60,569 matches
-
În epocă, față de parada de cultură din studiu, se bănuia lucrul a mai multe mâini la el. Figurează și cronica lui Al. Piru intitulată De la Bietul Ioanide la Scrinul negru, cu lucide observații față de compoziția celui de al doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului - cât
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și Bietul Ioanide se pronunță mai direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care, îl rugăm să ne creadă, n-a înțeles din cartea noastră nimic, absolut nimic." Reflecțiile pe marginea Scrinului negru răspund punct cu punct, mimând răbdarea, causticelor obiecții ale lui Marin Preda, nenumit însă. Folosește Dragavei la o sindrofie - din neglijența autorului - un serviciu de masă care aparținea muzeului? "Nicidecum. E vorba de un pahar Lalique al sufrageriei muzeului, destinată
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
oferite oaspeților..." Tot astfel, un bun ochitor, colonel pe deasupra, nu-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
ci cel mult o bătătură aridă, fără pic de verdeață". Ce ar mai fi putut aduce Marin Preda în sprijinul primei lui aserțiuni, fără să intre în conflict deschis cu ideologia momentului, întru a cărei satisfacere luase ființă, în Scrinul negru și inocentul mamifer? Căci, îl asigură G. Călinescu, "de la răzeșii lui Ștefan cel Mare și până deunăzi, problema islazurilor a fost în vigoare." (Regimul comunist a rezolvat-o, transformând islazurile în terenuri arabile). Anterior cu zece ani, în 1950, într-
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
zece ani mai pe urmă, fantazând pe seama unei aristocrații tocmai declarată dușman de clasă și supusă extincției violente, iluzia seninătății apolinice se va spulbera, jocul va lua sfârșit. Acolo unde încetează a mai fi o urmare la Enigma Otiliei, Scrinul negru eșuează cum e mai grav, adică artistic. Antologia, concurs al inteligențelor introduse în circuit de unul din spiritele cele mai avizate, dacă nu cel mai avizat - Dinu Pillat - ni se impune ca o sursă de neînlocuit și care nu ar
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
în acest sens a Insulei Șerpilor, de miturile cosmogonice românești și construcția tradițională a satului ca insulă ordonată (Andrei Oișteanu - Utopografia insulei în imaginarul colectiv românesc). "Dorința de insulă" ca loc al perfecțiunii a alimentat mitul orașului interzis din Africa neagră, Tombouctou, transformînd, chiar împotriva evidenței, o localitate totuși modestă într-un strălucitor centru cultural și comercial (Simona Corlan-Ioan - Tombouctou: Orașul-insulă în Africa neagră). Locuirea însăși este o formă a insularității și cercetarea atentă a dispunerii spațiului privat față de cel public
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
imaginarul colectiv românesc). "Dorința de insulă" ca loc al perfecțiunii a alimentat mitul orașului interzis din Africa neagră, Tombouctou, transformînd, chiar împotriva evidenței, o localitate totuși modestă într-un strălucitor centru cultural și comercial (Simona Corlan-Ioan - Tombouctou: Orașul-insulă în Africa neagră). Locuirea însăși este o formă a insularității și cercetarea atentă a dispunerii spațiului privat față de cel public spune multe despre organizarea discursului public/ civic într-un oraș, refacerea înfățișării civilizate a orașelor mari din România necesitînd atît refacerea spațiilor private
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
părintelui, mirosul slăninei prăjite se răspândea fără milă în curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva bucățele sfrijite de șuncă, se zbăteau anemice, între o întingere și alta. Părintele intenționat le tot amâna să le-nghită. Muștele-l bâzâiau enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea scăpa
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Cronicar Neagra jubilație Dan C. Mihăilescu își începe cronica din revista 22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate, i-ar fi cărțile și publicistica, se consideră, cu neagră jubilație, un marginalizat și o victimă a campaniilor denigratoare. Ludicul Dan C. spune că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a criticilor literari după firile celor șapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
Adevărul este că nu există în literatura noastră de azi un scriitor a cărui "politică" individuală în cadrul breslei să se desfășoare mai direct, mai constant, tenace și agresiv împotriva propriei persoane. De treizeci de ani, Alexandru George se delimitează cu neagră voluptate de toată lumea, de toate curentele de opinie, de (aproape) toate lobbyurile ce striază lumea literară, cu o țâfnă când pitorească și profitabilă, când copilăresc-ridicolă și păguboasă. Egofil etanș, e fericit să se știe bârfit, neînțeles, marginalizat, potopit de invective
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
