8,065 matches
-
Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire, jivine din adânc păduri de nestemate se schimbă iluzoriu himere se topesc în zori pe promontoriu ca visele de noapte cu șaua la oblânc; și totuși o uimire se lasă înșelată pe
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
în cât am investit în el din punct de vedere sufletesc. Putem dărui un zâmbet, să punem o rază de soare pe chipurile acoperite de norii tristeții și îngrijorării. Putem trimite gânduri de lumină și pace acelor minți pline de neliniște și durere. Putem dărui din prea plinul sufletelor noastre, iubire, bunătate, bucurie și speranță acelor inimi îngenuncheate de crivățul necruțător al neîncrederii. Oamenii sunt prețioși prin capacitatea lor de a dărui, de a fi dispuși să-și împartă sufletul cu
PUTEREA DE „A DĂRUI” de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359477_a_360806]
-
vorbe/ se deda schimbării la față a pământului/ Dintr-un punct fix, cenușiu/ Chiriașă la bloc, instalată”.... („Scara B, apartamentul 3”) Cel de-al doilea ciclu al cărții (Plante agățătoare) adaugă în discursul liric al condiției umane a femeii și neliniștea erotica; astfel, dragostea e un elixir de taină, o chemare inițiatică, o stare consemnabilă nu prin romantice madrigaluri, ci prin notații pure ce țin de o ceremonie enigmatica: „Ce freamăt fumegos păstrează gândul/ privirea crește-nțepător cum arzi/ De dragoste
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
Era prea mare tensiune în viața fiecăruia și a celor din jur ca să mai aibă timp de alte gânduri. Doar noaptea, înainte de a adormi, Alina își lua perna în brațe și se întreba nelămurită ce este cu ea și cu neliniștea pe care nu o înțelegea și pe care o simțea cuprinzând-o tot mai mult. Nu i se mai întâmplase asta, și se pomenea întrebându-se dacă Eugen o privea ca pe o fată sau numai ca pe un prieten
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SE ZBATE UNDA VIEȚII... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Neliniștea din noapte, o simt într-un... fior. Când ne iubim, în mine, mă-nalț și iar cobor. Dragostea plutește, vibrând până la stele Și se afundă-n marea cu valuri rebele. Furtuni dezlănțuite ia inimii... puterea Iubirea-mi dăruită, dulce precum
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
o primire măreață. Mă apropii de tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT În ferestrele noastre bate de zece secunde secolul XXI calculatoarele se învârtesc derutate viruși le mănâncă memoria pe
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
cândva pe însoritele țărmuri ale mărilor. Ori din voioșia generațiilor multor copii zburdând fericiți, de când e lumea, prin preajma tihnitelor case părintești. Când sunt cuprins de gânduri triste, un singur crâmpei din cântecul meu îmi este de ajuns să-mi alunge neliniștea. Toate lucrurile redevin luminoase și necazurile fug de îndată. Asemăn cântecul meu cu o pasăre care zboară lin pe deasupra-mi, sau cu un fluture cu aripi delicate sclipind în razele soarelui. Nici necazurile, nici grijile nu-mi pot umbri cântecul
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
în fiecare zi: lumina, pacea, trezia, creșterea vegetală; obligă șarpele și animalele de pradă să se retragă în vizuinile lor, potolește suferințele oamenilor, dezvălui lumii semnul de Splendoare al eonului de Lumină. În opoziție, noaptea aduce șapte lucruri rele: întunericul, neliniștea, revolta, somnul, urâțenia, faptele rele ale omului și ale animalului de pradă, revelând semnul hidos al Tenebrelor” (“Gnozele dualiste ale Occidentului” de I. P. Culianu). Azi, Supraviețuitorul - trăind în sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, rămas singur, față în față
DUPĂ I. P. CULIANU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360382_a_361711]
-
ale unor acumulări lungi, comentariul distilat a ceea ce se petrece în sine și în jur. Există o splendida risipire de suflet, un joc de mare adolescent care cutreiera cu grație lumea dinăuntru și pe cea din afară. Simțim o rotundă neliniște, ca stare ce o însoțește mereu, simțim o anume suavitate, dar și o anume stângăcie, simțim deopotrivă nevoia și bucuria comunicării, simțim o acută stare de speranță. Și iată cum ajungem din nou la adevărul că poezia nu este făcută
