2,311 matches
-
disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești. N am protestat decât cu jumătate de gură
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ești vesel, băiatul meu, atunci te sărut și eu. 15 august 1954 Petulică dragă! Numai din cartea ta poștală de astăzi am aflat câte ceva despre sănătatea ta și despre regimul tău medical. și, drept să-ți spun, am rămas tare nedumerită. Dragul meu băiat, e târziu, trecut de ora unsprezece. Ion se pregătește de examen. Mâine se decide dacă va fi ori nu zidar calificat. Cartea după care se pregătește e foarte groasă - 485 de pagini. și, fără să mănânce, fără
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă să veniți urgent că fată Miți. Moașa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila în brațe. Se apropie de poartă încet, nedumerită, îmi vâră lumina în ochi prin grilajul de fier, apoi izbucnește în râs și spune iau mami cum arăți parc-ai fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
semnătură”. Revenim în birou, dânsul era cu foile în mână, semnez în declarație că am primit documentul respectiv, mă conduce până la ieșire, apoi îmi spune că îmi va da hârtiile, dar mai întâi să caut la poștă răspunsul ,,rătăcit”. Rămân nedumerit, dar în continuare merg și la poștă unde mi se solicită un act, o recipisă care să ateste că Poliția predase către Poștă scrisoarea respectivă. Absolut normal ! Merg din nou la Poliție, solicit recipisa respectivă, sunt dus cu preșul și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care declară că nu au nici un venit. Mă trimite să-mi rezolv problema, fac cerere în acest sens, nu se rezolvă nimic, dar îmi aduc aminte că el însuși îmi dictase cum să completez formularul. Nu știu ce să mai cred, rămân nedumerit dar nu pentru mult timp pentru că lucrurile se precipită! În toiul iernii vine așa o hotărâre grabnică cum că toți locatarii trebuie să-și monteze ,,repartitoare”. Că așa a hotărât Asociația (nu s-a făcut nici o ședință în acest sens
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fel ca și astăzi, oamenii își plâng sărăcia, își plâng nedreptatea la care sunt supuși, dar în același timp recunosc că și ei i-ar jefui pe alții dacă ar putea!). Cine mai este și acesta, se întrebau atunci oamenii nedumeriți. Noi n-avem ce mânca, romanii ne asupresc și el vine să ne facă filosofie ?! Isus a venit să le spună oamenilor calea corectă de urmat, calea prin care își pot rezolva cel mai ușor și problemele materiale, să le
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu acestea și să le pună în propoziții. Dănuț se gîndise bine și, printre altele, avea o propoziție care lui îi plăcea foarte mult și suna așa : „Eu gem și mănînc gem“. Învățătoarea căzuse puțin pe gînduri, apoi îl întrebase nedumerită : „Păi, dacă gemi, de ce mai mănînci gem ?“. și pune-te iarăși pe rîs, împreună cu toată clasa. După o vreme, tovarășea nu mai veni și îi luă locul un învățător înalt și foarte bun la suflet. Îl chema Ungureanu. Punea scaunul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ar putea să fi uitat asemenea întâmplare? Decât un lucru: asta nu s-a întâmplat în ora de desen, ci în ora de franceză. Așa că profesorul care m-a prins citind n-a fost Penel, ci Atanasiu... Ești sigur? insist nedumerit. Cum te văd... Aș fi jurat! conchid eu cu o rămășiță de uimire și de neîncredere. Căci vezi: una din circumstanțele care m-au făcut să dezaprob întotdeauna asprimea foștilor noștri profesori e tocmai aceasta, că lucrul s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și palidul bătrân de azi. Așa de diferiți, că dacă printr-un miracol oarecare, ieșind de sub autoritatea legilor naturei, ne-am găsi la un moment dat față în față, fiecare cu individualitatea sa proprie, ne-am privi tot așa de nedumeriți și ne-am părea, unul altuia, tot așa de stranii și de neînțeleși, ca și cum nimic comun n-ar exista între noi. Mi s-a întâmplat să verific această fantastică ipoteză într-o împrejurare care n-a avut de altfel nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și de viitor, uitînd ce-am sperat. Ah, iluzia că fiecare zi Începe cu ea Însăși și sfîrșește cu ea Însăși, ar putea conchide Ulise, după care va pleca În grabă spre corabia ce-l așteaptă la țărm, sub privirile nedumerite ale lotofagilor care-l urmăresc su-rîzÎnd blînd și insuportabil... Se poate muri și devorat de o memorie nesățioasă, pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a furat focul, vulturul nu mai cobora asupra lui... Dar atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său ciudat și Înrobitor. De ce ar trebui să mă decid Între Apolo și Marsyas? În timp ce clasicismul Își găsește fericirea În echilibru, În repetiție și În Întoarcerea În sine, pe principiul cercului, barocul ni-l arată pe Marsyas cîntînd mai Întîi nedumerit, apoi exaltat. Fericirea sa e să caute, nu să găsească. Nu aici stă și principiul Înfrîngerii sale? Consolarea rămîne, după aventură, ca și la Ulise, clasicismul de care s-a Îndepărtat. Întoarcerea lui Ulise este o Întoarcere la clasicism. Icar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cunoștințe în litere. Într-adevăr, Pelerinul știa mai mult decât ceilalți, dar cunoștințele lui nu aveau o temelie solidă; era, de altfel, primul lucru pe care îl spunea de fiecare dată când era cercetat. 