Le Figaro e unul care n-are nici o legătură cu cel apărut în ziarul citat. În Azi apare următorul titlu redacțional: "Le Figaro" din 13-14 mai se întreabă: Cine profită de pe urma crimei?". Or, titlul din cunoscutul cotidian francez era Nori negri deasupra candidaturii lui Ion Iliescu. Tot în Azi e publicat Istoricul legăturii dintre Emil Constantinescu și infractorul Adrian Costea în care Azi citește o complicitate în care n-ar crede nici cei mai înverșunați adversari ai actualului președinte. * Ziarele învinuite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe care un cuvînt al său i-ar fi putut salva. Iată o opoziție la curent care nu mă tulbură deloc. Dar în Pluta de piatră, un
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaș negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage și smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri și târâtoare sub care s-ar fi îngropat o comoară. De care află prin mărturia ocnașului Buzdrună negustorul de vite Schuster și comandantul poliției
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și limbajul concettist, aproape livresc, al slugarnicilor levantini ce nu pregeta să folosească formule ditirambice. Autorul nu evita recontextualizarea unor expresii și comparații verficate în timp. ("desișul că peria - noaptea neagră că păcura" etc.) Original în sensul de intuiție a dozajului este Adrian Grigore în scenele dinamice, cu personaje aflate la ananghie, urmărite, între viață și moarte, încleștate în confruntări terifiante. Ceea ce nu înseamnă că descrierea chiliei starețului nu emoționează. Deloc
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
Neîndoios, acesta e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
nervoase". Reversul e, firește, monstruosul, imaginea bruegheliană copiată după natură fără economie de preciziuni naturaliste: "Un tip foarte interesant în biroul meu, un individ de cam 45-50 de ani, ruinat fizicește, cu o fizionomie mongoloidă și mic rest de păr negru pe ceafă, părînd gras din cauza murdăriei. Hainele bleumarin reiate și încălțămintea îi sînt aproape de ultima dezintegrare și cu miros greu, de corp de multă vreme nespălat. A fost căpitan, taică-său, ziarist la Argus, e căsătorit cu o cancer " Filozofia
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
o amestecătură de gusturi, care face să nu fie distinse trăsurile de la Central Park de o colecție de tablouri Van Gogh sau de Empire State Building, cu suta lui de etaje. Există, în schimb, newyorkezi de cartier. în Brooklin sînt negri sau hispanici, mai jos, la Brighton Beach sînt ruși ca aceia din filmele lui Mihalkov. Curios e că nu se amestecă unii cu alții, în pofida a ce se crede despre New York ca despre un Babilon. New Yorkul nu e un
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
subway sînt între strada 4 și China Town, unde obrazul european lasă locul celui asiatic, și unde trăiește cea mai mare comunitate de chinezi din afara Chinei sau Taiwanului. Și ea neamestecată. Furnicarul uman de aici e altceva decît pustietatea cartierelor negre sărace, unde vîntul poartă pe străzile goale hîrtii și diverse resturi menajere, printre mașini uzate și benzinării arhaice (benzina fiind aici cu mulți cenți sub prețul din altă parte). Chinezul e mai sociabil decît negrul american. Curățenia nu-l caracterizează
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
erau mereu - poate sună medicul de gardă să-mi anunțe o neplăcere. Sau dacă medicul de gardă trebuia să sune la o anumită oră, și nu suna - altă idee; de ce nu sună, ce s-a întîmplat? Și noaptea - insomnii, gînduri negre. Deseori, în toiul nopții, îmi venea să sun medicul de gardă să întreb care este situația unor bolnavi... Doamnă doctor, pînă și timpul de cînd te-ai trezit din somn și pînă ajungi la spital, să știi ce s-a
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
plic. Și dorind să plec mi-a atras atenția un alt mic corp de mobilier care prin stil făcea evident parte din aceeași garnitură de mobilă. Aici, într-un sertar secret printre acte și alte documente am descoperit un plic negru sigilat cu ceară roșie, voluminos și ciudat, destul de greu parcă conținea plumb. Am luat plicul care în mod bizar era foarte rece și am plecat sub privirile uimite ale bătrânei care nu înțelegea de ce plătisem și nu luasem măcar o
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
incitante mistere ale vieții noastre literare actuale. Oare ar fi putut lua naștere "ideile literare" fără "literatură"? Oare putem iubi ouăle și detesta găinile? Stupoarea noastră sporește pe măsură ce aflăm că ultradoctul Adrian Marino e dispus, numai spre a înjosi bestia neagră care e, pentru d-sa, "literatura", a încălca demarcația ce separă, în chip elementar, ficțiunea care stă la baza creației artistice, de realitatea firesc de altă natură decît aceasta: Pentru a încheia într-un anumit fel acest capitol, spun că
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
și tăcerea, dacă nu cumva chiar complicitatea cu puterea. Sigur că sînt lucruri care trebuie discutate. Dar, din păcate, nimeni nu stă să privească fiecare situație izolat și să alcătuiască niște "dosare de existență", care să includă zile albe și negre. De fapt, în cazul acestor scriitori, și al unor întregi generații, intră în discuție o problemă cu adevărat importantă, privitoare la "paradigma" contemporană a literaturii române, sau, dacă vreți mai exact, la "canonul" contemporan care oglindește altfel întreaga tradiție. Are
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]