2,868 matches
-
auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
filosofic nu crește doar la ecuator și nu este apanajul unei caste profesionale, filosofia este o stare de grație, un talent, o nefericire, dar mai ales o neliniște, filosoful se poate desăvârși prin lectură, prin cunoaștere, el va fi din ce în ce mai neliniștit, cu cât va cunoaște mai mult, problemele lui vor fi mai numeroase, cunoașterea produce foame de cunoaștere, incompletitudinea este un atribut al cunoașterii, un semn de distincție, matematica poate fi plină de poezie, iar poezia poate fi foarte precisă, seacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul acestei recente Teorii, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare! Menționez că, dealtfel, întrebarea aceasta o port în mine de pe când eram adolescent... Directorul de colegiu se frăsui neliniștit, mișcându-și fundul în fotoliul de piele: Care ar putea fi întrebarea?... Fiindcă eu îmi pun problema cu privire la cât de oportun ar fi... Înțelegeți, să comitem o ingerință în domeniul virgin al ăăă?... Ba, categoric că mi-ar fi necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hipistă găsi momentul să se exprime necenzurat, printr-un hohot sonor. Emet! murmură Profesorul unul din cuvintele lui favorite. Vânătorule O'Piatră, oare când ne vom mai întâlni noi doi pe aceeași axă a Lumii noastre? Ieși din living cu neliniștita lui lulea agitându-i-se între dinți. Ieși dezolat și mânios, mai mânios decât atunci când, la un restaurant de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o grămadă de pietriș și lângă ea, cutii cu nisip și saci cu ciment. Soarele își trimitea razele strălucitoare pe sacii de ciment. — Așteaptă europencele într-un astfel de loc? Nu-mi vine să cred! E o glumă? întrebă Kanai neliniștit. Se pare că, în sfârșit, începuse să aibă și el o bănuială. — De ce să glumesc cu dumneavoastră? Endō îi vorbea în dialectul Kansai. Femeile sunt chiar aici, în fața dumneavoastră. — ? ? ? — Uită-te la mine. Nu-ți amintești? Nu semăn cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era un motor cu cilindrii la vedere, iar în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i un motor deosebit, îi explică domnul J.L.B. Matekoni privind-o neliniștit. Nu mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea încăpere era o baie, destul de curată, remarcă Mma Ramotswe, chiar dacă puțin cam cenușie și neglijată. Pe marginea căzii, așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cele din urmă, a ajuns să lucreze la Banca Mondială. Acolo a ajuns să aibă o poziție destul de importantă și ar fi putut să lucreze în Washington până la pensie, să urce în ierarhie chiar acolo. Cu toate astea, a devenit neliniștit și, într-o bună zi, m-a anunțat că avea posibilitatea să petreacă doi ani aici în Botswana, ca director regional al Băncii Mondiale în această parte a Africii. La urma urmei, era o promovare și, dacă i-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ai putea avea nevoie de protecție. Îi înlătură obiecțiunile. — Periculos, unchiule? De când e așa un mare pericol să stai de vorbă cu două servitoare, în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu aceeași voce îngrijorată, părea foarte grăbit. Gosseyn dădu din cap singur. Se simțea excitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să vă cunosc pe dumneavoastră, M-ați cunoscut, acum putem să ne spunem adio, Vă e frică de mine, Întrebă moartea, Mă neliniștiți, nimic mai mult, Și e puțin lucru să vă simțiți neliniștit În prezența mea, A te simți neliniștit nu Înseamnă neapărat a-ți fi frică, poate fi doar o alertă a prudenței, Prudența servește doar pentru a amâna inevitabilul, mai devreme sau mai târziu sfârșește prin a se preda, Sper să nu fie cazul meu, Iar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se plătește, Mulțumesc pentru franchețe. Femeia făcu câțiva pași și spuse, Hai să mergem, Unde, Întrebă violoncelistul, Eu, la hotelul unde sunt cazată, dumneavoastră, presupun că acasă, N-o să vă mai văd, V-a trecut neliniștea, N-am fost niciodată neliniștit, Nu mințiți, De acord, am fost, dar acum nu mai sunt. Pe chipul morții apăru un fel de zâmbet În care nu era nici umbra unei bucurii, Exact când ar trebui să aveți mai multe motive să