2,334 matches
-
fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul ei (dacă avea vreunul) ca fiind banal.“65 Preocupările filozofice ale lui Wittgenstein nu au fost niciodată preocupări propriu-zis profesionale. Ca fellow și apoi ca profesor la Cambridge, el nu publica în reviste 66
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ținutei și de control al comportamentului în societate. Inițial, aceste gesturi au fost utilizate în direcția confortului personal și ulterior s-au transformat în obiceiuri (de exemplu, profesorul care-și șterge ochelarii intens sau se uită frecvent la ceas este neliniștit). În ceea ce privește clasificarea adaptorilor, aceștia se împart în două categorii: manipulatori de obiecte și automanipulatori (de exemplu, răsucirea șuviței de păr, mișcarea ritmică a piciorului, roaderea unghilor). În cercetarea kinezică inițiată de Ray L. Birdwhistell (1952, 1970) sunt indicați ,,alter-adaptori" (gesturile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
impune mai mult, cu atît va declanșa un „război” al contraargumentelor, care va duce la distrugerea ambițiilor lui. * „Rar sau niciodată vine binele curat și neamestecat, fără să fie Însoțit de vreun rău care să-l tulbure sau să-l neliniștească.” (Miguel de Cervantes) La această coexistență a valorilor opuse, care se presupun și se determină reciproc, se referă mulți Învățați: „Nu se poate numai bine sau numai rău, ci un amestec din amîndouă” (Euripide); „E imposibil de găsit ceva bun
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
șapte păcate numite „capitale”, care, la rândul lor, fac parte din păcatele socotite „grele” sau „de moarte”. Judecata lui Dumnezeu este diferită de judecata oamenilor. Fariseul nu s-a văzut „fariseu”, dar „vameșul” s-a văzut „vameș”. Adică, om păcătos, neliniștit de viața lui, nemulțumit de el însuși. Domnul Iisus Hristos dorește și ne cere ca noi creștinii, în rugăciunea noastră, să fim și să ne vedem adevărați creștini. Să ne cunoaștem pe noi înșine și prin rugăciune să vedem neputințele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de un citat din introducerea lui Sextil Pușcariu la capodopera sa, Limba română. Privire generală: Omul de știință nu trădează bucuros dorințele care l-au ispitit și Îndoielile care l-au neliniștit la zămislirea unei opere. De aceea, prezentându-și cartea cetitorului, ține să-l lămurească, de obicei, numai asupra țelurilor urmate și a metodei Întrebuințate. Totuși, oricât ar căuta un autor să păstreze o obiectivitate absolută, ceva din sufletul lui străbate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
prin farmec de Îndată ce are loc un eveniment concret: Într-un fel, realitatea, uneori dureroasă, este mai bine suportată decât suspansul și Închipuirile. Trebuie deci să Învățăm să nu dăm frâu liber imaginației și să Înfruntăm cu obiectivitate subiectele care ne neliniștesc. Exemplu: Lionel Jospin (vezi tema de la p. ) Cadru: alegerile prezidențiale din 2002. Deși se aștepta să intre În turul al doilea cu Jacques Chirac, Lionel Jospin este Învins În primul tur de Jean-Marie Le Pen și, În aceeași seară, declară
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
În care m-am căsătorit. Locuiam deja cu soțul meu, așa Încât a fost o decizie mai mult „socială”... Pe de altă parte, treceam printr-o perioadă de Îndoieli. Îl iubeam, dar nu eram sigură că fac o alegere bună. Mă neliniștea Înclinația lui către băutură. M-am măritat spunându-mi: „o să-l ajut să se lase”. Privind În urmă, pot să spun că m-am Înșelat. Totul s-a terminat 20 de ani mai târziu printr-un divorț dezastruos... iar soțul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii vin direct la medic ca să-și expună acuzele. Bolnavii se află într-o permanentă dilemă care-i frământă, îi neliniștește, legat de faptul că trebuie să se destăinuiască, să-și descopere intimitatea propriilor probleme sufletești, unor persoane necunoscute. Din aceste motive întâlnirea cu medicul, consultul medical, este de obicei întârziat. Adesea ei sunt aduși la medic împotriva voinței lor. De
