3,146 matches
-
originale introduse și concluziile la care astfel poate ajunge (Topolsky 10). Această perspectivă presupune însă, în limitele unei cunoașteri specifice, mai curând un context of invention (construction, imagination), în locul unui context of discovery. Dar procesul de substituire metodologică (nu de negare; e important faptul că cele două direcții istoriografice coexistă), care se poate baza până la un punct pe formele deductive ale argumentării logice, nu are loc în interiorul unei filosofii a justificării (context of justification), construite pe concepția clasică a adevărului (unic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este canonic și pus de asemenea în relație cu divinitatea, poate fi așezat și acesta tot sub incidența religiosului, dar cu un semn negativ, pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modelul de cucernicie). La întâlnirea cu dogma religioasă, se formează modelele sacre, ale apologetului, ecumenului, ascetului, clericului sau monahului (pentru codul cultural), modelul sfinților eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului, asimilat în programele iconografice diavolului - termen opozitiv pentru modelele religioase canonice. În al doilea palier (tipologic ca și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele și anti-modelele lumii laice, dar și exemplaritatea recomandată de biserică și figurată de "personajele" teologice sau hagiografice, contrapuse bestiarului. Funcțiile imaginației sunt revelate diferit de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru a organiza
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului aflat sub semnul negării și al păcatului (pentru iad și celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a Edenului, despre ceremonial, dar și despre Înviere. Locul absolut de trecere între supra- și sub-terestru rămâne, în planul vieții pământești, biserica
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cel probant prin metoda științifică) și istorismul (cauzele evenimentului istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a gândirii simbolice, până și a raționamentului prin similitudine, precum este cazul metaforei. Orice imagine care nu este negarea unui fapt este suspectă și, pe cale de consecință, condamnabilă; la fel, arta, onirismul, devianțele mentale, viziunile mistice. Influența scientismului și a istorismului s-a resimțit atât de puternic în atitudinea generală, încât formele publice ale spiritului artistic (arhitectura, sculptura, arta
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în relație cu ideologiile oficiale. Paradoxul imaginarului european vine tocmai din natura sa (fenomen mental, dar și înmagazinat în cultura materială; reflectă și, la rândul lui, este reflectat de ea) și din istoria sa duală, a afirmărilor spectaculoase în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică sau iconică) sau o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarul colectiv a continuat să se manifeste și să se îmbogățească; chiar dacă imaginea religioasă a fost retrasă și negată, temporar sau definitiv, din clădirile de cult, funcția imaginației și mentalitățile care susțin imaginarul s-au manifestat permanent. Oare afirmarea și negarea imaginii sunt cauzate mai curând de dorința/de frica de oglindire în ea a ființei și a chipurilor alterității sale? Este posibil ca aspectele controversate ale imaginarului să fi apărut din spaima în fața necunoscutului, din noi și din ceilalți? Tot
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
noastră, e cu siguranță dincolo de ei? Tronul nu mai e acum decât locul care amintește de puterea Voievodului și, în același timp, de pierderea ei. În centrul acestei lumi, s-a instalat deja Singurătatea, marele Neutru al firii și (auto-)negarea Marelui Simulacru al puterii. Looking for the King. Despre o metodă de istorie literară în medievistica românească 29 Focus Timp de câțiva ani buni, în universitate și în presa românească de specialitate, problema canonului a (con)centrat o mare parte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în GALR I (2008: 461), unele verbe preferă exprimarea ultimei faze de desfășurare a procesului prin asocierea cu un verb aspectual (am terminat de ascultat emisiunea), altele exprimă același raport semantic nu cu un verb aspectual atașat, ci prin negarea verbului de percepție (nu mai vede vs *a terminat de văzut). (45) Am început să mă uit la film la ora cinci./ Am continuat să mă uit la film după ce au venit ei./ Am terminat de văzut/filmul/?de uitat
