2,523 matches
-
schimbările în sistemul internațional, liberalizarea economică, transformările în mijloacele de comunicare (umane și electronice) și expansiunea și diversificarea crimei organizate. Vom concluziona prin studiile de caz privind doi baroni ai drogurilor/comandanți militari locali, Khun Sa și Pablo Escobar, criminali nemiloși care au întrebuințat drogurile pentru a corupe sistemele politice naționale, au beneficiat de pe urma acelor sisteme corupte și au operat, cel puțin pentru o vreme, ca politicieni de succes cu baze dezvoltate și loiale ale puterii. Studiile de caz urmăresc să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
parte pe cocaină și pentru a se proteja de extrădarea către Statele Unite. I-a cumpărat pe politicienii care păreau prietenoși și a eliminat pe oricine părea să-l împiedice în drumul său către președinție. A fost un criminal violent și nemilos care deținea o extraordinară combinație de avere inimaginabilă, strălucire tactică și strategică, tehnici de manipulare media, perspicacitate politică, intuire a punctelor de presiune în societatea columbiană și o abilitate oratorică remarcabilă. Concursul acestor elemente l-a ajutat să preia controlul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ei știu cu câtă greutate, apoi, ca orice om, au căutat să-și clădească o fericire modestă, pe măsura oamenilor de rând. Au avut visuri, speranțe, planuri de viitor, dar totul s-a năruit însă, când o boală năpraznică și nemiloasă, a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și de Pescari Spotrivi. În plus, omul este singura ființă de pe pământ care organizează masacre în masă (de exemplu uciderea puilor de focă pentru blana lor albă iubită de femeile bogate) sau instituții așa-zise „științifice” în care sunt torturate nemilos și în condiții groaznice, timp îndelungat, mii și mii de animale pe care se fac experimente pentru marile concerne farmaceutice și cosmetice. Se pare că nu suntem ca mentalitate prea departe de doctorul Josef Mengele, supranumit „Îngerul Morții”, care a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ca o răzbunare a celor la fel de mari ale adversarilor, ci și împotriva celor lipsiți de apărare, a dușmanilor învinși și a prizonierilor. În ciuda faptului că unele dintre aceste relatări conțin unele exagerări evidente, ele reflectă realmente atmosfera conflictelor crîncene și nemiloase care aveau loc între populația creștină și conducătorii musulmani, dar chiar și între naționalități. Multe dintre obiceiurile timpului erau profund respingătoare pentru observatorii occidentali. Am văzut mai sus în cadrul acestui studiu că trimiterea unui cap tăiat sultanului era o practică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mine era o onoare să-l însoțesc. La marile beții nu am asistat decât o dată sau de două ori, când l-am prins troșcăit. Avea ciudățeniile lui. O generozitate extraordinară, desfăcea sticle de whisky într-o veselie, în schimb, era nemilos cu apa minerală, să nu te atingi de apa lui minerală. E și ceva lașitate în atitudinea asta a lui de a se refugia, de a nu se implica, de a trăi din amintiri. Când mergea la cenacluri, venind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă și nu mai avea puterea necesară să se ridice. Tata era cel ce-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
prin vizuinile lor fioroase pe aceste lighioni ciudate, Învoite de Dumnezeu pentru ospătarea creștinilor, fiindcă s-au miluit, zice-se, să taie cu foarfecele lor legăturile Domnului pe Cruce; lighioni În armuri și cu halebarde Înfricoșate, ca pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar am mâncat Între ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu el era totuna cu acea vorbire păsărească, în care mă încurcam ca într-un labirint. 3 TC "3" \l 1 Am învățat la școală: în ’48, se făcuse în fine dreptate - fabrici, ateliere fuseseră luate de la nesuferiții de exploatatori nemiloși, de la clasa burghezo-moșierească, fiind trecute în proprietatea întregului popor, a clasei muncitoare, detașamentul de avangardă. Chestia e că domnul Toma scăpase de naționalizare cu cizmăria lui din centrul orășelului nostru. Scăpase ca prin urechile acului. Era un cizmar neîntrecut, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au dumirit ce se petrece. Credeau că visează. O voce a țipat la megafon: -Ieșiți cu mâinile sus. Sunteți înconjurați! Cei doi băieți s-au uitat unul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care au urmat celui de-al doilea război mondial, după ce țara a căzut sub dominația comunistă, poporul român a avut de îndurat cele mai grele suferințe și umiliri: foamete, deportări, arestări, condamnări, naționalizări, plata unor mari despăgubiri de război, jefuirea nemiloasă a bogățiilor țării, colectivizarea forțată a agriculturii etc. E lucru de la sine înțeles, că în acele împrejurări vitrege pentru poporul român, nu puteau scăpa de ura și răzbunarea celor fără Dumnezeu și neam, nici cultele religioase din România și în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mâna Domnului, devin pentru cei încercați prin ele un izvor de haruri și o ocazie de mântuire. Sunt preot și vă vorbesc acest lucru din experiența proprie. Din anul 1960 sunt paralizat de ambele picioare ca urmare a unei lovituri nemiloase primită în închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Domnului care-ți spune să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta. Cât ești de fericit că are cine să-ți aducă la timp o bucată de pâine și o haină călduroasă care să te apere de gerul iernei nemiloase! Gândește-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă de lacrimi a cimitirului și care nu deseori au și ei în mână o bucățică de pâne veche și uscată, pe care tu, poate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
anului 1929 am poposit în com. Hălăucești, jud. Iași, la seminarul Franciscan unde am absolvit gimnaziul de 5 ani (1929-1934). După absolvirea gimnaziului, în toamna anului 1934 am început noviciatul în com. Săbăoani, jud. Neamț, pe care, din cauza unei bronșite nemiloase, am fost nevoit să-l întrerup. În toamna anului 1935, restabilindu-mi sănătatea, am urmat cursurile filosofico-teologice la Institutul Franciscan din localitatea Luizi-Călugăra, jud. Bacău. În anul 1936 am întrerupt aceste studii și am început să fac a doua oară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă a sclavilor din arenă, în marele amfiteatru al vieții el nu mi-ar fi putut oferi alt loc decât acela destinat liberților sau, poate, favoriților... Nu te lăsa deci amăgit, Suflete, de pornirile generoase și naive ale inimii, ci nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Ion cel Mic?! Datorită poziției sale importante în cadrul intelectualității române dușmănoase și socotit ca fiind un fel de cap de lot, Mihai Rădulescu a fost condamnat la maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest verdict nemilos și zavistia de primă tinerețe a lui Costel Vișinescu, și resen timentele lui Buicliu, și ura pătimașă a Dinei Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de anecdote, profesioniști ai bancurilor. Dar practicându-le astfel neîntrerupt, multe dintre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui dictator nemilos. Titi, Titi! Vai de mine, Titi! Ce-ai pățit, Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați doi câte doi, coboram "combustibilul" din spatele nostru, depunându-l pe pământ cu deosebită precauție spre a nu se sfărâma. Of, Doamne! Eram terminați. "Lăsați copiii și nu-i opriți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
opărit de puternica arșiță a zilei, era echivalentul apei vii din basmele noastre, apă capabilă să revitalizeze slăbiciunea corpului uman, ba la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de invazia agresivă a prafului, a țărânii, a pământului? Iar mă aplecam, iar scoteam din arătură două cotoare ticsite de pământ, atât de grele, încât eram aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]