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
în fiecare zi: lumina, pacea, trezia, creșterea vegetală; obligă șarpele și animalele de pradă să se retragă în vizuinile lor; potolește suferințele oamenilor, dezvăluie lumii semnul de Splendoare al eonului de Lumină. În opoziție, Noaptea aduce șapte lucruri rele: întunericul, neliniștea, revolta, somnul (cu vise urâte, induse de Satana-el), urâțenia, faptele rele ale omului și ale animalului de pradă, revelând semnul hidos al Tenebrelor.” (Gnozele dualiste ale Occidentului, I.P. Culianu, Nemira, 1995, pag.220) Filozoful Andrei Marga, de exemplu, acuză tezele
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
ură, dă-mi Tăcerea mie”, „Supremul vers Tăcerea îl sugrumă”, „Să fii, să fii Tăcere, cu sufletul și trupul”, „Alibi întru Tăcerea ploii”, „Femeie, Tăcerea urlă-n mine ... „În inima Tăcerii” este capitolul unde identificăm o varietate de stări: tristețe, neliniște, emoție, spaimă: „Tăcerea morților identitate are”, „O, Sfântul Duh Tăcerea învrăjbește ... ”, „Oglinzile își plâng Tăcerea-n somn”, „Pitagora, Tăcerea ta mă doare”, „Din exil Tăcerea se răscoală”, „Cadril în pași de Tăcere”, „Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Această din urmă mâhnire a fost nu numai a ei, ci a întregii familii și a țării. Au avut de suferit, din pricina lui, în afară de părinți, soția, minunata Regină Elena, fiul lui, Principele Mihai, viitorul Rege. Comportările lui Carol au creat neliniște în țară! Nici durerile propriului corp și marile umbre din viața sufletească a Reginei nu au fost mai prejos în a roade și otrăvi inima ei. O boală severă a măcinat-o chinuitor, treptat și ireversibil. S-a tratat la
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
dacă acestea ar fi respectate, ar mai fi atâtea rele astăzi? Mass-media e plină de aceste aspecte negative din viața socială a oamenilor. Unde lipsește responsabilitatea moral-creștină, acolo sunt desconsiderate și toate celelalte angajamente sociale." - Mulți spun că mass-media cultivă neliniștea în rândul românilor. Sunteți de acord cu această abordare? - Aici este în funcție de prisma sub care privești. Dacă ceea ce vezi sau citești în mass-media îți inspiră o teamă de a nu face lucrul acela rău care a fost prezentat, atunci iei
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
2014 Toate Articolele Autorului Ai dispărut în mine Sângele nu te mai recunoaște Se inflamează liniștea Pe perete Umbra nu mai este M-a durut Iau în mână Trecutul si îl arunc cu putere Nu ești nici acolo Vibrație zero Neliniște cade Noaptea se atârnă haină de mine Sunt alta Din când în când Stropi grei mi se agață pe timpan Pic...pic Moțăie un scaun adormit Gândul tău Praf se adună Am alergie Strănutul te trimite departe Sau totuși Ai
AI DISPĂRUT ÎN MINE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360534_a_361863]
-
cazuri, foarte rare, când le crește al treilea rând de dinți (exclus oltenii, care-s tari în măsele...) Spre sfârșitul vieții este ca spre sfârșitul unui bal mascat, când se scot măștile. Instinctul sexual al tinereții ține omul în continuă neliniște, un fel de nebunie permanentă ; omul parcă nu este cu mintea întreagă decât după ce a scăpat de amor ; tinerețea are deci un fel de melancolie și tristețe ; pe când bătrânețea e un fel de veselie, de liniște, scăpat de amor (dacă
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
OAMENI ȘI CAI. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului OAMENI ȘI CAI. POVEȘTI TRISTE PE FUNDAL DE OMĂT. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ -amintire uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CINE VREA POATE SĂ ZBOARE! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vreme-n față, vreme-n urmă Pașii pururi în zig zag Lumea străbătută vag De neliniști care scurmă; Poate nu vreau să insist Poate nu mai este cazul Cine schimbă sorților macazul, Nu ascultă noaptea Liszt Pasărea absoarbe timpul Și se lasă aspirată Căci de fiecare dată Survolează ea, olimpul Dar olimpu-i pentru oameni Și încununează