63. Această hotărâre îl lăsă puțin nedumerit asupra a ceea ce avea de făcut, deoarece el socotea că i se închidea ușa pentru a face bine sufletelor fără a i se arăta vreo altă pricină, decât lipsa lui de instruire. În cele din urmă hotărî să meargă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fată frumoasă. - O, mulțumesc! Cine ar fi crezut una ca asta, să spui tu așa despre mine! Bărbatul o privise ca și cum i-ar fi luat măsuri pentru o rochie, o cercetă din cap pânăn picioare, apoi spuse pe un ton nedumerit, dar cu bunătate: - Deocamdată e mulțumit cu ce i-am povestit eu. Ea încuviință din cap, șovăind o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să primești. Atitudinea ta te-a adus unde ești în momentul de față. Nicky rămase pe poziția lui, dovedind un calm de neclintit. La restaurantul unde aveau o masă rezervată se mai afla încă o persoană de sex feminin. Carmen, nedumerită privi cu o curiozitate feminină spre acea persoană care îi însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din care nu putea să o salveze nimeni. Totuși îi părea destul de amabilă și chiar o întrebase cum călătorise. Emoționată, Carmen
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o casă, muncind cu ziua pe ici-acolo. Auzi, Ioane, zic eu în speranța că voi însenina atmosfera, săptămîna viitoare, la Radio-Iași, se transmite o nouă piesă de-a mea. Iar?! se miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un pick-up stereo". Douăzeci de mii !... Cam atît cît iau eu în mînă ca inginer într-un an de zile. Trebuia să aflu cum... Mă uit la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In vino veritas!", exclam. ...Iar ce nu scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîna mea îți semnez retrogradarea! Don Șef intră în birou după ce bate de două ori la ușă. M-ați chemat? întreabă. Sigur, îl măsoară cu privirea inginerul-șef. Inginerii din subordinea dumitale, tovarășe Ștefănescu, întîrzie la serviciu. Știai? Don Șef, nedumerit, strînge din umeri. Sigur! continuă inginerul-șef. Cum să știi?! Trebuie să primim informare scrisă de la Serviciul administrativ. Poftim de citește, îi zice, arătîndu-i o hîrtie. Dumnealui, arată spre mine, a intrat pe poartă la fără un sfert. Dumnealui, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
frecvență, cu care eu am mai avut cîndva o ciocnire, trîntește stiloul pe birou, nervos că a fost deranjat și ridică privirea, gata să mă expedieze la vreun adjunct sau să-mi țină vreo teorie. Dar observ că mă privește nedumerit, ba chiar surprins, face un gest prin care își retrage capul între umeri, îmi răspunde la salut tot cu un "bună ziua", apoi se întoarce spre cel cu care l-am găsit discutînd și-i spune, în timp ce-și tamponează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de sincere și puternice decît la mama, în decembrie '72, cînd i-am spus că am luat premiul doi la Televiziune. (Și poate azi, la doamna Teona, de ce să n-o recunosc?!) Totuși, Mihai, mi-a spus doamna Tamara, puțin nedumerită, dacă alte două teatre vor să-ți joace piesa, dintre care teatrul din Iași vrea să scoată spectacolul în primăvara asta, nu văd de ce nu dai mînă liberă celui care o pune primul?! Tamara, i-am răspuns, eu nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu, te rog să cobori pînă la restaurant și să-i spui să rămînă acolo. Va veni cineva să-l ia. Mulțumesc, bună ziua! În telefon, se aude un sunet sec. Smulg receptorul din mîna doamnei Cristina, care încă mai stă nedumerită, formez centrala combinatului și cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea. De fapt, i-am vorbit urît... Atît? Atît. Minți!! strigă Cristina. Mincinos ordinar ce ești! Nu-i decît poza de tine! Bănuiam ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai dreptate. Mulțumesc! îți rămîn dator... Bine. Mă chemi să beau la nuntă. Nu, Mihai. Am să-ți achit datoria acum, cu aceeași monedă... Tac și-l privesc nedumerit. Nu înțeleg ce vrea să spună. La instalația de care mă ocup, continuă Dinu, am destul de des probleme de plan și de producție: tot felul de comenzi, contracte, angajamente, muncitorii lucrează în acord global... Toate astea le discut cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ntr-un caz, și-ntr-altul, rezultatul e-același: trageți ponoasele. De ce rîdeți? Așa, zic eu, amintindu-mi de referatul făcut de mine la propunerea de invenție a Brîndușei. Asta să zicem că-i situația cu Brîndușa, clatină Don Șef din cap nedumerit, dar ce i-ați făcut inginerului șef?! Nevastă-sa nu-i prea tînără ca să cred că... și-apoi, e femeie serioasă, își vede de meseria ei acolo, la spital... Cu el nu ați avut probleme de serviciu decît prin intermediul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]