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui război atomic, de energia nucleară, în general. În acest început de mileniu, spaimele se grupează, se pare, în jurul manipulărilor genetice (modificarea și crearea de specii animale și vegetale, posibilitatea clonării animalelor și ființei umane), al poluării aerului, apei, subsolului (neliniștește mai ales ideea și imaginea încălzirii planetei). Omul modern și-a creat un posibil necunoscut în istoria umană: grație cunoștințelor sale și a succeselor tehnice, este posibil să se denatureze pe sine (manipulări genetice, clonaj uman) și să distrugă umanitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
toată seara. A lucrat teribil de intens până târziu și aceasta poate fi cauza. A vorbit din nou în seara aceasta despre moartea lui, a spus că nu-i este frică, de fapt, că va muri, dar că este îngrozitor de neliniștit că își irosește puținele momente care îi mai rămân de trăit.“19 Câteva zile mai târziu, înaintea reîntoarcerii în Anglia, Wittgenstein i-a împărtășit lui Pinsent planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere -, ci asupra modului cum ar putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat nu ar fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi singurul posibil, în parte îl neliniștea și în parte îl plictisea. El dorea să ajungă cât mai repede posibil să reflecteze asupra fundamentelor acestui stat. În aceasta consta capacitatea lui și interesul lui; în timp ce reflecția filozofică propriu zisă îl neliniștea, până când dădea la o parte rezultatul ei (dacă avea vreunul) ca fiind banal.“65 Preocupările filozofice ale lui Wittgenstein nu au fost niciodată preocupări propriu-zis profesionale. Ca fellow și apoi ca profesor la Cambridge, el nu publica în reviste 66
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
făcut Mai întâi încercați să țineți sub control stresul care vă copleșește. Ar fi un început excelent. Stresul este un foarte bun exemplu al felului în care spiritul intervine direct asupra corpului. Atunci când cel dintâi de enervează, se îngrijorează, se neliniștește sau se panichează, corpul îi răspunde în consecință: începe să tremure, are palpitații, transpiră etc. Aceste efecte importante ale stresului acționează și mai în profunzime, lăsând sechele mai puțin vizibile, dar la fel de importante, dacă nu chiar cu mult mai importante
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
de Ferdinand al II-lea și de iezuiți de a reface Sfântul Imperiu Germanic. Noul plan expansionist al Habsburgilor, în care Ferdinand al II-lea dorea să reia ambițiile lui Carol Quintul cu metodele lui Filip al II-lea, a neliniștit națiunile Europei, care se vor ridica împotriva Casei de Austria 212. Dacă Boemia, motivul direct al conflictului, se afla în centrul Europei, războiul apare ca un nou episod al planului habsburgic de a reface o Europă catolică pe care să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lassallienilor, acceptând chiar teoria "legii ariene a salariilor" (formarea capitalului implică profituri care nu pot fi realizate decât din salariile muncitorilor) și nemaiamintind de preluarea puterii prin revoluție. Acest partid a făcut progrese rapide, fiind pe punctul de a-l neliniști pe Bismarck, care în 1878 a declanșat împotriva lui o violentă represiune. După ce, în urma alegerilor, au obținut primele locuri în Parlament, anarhiștii s-au raliat luptei împotriva socialiștilor. Lupta lor împotriva folosirii Parlamentului de către socialiști a continuat și la Internaționala
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Bismarck 432. În această Europă cu preponderență germană (1871-1890), crizele din Balcani și rivalitățile coloniale i-au permis lui Bismarck să devină arbitrul continentului. Hotărât să interzică Franței orice război de revanșă, cancelarul german s-a preocupat de izolarea ei. Neliniștit de refacerea rapidă a acesteia, gândindu-se că Germania are nevoie de timp pentru a-și consolida unitatea, Bismarck trebuia să facă în așa fel încât Franța să nu-și găsească aliați în Europa. El va încerca și va reuși
