3,700 matches
-
a scriitorului Teodor Dume. Dar această durere nu înrobește, ci este „o durere din care se va naște o altă viață”, „o durere care te învață cum să învingi moartea”. Cu alte cuvinte, durerea devine o treaptă către eul transcendental, nemuritor. Poetul tratează poezia cu respect și responsabilitate, aceasta fiind pentru el o adevărată cale spirituală. Chiar dacă inițierea nu a fost deloc ușoară și ... Citește mai mult durerea din spatele cărnii, o nouă carte semnată teodor dumecartea are 116 pagini și aprefața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
a scriitorului Teodor Dume. Dar această durere nu înrobește, ci este „o durere din care se va naște o altă viață”, „o durere care te învață cum să învingi moartea”. Cu alte cuvinte, durerea devine o treaptă către eul transcendental, nemuritor. Poetul tratează poezia cu respect și responsabilitate, aceasta fiind pentru el o adevărată cale spirituală. Chiar dacă inițierea nu a fost deloc ușoară și ... XXII. NEBUNUL, UN TRECĂTOR ANONIM, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori și cea a muritorilor, dintre sfera cerească și lumea pământească. În concepția lui Iustin, demonii sunt esențial răi, îngerii, esențial buni; cei dintâi stăpânesc oamenii inspirându‑le teamă (1 Apol. 5); natura adevăratului Dumnezeu este însă rațională. Teama și rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viață încercând să devenim cât mai virtuoși cu putință? Toate aceste întrebări ar rămâne zadarnice dacă nu am avea convingerea că o parte a ființei noastre va continua să trăiască în urma descompunerii biologice. Dar, de unde putem deduce că sufletul este nemuritor? Lactanțiu își începe lucrarea cu o succintă expunere a doctrinei creștine. Dumnezeu a creat lumea cu un sens. Altfel, el nu ar mai fi creat‑o. Iar sensul lumii (înțeleasă ca univers, „cosmos”) este de a sluji omului. Într‑adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
10). Va veni însă momentul când și stăpânirea morții va înceta: Inpletis temporibus quae deus morti statuit terminabitur ipsa mors (7, 11). Potrivit raționamentului construit până aici, viața „muritoare”, viața trupului, va fi urmată de o „moarte muritoare”, în timp ce viața nemuritoare (a sufletului) se va prelungi printr‑o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere se va solda cu o judecată. Capitolul 14 pune în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va înceta: Inpletis temporibus quae deus morti statuit terminabitur ipsa mors (7, 11). Potrivit raționamentului construit până aici, viața „muritoare”, viața trupului, va fi urmată de o „moarte muritoare”, în timp ce viața nemuritoare (a sufletului) se va prelungi printr‑o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere se va solda cu o judecată. Capitolul 14 pune în mod direct întrebarea: când vor primi sufletele noastre răsplata nemuririi? În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul ceresc se formează deja pe pământ, grație învățăturii creștine. Întâiul Adam, muritor și nedesăvârșit, este prefigurarea ultimului Adam, adică a poporului creștin (populus christianus), nemuritor și desăvârșit. Analogiile nu se opresc aici. Lactanțiu identifică fragmente ale scenariului eshatologic în episodul exodului iudeilor. Astfel, sfârșitul lumii va fi un al doilea exod, la scară cosmică, prin care Dumnezeu liberabit plebem suam de graui seruitute mundi (7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
de convingeri politice sincere, dar lipsite de „inspirația sfântă” la care râvnea, versurile din cartea de debut a lui Ș. condamnă egoismul și nepăsarea contemporanilor și pledează pentru încrederea într-o renaștere a neamului. Sunt evocați Ștefan cel Mare, Heliade („nemuritorul”), Bălcescu („martirul fără mormânt”), Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
permanent raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de neliniște și speranță. În lume problema mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anticiparea morții, pregătirea acesteia, așa cum vom arăta mai departe. Dacă moartea este condiționată de suprimarea funcțiilor vitale ale trupului, ce se va Întâmpla În cazul acesta cu Eul, cu sufletul? Putem oare accepta că trupul este perisabil, iar sufletul este nemuritor? Poate sufletul unei persoane să supraviețuiască morții trupului său? Dacă acceptăm că sufletul este nemuritor, cine, sau ce, ne poate aduce argumente În susținerea acestei teme? Pot eu oare avea un Eu fără trup și un suflet pur? Iar dacă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
funcțiilor vitale ale trupului, ce se va Întâmpla În cazul acesta cu Eul, cu sufletul? Putem oare accepta că trupul este perisabil, iar sufletul este nemuritor? Poate sufletul unei persoane să supraviețuiască morții trupului său? Dacă acceptăm că sufletul este nemuritor, cine, sau ce, ne poate aduce argumente În susținerea acestei teme? Pot eu oare avea un Eu fără trup și un suflet pur? Iar dacă acest lucru este posibil, Eul meu personal din timpul vieții nu Îl poate Înțelege, pentru că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anticipez ce avea să aducă viitorul. Nici măcar o clipă nu m-am Îndoit că la momentul oportun vor aduce În Lahore, ca trofeu, capul ministrului și al răului său sfetnic; supoziția mea s-a dovedit a fi Întemeiată. Fanaticii akali (nemuritori) sau mai curând grupul de tâlhari al nahungilor arătau, În schimbul unei sume de bani, căpățâna lui Jalla la Amritsar și Lahore. Jalla Pandit, un brahman fanatictc "Jalla Pandit, un brahman fanatic" „Acesta este pungașul - spuneau ei - care l-a convins