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care poate fi selectat indicativul: (54) Părinții nu văd că există o legătură între cele două evenimente. Această variație sintactică indicativ-conjunctiv se asociază cu o diferență semantică (Siegel 2009: 1863). Folosirea indicativului se asociază cu faptul că locutorul consideră adevărată negarea subordonatei (Părinții văd "consideră" că non-P), ceea ce explică posibilitatea de a reformula contextul (54) astfel: (54') Există o legătură între cele două evenimente, dar părinții nu o recunosc. Folosirea conjunctivului este asociată cu nesiguranța/ezitarea locutorului în privința conținutului exprimat în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
judecând după figură/voce/miros/gust/atingere, X este cumva" (predicație factivă). Propozițiile enunțate în text la (a) și (b) pot fi negate - He looks ill (to me), but it isn't really, față de enunțurile de la (c), care nu permit negarea: *This music sounds lovely, but it isn't really. 49 Relatarea condițiilor meteorologice nu se face pe baza percepțiilor senzoriale produse chiar de vreme. Sursa percepției este indirectă (Gisborne 2010: 246): I've heard the forecast, tomorrow's weather sounds
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mijloc modern de predare-învățareevaluare. Utilizarea în exces a calculatorului, poate duce în timp la pierderea abilităților practice, de investigare a realității, chiar și a celor de calcul, la deteriorarea relațiilor umane, la individualizarea excesivă a învățării care poate duce la negarea dialogului elev-profesor și la izolarea actului de învățare în contextul său psihosocial. Principalul dezavantaj al TIC la disciplina fizică îl poate consitui pericolul renunțării la efectuarea experimentului clasic și înlocuirea acestuia cu experimentul virtual. Atingerea obiectivelor propuse depinde de gradul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurora Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92820]
-
a desemna mișcarea prin care o gândire se neagă pe ea însăși și tinde să se depășească în ceea ce înseamnă negația ei. Pentru existențialiști, negația este Dumnezeul lor. În înțelesul cel mai exact, acest Dumnezeu nu se susține decât prin negarea rațiunii umane. Dar, după cum există mai multe feluri de a se sinucide, tot asa există și mai mulți dumnezei. Există mai multe feluri de a face saltul, esențial fiind faptul de a sări. Aceste negații mântuitoare, aceste contradicții finale care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mine însă, nu s-a schimbat nimic. Nu regăsesc aici gustul concretului, sensul condiției umane, ci doar un intelectualism atât de nestăvilit încât generalizează însuși concretul. În zadar ne-am mira de paradoxul aparent care conduce gândirea la propria ei negare pe căile opuse ale rațiunii umilite și ale rațiunii victorioase. De la Dumnezeul abstract al lui Husserl la Dumnezeul necruțător al lui Kierkegaard, distanța nu-i atât de mare. Rațiunea și iraționalul duc spre aceeași învățătură. Drumul nu înseamnă nimic, voința
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o întâlnim în opera lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Plecăm aici de la un consimțământ față de lume. Dar gândirea orientală ne învață că putem depune același efort de logică alegând împotriva lumii. Această atitudine e la fel de legitimă și ea fixează atât perspectiva, cât și limitele eseului de față. Dar, când negarea lumii se exercită cu aceeași rigoare, se ajunge adesea (în unele școli vedanta) la rezultate asemănătoare în ceea ce privește, de pildă, indiferența față de operă. Într-o carte de o mare importanță, Le Choix, Jean Grenier întemeiază, sprijinit pe o astfel de atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care subiectul este conectat cu lumea artistică și istoricitatea sa. Proiecțiile operei de artă generază noutățile unei istorii vii: prin artă, trecutul devine prezent și face posibilă înțelegerea trecutului și duce la previziunea viitorului. Însă, istoricitatea artei a dus la negarea adevărului întrucât conținutul său, ideile și simbolurile duc la o multiplicitate de interpretări ce nu generează nicio universalitate valabilă a unei opere de artă. În perioada iluministă, arta era îndepărtată de adevăr, iar sursa ei devenise știința. Însă odată cu Gadamer