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-și asume în viitor un rol eminent în Europa și în lume, dar ce fel de rol? Noua ordine internațională presupune că această țară să părăsească discreția cu care a obișnuit lumea în timpul războiului rece, fără ca prin aceasta să-și neliniștească vecinii europeni, în special Rusia, care va menține trupe în Germania până în 1994. Suficient de mult timp, în perioada războiului rece, Germania nu și-a mai aflat locul tradițional în inima continentului, fiind aruncată într-o poziția marginală. După unificare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a acceptat Markovic. Dacă socotești bine, lumea nu se mai gândește la moarte. Credința că nu vom muri ne face slabi și tot mai răi. Întâia oară În fața ciudatului musafir, Faulques a simțit impulsul unui interes real. Și s-a neliniștit. Nu era un interes pentru fapte, pentru istoria bărbatului din fața lui (convențional precum toți cei pe care Îi fotografiase În decursul vieții), ci pentru omul Însuși. De la o vreme, o ciudată afinitate plutea În aer. - Ce ciudat, a continuat Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei mai slabi. Nu suportă, mor. Alții Își iau viața. Niciodată nu mi-a plăcut sinuciderea din disperare, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți pe tablou, Olvido Îl apucase de braț, reținându-l. Fii atent, spusese. E ceva obscur, care neliniștește. Uite măgarul care trece podul, scenele pierdute din fundal, femeia care pare să fugă pe furiș la dreapta, schivnicul din spate, la gura grotei de pe stâncă. Tot privindu-le, unele dintre figuri devin sinistre, nu-i așa? Te Înspăimântă că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto, comentaseră. Verboten. Interzis. La Început, Faulques se neliniștise, fiindcă pronunțaseră verbluten, și asta Însemna să mori sângerând - mai târziu se gândise că nu era prea mare diferență și că poate chiar asta vruseseră să zică. Un zâmbet oportun al lui Olvido, niște țigări și puțină sporovăială destinseseră atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decât să plătești prețul. Căința. Sper că și dumneata ai Învățat asta. Și spune-mi, de ce ai pictat femeia asta cu capul ras? Nu-i de ajuns violul? Sângele de pe coapse și copilul care privește? Părea preocupat de toate acestea. Neliniștit cu adevărat. Faulques s-a apropiat agale. Stăteau unul lângă altul, privind pictura. — Deformare profesională, a spus pictorul de război. Presupun. Reflex de fotograf. Femei rase În cap, femei violate. Știi pozele alea vechi de la eliberarea Franței? Într-o poză
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
genere; de la Mircea Eliade dialectica sacrului, lectura „semnelor” și soteriologia, propuse omului secularizat pentru a-și depăși paupertatea ontologică. Cu toată încărcătura ei de disperare și de scepticism, literatura lui S. nu își refuză rostul de a provoca, de a neliniști spiritele și de a propune soluții. E unul din puținii scriitori de azi, aproape singurul, pentru care literatura nu și-a pierdut originara misiune profetică. În consecință, romanele sale se structurează pe două mari planuri. Într-o primă instanță, ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea zîmbitoare și neliniștea asurzitoare. Această împrăștiere lingvistică pronominală vădește o nevoie de considerare egală a mai multor perspective, nu nepărat contradictorii, ceea ce relevă o abordare personală, poetică a lumii, printr-un sine multiplu ce refuză să abdice în fața exigenței opțiunii unice. Coerența internă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu ciocanul, potrivit unui desen pe care îl are în minte, cu mare precizie însă, fără nici o eroare de proporții sau de linii, dar lăsîndu-i apoi toate asperitățile intacte, permițîndu-i să zgîrîie, să ardă pînă la incandescență, să provoace, să neliniștească. Oh, primul cuvînt cu care se întîlnesc ochii cititorului, ultimul pe care îl pronunță eroina, Michèle, cuvînt intens, sacadat, percutant, asemenea celor treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]