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Planșa 4 Rajah (Prinț) Teja Singh Rajah (Prinț) Dina Nath sau Dinanath Fachirul (faqueer sau fakeer), adică devotul (Devotee) Nur Uddin, sau Noorudeen, sau Nourudd¶n Serdar (Nobil) Dost (sau Dhost) Mahomed** Planșa 5 Char³ina Sowar (cuirasier) Nahung sau Akali (nemuritor), fanatic sikh342 Planșa 6 Singh Sipahee (cipai) Musulman Sipahee (cipai mahomedan) Sipahee 343 Gurkha (cipai nepalez 344) Planșa 7 Haridas 345 Planșa 8 Hakim (sau hakeem) (doctor mahomedan) Doctorul Îi ia pulsul pacientului său, În fața căruia se află o sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
până la scrum”. În sfârșit, al treilea personaj important al imaginarului este, și aici, divinitatea: „voi vorbi cu dumnezeu pentru prima dată în limba română”, mărturisește poetul în virtutea unei impresionante familiarități: „dumnezeu trece prin mintea mea obosită călare pe biblicul / inepuizabilul nemuritorul asin / acesta asinul adică uneori când îi e foame îmi paște versurile dintre gânduri sărate și hrănitoare” (războinic cu ziua poeți mulți ca peștii/ pești frumoși și nebuni ca poeții). Scriitor cu un imaginar extravagant și bogat, Ț. deține forța
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel de proiect al cărui mesaj vizează ab initio transcendența, întorcându-se în final în același spațiu generos, de semnificații proteice: prelungirea luminii, craterul, lutul ars, floarea soarelui, lumina nemuritoare. Pentru U., poezia se definește ca o „febră esențială”, „o lege care te îngroapă de viu/în splendorile lucidității”. SCRIERI: În prelungirea luminii, București, 1976; Cratere, București, 1981; Lut ars, București, 1984; Heliante, București, 1987; Febra esențială, Timișoara, 1997; Ce-
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Recentă din București (din 2002). Este fondator și realizator al publicației web „Tiuk!”, împreună cu fratele său, Alexandru Vakulovski, cu graficianul Dan Perjovschi și cu Viorel Ciama. Debutează în 1995 la revista „Știința” din Chișinău, și editorial în 1997 cu placheta Nemuritor în păpușoi (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). Este prezent cu eseuri, proză, poezie, interviuri, critică literară și traduceri în „Contrafort”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Interval” (Brașov), „Familia”, „Apostrof”, „Echinox”, „Timpul”, „Argeș”, „Tomis”, „Fracturi”, „Arca” (Arad), „Bucovina literară” (Suceava) ș.a.
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
și pedant. Scrisă alert, cu entuziasm, cartea poate fi considerată și un omagiu, expresia unei prețuiri necondiționate pentru mentorul său. Observațiile judicioase și analiza atentă a operei lui Nicolae Manolescu sunt însoțite de afirmații neașteptate și de comparații originale. SCRIERI: Nemuritor în păpușoi, pref. Alexandru Mușina, Chișinău, 1997; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1997; Nicolae Manolescu, Brașov, 2000; Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie, cu ilustrații de Dan Perjovschi, București
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Un poet în gâlceavă cu spiritul de grup, „Contrafort”, 1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic în ascensiune despre un critic consacrat, „Contrafort”, 2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic în ascensiune despre un critic consacrat, „Contrafort”, 2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda, E.K.G. șaizecist pe trei
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
prin arsenalul schimbărilor, într-o poveste despre soartă; reapare Goreac ca persona (iluminat) și se încearcă o falsă intrigă de policier: descifrarea enigmei legate de caseta portocalie a Micului Nogai, între plictiseala de a găsi piatra filosofală, de a fi nemuritor și îndrăzneala celui ce se amăgește absurd cu „tentația unei clipe de glorie”. Și Memoria (1983), ca temă în conexiune cu „La anii treizeci...”, este o carte care îl reprezintă pregnant pe U. și pendulările lui între revelație și taină
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Cordoba „îmbibata de miresme”, dar încărcătură emoțională orientează meditația spre spațiul românesc, tărâm „Cu munți, cu caiși înfloriți, cu fântâni,/ Cu zone de dealuri, în zvon de seară/ În eternă noastră seară pe deal care-i dor/ Moarte, te înalți nemuritoare fântână lină”. Dorul de patria pierdută fiind coardă cea mai sensibilă pe care vibrează lira autorului, tema revine în Poemele tăcerii („Dar Patria rămâne în mii de limpezi izvoare/ Un vers, un acord, o șoaptă coboară în adânc/ Și că
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
zile...”). Metafore ale cumulului creator, ale rememorării, recitirii etc. marchează scenografia și retorica poeziei soresciene: „O iau pe lume înapoi,/ Ca firul tricotat din nou pe ghem,/ Și mai la vale spre oaie.// De la cei vechi în sus, te simți nemuritor”. Regulă a unei gramatici generative universale, valabilă în creație ca și în ființare, „vibrarea pe loc” apare în piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
din urmă reușea să evite Hadesul. Cele mai vechi Dionisii, Anthesteriile, se sărbătoreau în lunile februarie-martie pentru a celebra această păcăleală a morții de către vița-de-vie, ale cărei roade produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]