fiți, Risc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise el. Numele ei este Irma Hanke. — Păi, de vreme ce dumneata ești ofițerul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doar o încercare. Evona se ridică și se scuză pentru un moment. Când se întoarse, era însoțită de fata al cărei spate lung fusesem obligat să-l admir. Acum era îmbrăcată cu o rochie și părea că îmbrăcată era mai neliniștită decât când fusese dezbrăcată. — Ea este Helene, zise Evona așezându-se din nou. Helene, ia loc și povestește-i domnului Kommissar despre bărbatul care a încercat să te omoare. Fata s-a așezat pe scaunul pe care stătuse Becker. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Albilor, și că cele două plutoane de execuție, de o parte și de alta, așteptau cu arma la picior. Încercam să scap, pătrunzând în mișcări alunecoase către centrul spiralei unde liniile izbucneau ca șerpii, urmând contorsionarea membrelor Irinei, deznodate și neliniștite, într-un dans lent, în care nu ritmul contează, ci împreunarea și desprinderea liniilor în serpentină. Irina apucă în ambele mâini două capete de șarpe, care reacționează la strângerea ei, exacerbându-și propria capacitate de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Persic, unde trebuia să trateze construirea unui zgârie-nori. O întâmplare neașteptată, legată de munca lui de traducător, îi deschisese uși în mod normal închise europenilor... „Ultima soție a sultanului e o conațională a noastră, o femeie cu temperament sensibil și neliniștit; ea resimte izolarea la care o constrâng dislocarea geografică, obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel al Lotariei, deci numele ce-i corespunde este Lotaria și n-ai putea-o numi altfel. Negi că ai o soră? — Am o soră, dar nu văd ce legătură are. — O soră căreia îi plac romanele cu personaje psihologic neliniștite și complicate? — Sora mea spune întotdeauna că-i plac romanele în care se simte o forță elementară, primordială, telurică. Spune chiar așa: telurică. — Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al Adrianei, uneori chiar obositor, dar în seara asta îi era recunoscătoare pentru că prelua controlul asupra situației. Trecuseră aproape doisprezece ani de când Leigh văzuse pentru prima dată zâmbetul Adrianei, dar încă o impresiona și o făcea să se simtă puțin neliniștită. Cum e posibil ca o ființă să fie atât de frumoasă? se întrebă pentru a mia oară. Ce forță superioară a orchestrat o îmbinare de gene atât de perfectă? Cine a hotărât că o singură ființă merită o piele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în care un bărbat o cere în căsătorie. Nu se poate ca Toby s-o ceară în căsătorie... sau se poate? Nu, era ridicol: abia s-au cunoscut la începutul verii. Probabil că el a început să se simtă cam neliniștit din cauza “iubitului ei secret” imaginar și s-a decis — corect, firește — că o mică atenție ar înclina balanța în favoarea lui. — E neobișnuit de răcoare astăzi, nu-i așa? zicea femeia. — Hmm. Ajunge cu pălăvrăgeala! Adrianei îi venea să urle. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pună stăpânire pe ea. La patru dimineața nu se face în general nimic și se doarme, chiar dacă noaptea a fost o noapte de trădare. Da, se doarme la ora asta, și asta e liniștitor, deoarece marea dorință a unei inimi neliniștite este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde aceasta ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii. La scurtă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUTEA SĂ LE STRECOARE RUDELOR BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA ALIMENTELE LOR. INTRAREA ERA PĂZITĂ DE SENTINELE ÎNARMATE ȘI, DIN CÂND ÎN CÂND, UN STRIGĂT BIZAR STRĂBĂTEA CURTEA CARE DESPĂRȚEA CAZARMA DE UȘĂ. CHIPURILE NELINIȘTITE SE ÎNTORCEAU ATUNCI SPRE INFIRMERIE. Cei trei bărbați priveau acest spectacol când, în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase pe mâna morții și care nu e decât o simplă îndârjire de a trăi. În ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească. Toată lumea fusese pusă pe picioare. Spre prânz, Rambert a venit la spital să-l avertizeze pe doctor că îl zărise pe Grand de departe, rătăcind pe străzi, cu o înfățișare descompusă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]