2,212 matches
-
tradițional, de aproximativ 72 km/h, motiv pentru care este considerat un sport extrem. Wakeboard este schiul nautic practicat cu o placă asemănătoare celei de snowboarding ("wake" însemnând siaj în limba engleză). Combinând câte puțin din surfing, snowboarding și schi nautic, a ajuns la unul dintre cele mai complexe și spectaculoase sporturi nautice din ultimele decenii. Wakeboardul face parte din categoria sporturilor extreme. La sfârșitul anilor '80 americanul Tony Finn împreună cu alți prieteni surferi au construit un board mai mic decât
Schi nautic () [Corola-website/Science/330784_a_332113]
-
sport extrem. Wakeboard este schiul nautic practicat cu o placă asemănătoare celei de snowboarding ("wake" însemnând siaj în limba engleză). Combinând câte puțin din surfing, snowboarding și schi nautic, a ajuns la unul dintre cele mai complexe și spectaculoase sporturi nautice din ultimele decenii. Wakeboardul face parte din categoria sporturilor extreme. La sfârșitul anilor '80 americanul Tony Finn împreună cu alți prieteni surferi au construit un board mai mic decât cel de surf. Apoi ei au îmbunătățit boardul adăugându-i legături folosite
Schi nautic () [Corola-website/Science/330784_a_332113]
-
board mai mic decât cel de surf. Apoi ei au îmbunătățit boardul adăugându-i legături folosite pe board-urile de windsurfing, au modificat forma și într-un final l-au denumit "skurfer" adică o îmbinare a surf-ului cu schiul nautic. În 1990 experimentatul Herb O'Brien, împreună cu Tony Finn au conceput prima placă de wakeboard. Forma și compoziția structurii erau mult îmbunătățite și au hotarât să-i dea denumirea de wakeboard. Sportul a început să crească și să ia amploare, au
Schi nautic () [Corola-website/Science/330784_a_332113]
-
mai veche mențiune a Brăilei într-o formă alterată ar fi cea din Libro del Conoscimiento, datând din jurul anului 1350. O altă sursă cartografică, pe care socotim a fi, a doua mențiune a Brăilei ca vechime, ar fi o hartă nautică probabil italiană ca realizare aflată în Arhivele de stat din Zagreb și datată de primul ei editor (L. Bendeffy) în intervalul 1320-1370. Urmează pentru veacul al XV-lea o serie de hărți nautice, mai mult sau mai puțin folosite de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Brăilei ca vechime, ar fi o hartă nautică probabil italiană ca realizare aflată în Arhivele de stat din Zagreb și datată de primul ei editor (L. Bendeffy) în intervalul 1320-1370. Urmează pentru veacul al XV-lea o serie de hărți nautice, mai mult sau mai puțin folosite de istoricii români în ceea ce privește descifrarea realităților din stațiul românesc. Este vorba de cele lucrate în atelierele lui Grazioso Benicasa din 1467 și 1471, unde Brăila este numită Brilago, apoi hărțile datorate cartografilor din atelierul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
cea mai veche clădire de cărămidă din oraș, datând din 1730. Muzeul Maritim Larvik este situat în fosta clădire a vămii și este sediul inspecției locale în construcții. Acest muzeu expune machete de nave, picturi de ambarcațiuni și alte artefacte nautice, cu scopul de a readuce la viață istoria maritimă a portului. O secție a muzeului este dedicată expedițiilor lui Thor Heyerdahl, născut în Larvik. Comuna este situată la aproximativ 105 kilometri sud-vest de Oslo, se întinde pe o suprafață de
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
destul de curată și de caldă, ideală pentru copii, doar cu meduze care perturbă ocazional înotul. Centrul insulei este Gran Viale Santa Maria Elisabetta, o stradă largă de aproximativ 700 m lungime, care duce de la lagună și stația de vaporetto (autobuz nautic) pe de-o parte la mare pe de altă parte. Ea găzduiește hoteluri, magazine și restaurante turistice. Venezia Lido, un aeroport public adecvat pentru avioane mai mici, se găsește la capătul nord-estic al . El are o pistă de iarbă lungă
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
Pentru a avea o idee de ceea ce reprezenta această armată în linie de luptă și admițând că fiecare navă ocupă un spațiu de-a lungul unui cablu, trebuie să ne imaginăm o linie desfășurată pe o suprafață de peste 10 mile nautice. A doua zi, 10 iulie, cele două flote avansează în linie de luptă. Olandezii, care constituie avangarda sunt încercuiți de avangarda franceză. Viceamiralul Ashby al escadrilei roșii nu reușește să-i ajute pe olandezi. Timp de mai multe ore, olandezii
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
De-a lungul aleei sunt bănci de lemn, locuri de joacă pentru copii și un monument care îl înfățișează pe fostul rege Baudouin I, ridicat de arhitectul Jo Crepain și sculptorul Wilfried Pas. Aleea continua până la lacul pentru practicarea sporturilor nautice Galgenweel, unde există mai multe cluburi. La vest de Linkeroever se află pădurea Sint-Annabos, parcul Wandelbos și rezervatia pentru păsări Blokkersdijk.
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
Fotbalul american subacvatic este un sport nautic de echipă, care are elemente de joc și echipament comune cu hochei subacvatic și rugby subacvatic. Obiectivul jocului este de a manevra și plasa o minge ce are o ușoară flotabilitate negativă, dintr-o parte a piscinei în alta într-
Fotbal american subacvatic () [Corola-website/Science/332585_a_333914]
-
rațe. Pe teritoriul parcului se află Teatrul de Vară, cu o capacitate de 5000 de locuri; cinematograful de zi; orășelul copiilor "Andrieș"; plaja; stația de bărci. De-a lungul timpului, parcul cu lac a servit drept bază, pentru diverse sporturi nautice. Pe teritoriul parcului funcționau trei școli de canotaj. Au fost amenajate terenuri de sport și locuri de pescuit pentru amatori. Pe timp de iarnă, pe gheața lacului se organiza un patinoar orășenesc. A fost, de asemenea și un turn pentru
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
tablă de cupru de formă cilindrică, cu diametrul de 2 m, acoperită cu table în pantă și cu vârf pe care era montată o giruetă. Farul emitea pe vremuri o lumină albă fixă, vizibilă de la o distanță de 15 mile nautice. Inițial, pentru iluminat erau folosite lămpi cu ulei, dar din 1910-1911 a fost introdus iluminatul electric. Farul din Sulina a fost construit de otomani între 1869-1870, după alte surse chiar la începutul secolului al XIX-lea. Scopul său era avertizarea
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]