atît mai cutremurător că a fost programată, miracol! km 270 coșurile termocentralei Bacău aduse de departe, răpirea lumească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la coborîre, angajarea anfiladei, calculele mersului lor, oricît de demonstrativ, pînă și pe scenă, de unde urîțenia, orice simbol este ambiguu, orice semn este simbolic, peronul gării aproape troian, pe cărări Borzeștiul, lovitura de suprasimbolizare biserica lui Ștefan, dar mai înainte nările cu miros de țiței rafinarea, cîmpul e viteza, Urechești casele mișcînd cîte una pînă la fulgi numărați, restricția de viteză suprimarea ei, cît nu stăm de arta timpului, ci de perene instantanee, "Vrancart" Adjud semnul fumului în străfulgerări, viteza 100-120
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poți spune că ești o adevărată luptătoare și că înțelepciunea și-a spus cuvântul. Dacă vei continua să te scalzi ca o “purcică în nămol”, vei fi tratată ca atare și vei ajunge să simți că noroiul îți va astupa nările. Am fost dură în exprimare tocmai pentru ca să se conștientizeze unde se poate ajunge, dacă vei lăsa “vântul” să te ducă încotro bate. Această metaforă are mai multă substanță decât crezi, îți poate aduce pace în suflet sau te poate reduce
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
anul 604, în Japonia a fost elaborată prima Constituție, fiind influențată în mare măsură de regulile care guvernau China; a fost înființat Marele Consiliu (Dajokan), care conducea regatul prin guvernatori trimiși din capitală. În anul 710, capitala Japoniei a devenit Nara, iar în anul 794, Kyoto, devenită și reședință imperială și, cu câteva întreruperi, a rămas capitala imperiului până în anul 1868. Retragerea împăraților a fost însoțită de creșterea puterii unor clanuri militare (Taira și Minamoto) în sud-vest și în estul țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sine nu avea nimic stimulator. Am primit primele două volume ale Operelor lui I.V. Stalin, ieșite cu câteva zile înainte de sub tipar. Cărțile aveau încă mirosul specific al tipăriturilor proaspete și, ori de câte ori îmi amintesc de ele, resimt mirosul lor în nări de parcă ceremonia premierii ar avea loc astăzi. Mă așteptau două luni de vacanță totală pe care le voi petrece în casele fraților mei însurați din Oradea și Beiuș. În orașul copilăriei mele nu se schimbase nimic de când am plecat spre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în Hîrtop, într-un stufăriș impenetrabil, iar mama se dusese la Viorica lui Haldan. De acolo se vedeau casa și ograda noastră ca-n palmă. Eu țineam aproape de balaur și așteptam să văd cum va slobozi flăcări cu pucioasă pe nări. Îmi era o frică mai mare ca cea cauzată de buhaiul satului, care îi scosese mațele lui Costache Andrei, văcarul. Cel cu geanta se mai oprea la cîte o casă și, cum nu era nimeni, lăsa cîte o hîrtie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să-i pună eticheta de om. Individul ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd deloc! Sînt pierdute în claia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd deloc! Sînt pierdute în claia de păr, sau... poate că nici n-are urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd deloc! Sînt pierdute în claia de păr, sau... poate că nici n-are urechi. Mîinile sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu bagaje cu tot. Îl invidiez pentru că știu că se va opinti o dată și apoi va merge prin răcoare, la -50oC, brr! Nici chiar așa nu-i bine! Eu am apucat să trăiesc o dată la doar -38oC și-mi înghețau nările, urechile și lacrimile. Dumnezeu ne-a făcut să rezistăm la aproape 100o diferență de temperatură și noi tot mai bodogănim a nemulțumire. Avionul avea o mică hibă, l-au consultat, l-au controlat și l-au declarat apt de zbor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reacțiile sînt mai lente și, deși eram singur pe o autorută largă ca o pistă de aerodrom, fără marcaje, fără delimitare de bandă, mă gîndesc că, cine știe ce se poate ivi în față. Capul devine cam greu și simt pulsul în nări. Acuma crapă un vas, mă gîndesc indiferent. Dacă ar crăpa, nu-i rău, mai scade tensiunea, îmi răspund neutru. Sînt ud complet și cu o batistă udă îmi șterg transpirația de la ochi. Stropi mari se adunau pe sprîncene și cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