CINE VREA POATE SĂ ZBOARE! de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360634_a_361963]
-
poeme inedite ale antologiei, ca și cele 7 sonete încântătoare. În totul, antologia „Sentimentul spiralei” fixează în bronzul neuitării efigia unui poet durabil. Căci poezia Luciei Olaru Nenati seamănă cu un creuzet de dimensiuni uriașe în care se topesc visuri, neliniști, spaime, regrete și nostalgii, bucurii și iubiri diafane de esență eminesciană, dar și revolte de aceeași factură, rezultând în final, din întreg, un farmec cuceritor și imposibil de uitat. O poezie care pe drept cuvânt te invită necontenit la relecturi
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
în urmă se simt sfâșiați: „ îngerii în ceruri/ atârnă flori albe de măslin / și își înfundă urechile cu dopuri de lemn/ să nu audă cum scrâșnește cuiul/ flămând în carnea/ Ta care a fost/ și încă este/ a noastră”... În Neliniști ni se strecoară convingerea că nu suntem numai un trup muritor. Este depășită viziunea sceptică conform căreia evadarea sufletului din închisoarea trupului pentru a cauta un alt suflet pereche e doar o fantasma. Dorința de a-i întrerupe periplul și
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
nenumăratele ei forme de manifestare ci și teme adiacente precum uitarea, înstrăinarea, natura sau dorul de casă, toate folosind meșteșugul simbolurilor care nu se lasă dezvăluite la o primă lectură chiar dacă este atent făcută. Nici marea înspumată ca metaforă a neliniștilor permanente, nici cerul, chiar dacă senin, ca necuprins al eu-lui profund și nici un țărm stâncos, un simbol al luptei în care oricât de puternic ești, chiar dacă aparent câștigi, ceva tot vei pierde. Vorbind despre anotimpuri rătăcite autoarea, ca orice poet autentic
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
caută esența lăuntrică, fulgerată de melancolii. Poezia sa e una confesivă, deschisă, dornică de comunicare. Cred că poate fi considerată mezina generației optzeciste, preluînd mare parte din obsesiile acesteia și integrîndu-le unui altfel de discurs, nicidecum epigonic, ci confruntat cu neliniștile „noii lumi”, în care imaginarul nu mai este realul din real, nici realul fictiv, paralel realului, ci un real care proiectează eul poetic în culturi diferite, în spații și experiențe necunoscute. Memoria, fascinația cuvintelor, a poemului care se face și
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
ființei mele;/ Explorînd necunoscutul./ Voi pleca chiar de azi,/ Inutil să mă cauți, iubite;/ Voi testa inima,/ Dacă va rezista la testul/ Numit dragoste,/ Ne vom întîlni la primul echinocțiu/ Cu umerii plini de lumină” (Test). „Sîntem o mare de neliniște” Iubirea ca exil, privirea ca exil, tăcerea ca exil, cuvîntul (poemul) ca exil - iată exerciții de ieșire din biografism și cotidian, tratate cel mai adesea ceremonios, prin recurs la exterioritate și situare într-o altă ordine, a divagării și aventurii
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
floare, O taină-n care Dumnezeu a pus Lumina, cea din veci nepieritoare! De-aceea să-l priviți în ochi cu grijă, Să nu-i răniți vederea din cuvânt, Tăcerea pentru el e ca o schijă Ce poartă-n ea neliniște de vânt... Eu știu și vreau să-ți las aici arvuna, Și tu te-ntrebi când îl citești antum, Poemul meu, al tău dintotdeauna-, Poetul, oare, ce mai scrie-acum? Referință Bibliografică: Eu știu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EU ŞTIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360176_a_361505]
-
și eu prin ea de-atatea ori,timpul oprit o clipă între degetele atinse ușor,ca o părere. Mai e puțin până Acasă,dar zăbovesc pe drum mereu,în brațele vântului,să mă întregească,să-mi șoptească,să-mi alunge neliniștea,să pot deschide ochii. Mai lasa-ti atingerea să-mi spună ce simți,în palmele-mi fluturi,pe buzele arse de vânt și cuvinte oprite! Sunt gata să pornesc din nou...pe-acelasi drum,în altă noapte. Referință Bibliografica: o
O ALTA NOAPTE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359782_a_361111]
-
să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel. Opera poetică și publicistica eminesciană trezește latențe
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]