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
falsă apariție ce nu are nicio bază logică de înțelegere. Starea de ambiguitate a subiectului este împrumutată din cadrul literaturii, personajul literar capătă însușiri omenești prin care se îndoiește de realitate. Ultima treaptă ontologică a fanstaticului este dată de acceptarea sau negarea de către lector a conținutului literar, subiectul trebuie "să refuze interpretările alegorice și poetice"43. Conform lui Todorov putem spune că poeticul și alegoria fac posibil fantasticul în orice formă de artă în care cele două figuri de stil sunt posible
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de logică maniheistă este oferit de raportul secției culturale a adunării eparhiale din episcopia Aradului, raport ce înfățișează activitatea secției respective pe anul 1941: „Știm că de data aceasta la Răsărit se dă lupta între armatele Crucii și cele ale negării acestui semn sfânt și biruitor. Sunt în luptă Hristos cu Antihrist...” În pastorala elaborată cu prilejul Crăciunului, episcopul Partenie Ciopron al armatei se axează, în principal, pe teoretizarea celor două lumi antagonice, după cum rezultă din fragmentul următor: „Două lumi stau
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
Preda și alte eseuri neconvenționale (2003) V. investighează teme esențiale ale operei acestuia - Moromeții și „tema prozatorului”, „Noua gnoză”, o mistică a ființei - și comentează incitant diferite aspecte ale receptării ei după 1989, identificând trei direcții de „ocultare” a prozatorului: negarea integrală a valorii (similară tendințelor din anii dogmatismului stalinist), minimalizarea binevoitoare (prin reducerea unor texte la dimensiunea politică) și minimalizarea răuvoitoare (prin acceptarea în spațiul reușitelor estetice a numai două opere, Întâlnirea din pământuri și primul volum din Moromeții). Analizate
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul de ferment pe care l-a avut delimitarea de o realitate istorică odioasă, negarea vehementă a situației aduse de fascism”. Recuperarea în limbaj marxist a avut darul de a-l scoate pe marele critic din zodia unilaterală a acuzelor și a represaliilor de până atunci. Lovinescu e studiat ca scriitor într-o nouă carte
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
continuă a devenirii noastre istorice; faza înțelegerii, cu subtile diferențieri între cugetare - ca fenomen specific de manifestare a spiritului autohton (implicând obligatoriu contemplarea, până la cea de sine) - și gândire; faza judecării sau a orientării critice, cu delimitarea nivelurilor afirmării și negării tranșante; în fine, faza lămuririi, când intervine ca necesitate aprecierea prezentului printr-o permanentă întoarcere la izvoare. Problematica românească privită din unghiul de vedere autenticist, în care contemplarea metafizică, ortodoxismul raporturilor Orient-Occident erau criterii esențiale de afirmare, reprezintă o posibilitate
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
unor idei prin intermediul personajelor dramatice sau narative, cât și prin recursul la tratarea artistică a temei supuse analizei. În Le Voyage de l’Argo (1985), descifrând mitul medeic înainte ca el să fie contaminat de conștiința istorică a crimei, de negarea lui „a fi”, autorul se întoarce spre izvoare, acolo unde „a nu fi” echivalează cu „a fi de un alt rang”, dând altă semnificație logică acelui trivium de la începuturile gândirii occidentale, prin sensul explicit heraclitean al gândirii existențiale, deoarece „a
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
copilului în familie Primul obiectiv de conținut al acțiunii cu părinții este cel al cunoașterii sferei morale familiale. Nucleul moral familial are valențe formative neprețuite. Dar dacă viața de familie este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanțe pozitive și se transformă în contrariul ei, și anume în spirit de castă familială prin izolare față de tot ce nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciune față de „ceilalți” din afara familiei. Excesul iubirii părintești se exprimă sub
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]