electronică și era un tînăr care avea doar un scop în viață. Pentru acest scop visa cu ochii deschiși și cîteodată era absent cu totul din mediul în care trăia. Carlos își propusese să fie posesorul unei motorete. Simțea în nări curentul creat de viteză și savura libertatea de a zbura pe întinsul Insulei în lung și în lat. Privea cu interes toate motoretele în trafic, le cunoștea marca, viteza maximă, consumul și chiar vîrsta. Fratele lui Carlos, Raul, fugise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele, salbele și podoabele din pene la oameni. Un mit povestește că eroul civilizator „a deschis aceste lucruri demne de dispreț, părțile moi ale trupului”. El a străpuns urechile, nările, buzele, pentru ca aceste părți să fie simbolic înlocuite de lucruri tari, printre care se numără unghiile, ghearele, dinții, colții, scoicile, cochiliile și fibrele vegetale, care constituie materia din care sînt făcute podoabele și cărora le înțelegem astfel semnificația : podoabele transformă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
la inevitabil. Ceva de genul soldatului nimerit de glonte În plin atac, când doar țelul Îi e În minte, respectiv dezertorul legat de stâlp... Să vă mai zgârâi. Până să ajungă salam, porcul parcurge În abator un drum cumplit. Cu nările „gâdilate“ de mirosul sângelui „Înainte mergătorului“, cu imaginea aceluia Înjunghiat și despicat... Cândva, În respectul unei tradiții nu fără „miez“, el trecea În lumea drepților pe nesimțite: alergat prin ogradă până la epuizare, primea lovitura de grație ca pe un fel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rachiu amestecat cu apă de var. - Aprinderea rachiului în om. Se stoarce balegă de cal în lapte dulce și se bea. - Aprindere de creieri. Se amestecă ghințură, două ouă bătute și rachiu de drojdie. Cailor li să dă băutura pe nări, cornutelor pe gură. - Aprindere de ochi (conjuctivită). Se suflă în ochi praf de corn de șarpe sau zahăr pisat mărunt. La miei li se face să sângereze pleoapa superioră și se spală apoi cu scuipat. - Aprindere la plămâni. Se vindecă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se sburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardea mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pămînt 255. De moartea iubitei poetul nu se poate desprinde nicicând. Iată ce i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se zburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pământ 273. Preluând tema cunoscută viața este vis, firea poetului pare să încline mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ea continuă să frământe cu tălpile sfărâmătura de pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce mare de granit În stomac, care mă ținea locului să nu sar pe umerii părințelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta mă face să mă simt vinovat și neloial față de prietenia lui neprefăcută. După cum se vede, lucrurile, pe care înainte le iubeam, mi-au devenit cu totul indiferente. S-au șters treptat din memoria mea. Reductio Simt răsărindu-mi în nări fire groase de păr ce se lipesc între ele, iar când îmi suflu nasul se desprind dureros coji îngroșate de piele, sânge și peri încrustați în țesutul purulent. Nu știu de ce materia vie, pielea și carnea mea se transformă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
văd ochii descompuși, plini de o materie opacă și tare ce mi-e străină. E o tendință a trupului meu de a se goli de propria-i consistență, schimbându-se într-un fluid putrefact care-mi curge prin gingii, urechi, nări, ochi și prin toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală? Mă voi mumifica de viu? Scufundare Mă scufund în fiecare zi în apa rece a mării și simt cum trupul meu încearcă fiori de prospețime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știu din ce motiv, dar mirosul acesta pătrunzător de sălbăticiune din jur îmi dădea o senzație extraordinară de putere, de parcă ieșisem din fragilitatea trupului meu ca să intru în posesia puterilor arcane ale lupului, conservate ancestral în conștiința colectivității. Atunci când ninge, nările mele sunt invadate de mirosul înghețat al lupului, iar trupul mi se acoperă cu păr de fiară. Cruzime „Trebuie să mori senin și să nu exprimi nici o suferință, pentru că altminteri zeul nu te primește: nu-ți acceptă mesajul.” Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți pe jos, în pozițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]