2,353 matches
-
prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și de tinerețe, de eroism și de greșeli mă Înconjoară acum din toate părțile În deșertul acesta prin care trec plin de nisip, de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără trecut, arzînd ca o flacără. Am crezut că umplîndu-mi palmele cu nisip Îi voi renaște În mine pe zei; adică nepăsarea lor, pentru că de acest cura) am nevoie. Uitînd cuvîntul „suferință” nu Înseamnă Însă că voi reuși să devin nepăsător... Am cel puțin dreptul să zic că nu zeii m-au părăsit pe mine, ci eu i-am izgonit. Cum am ucis Himera... Mereu Îmi aduc aminte de ea. CÎnd sînt treaz, toată noaptea numai la asta mă gîndesc.) Înaintînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
După cum nici cel care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se gândească la faptul că va fi în curând consolat, îndreptându-și toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă. 322. A noua. Suntem dezolați din trei cauze principale: prima, pentru că suntem delăsători, nepăsători sau neglijenți în exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina greșelilor noastre, consolarea spirituală se îndepărtează de la noi. A doua, ca să fim puși la încercare în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la mântuire și la folosul spiritual al sufletelor. 368. A șaisprezecea. De asemenea, trebuie ținut seama, dacă se vorbește mult despre credință și cu multă tărie, dar fără nici un discernământ și lămuriri, să nu se dea prilej oamenilor să devină nepăsători și delăsători, atât înainte de a fi credința plăsmuită în iubire 1, cât și după aceea. 369. A șaptesprezecea. De asemenea, nu trebuie să vorbim prea îndelungat, insistând prea mult asupra harului, astfel încât din aceasta să se nască un venin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte, iar tabloul pictat în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la vedere. Lustra din cristal în forma unei coroane de pom cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și bătălia de la vaterloooo, sus, sus, levitație și moarte aparentă, inca astăzi și mâine doi lei intrarea (...)” Nicolae Manolescu îl consideră un ,,român
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie acoperișurile caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor. Observ
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sunt prezente simbolice, doar siluete în mișcare, solitare sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trăsuri pe străzile Bucureștiului, Iașiului și ale altor mari orașe. Iată-i descriși de Gheorghe Crutzescu pe birjarii muscali, „aliniați ca la paradă cu trăsurile sclipitoare și caii mai lucioși ca oglinda”, așteptând În Piața Teatrului din București „răbdători, impunători, nepăsători” <endnote id=" (426)"/>. „Rețeaua deasă de stetl-uri - scria A.N. Poliak - făcea posibilă distribuirea produselor manufacturiere În Întreaga țară prin minunatele căruțe de tip evreiesc. [...] Numai dezvoltarea căilor ferate În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și, dincolo de fereastră, noaptea începe să pulseze în ritmul dorinței lor ; sau, și mai devreme, în felul în care camera o urmărește pe eroină cum traversează chermesa cu o bere în mînă, luînd o gură, ștergîndu-se de spumă, așezîndu-se aparent nepăsătoare lîngă american și punîndu se pe scuipat semințe. Howard Hawks ar fi încuviințat : așa se creează o vedetă. Dilema Veche, iunie 2007 Zdrobitor 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile (Romînia, 2007), de Cristian Mungiu La fel ca Moartea domnului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de lucru Sprijinirea bisericilor mici pentru dezvoltare (Cândești, Berca, Sărățeanca, Costești, etc.) o Conlucrarea cu ei pentru creșterea bisericilor o Acțiuni misionare împreună cu credincioșii acestor biserici în teritoriul lor - Vizite personale: „Vizitați-i adesea ca să vedeți ce fac! Oh, lucrarea nepăsătoare pe care o îndeplinesc mulți dintre cei ce pretind că sunt trimiși de Dumnezeu să proclame Cuvântul Său îi face pe îngeri să plângă.” - 5M 256 o Ridicați un zid de apărare în jurul noilor credincioși o Integrarea noilor credincioși în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
flăcările fierbinți ale ispitei și care, fiind chiar pe punctul eșecului și disperării, au alergat în brațele Lui protectoare pentru a dobândi eliberare. Acum, aceștia urăsc păcatul mai mult decât alții, au trecut prin orori, robie și nu pot sta nepăsători când văd pe alți oameni ai lui Dumnezeu căzând în aceeași capcană. Am trăit, cu regret o spun, astfel de momente în Biserica lui Dumnezeu, și de aceea am scris această carte pentru a învăța să iubim pe frații noștri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să gândească. Nu-i așa că florile uscate-ți așează credința în eternitate? Tot ce-i frumos se pierde fără urme, pe când lumina luminează-n voie formele date uitării de oamenii de rând, fire ce-și luptă supraviețuirea, ce imploră mâini nepăsătoare ale unor ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc lumi ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
așa că florile uscate-ți așează credința în eternitate? Tot ce-i frumos se pierde fără urme, pe când lumina luminează-n voie formele date uitării de oamenii de rând, fire ce-și luptă supraviețuirea, ce imploră mâini nepăsătoare ale unor ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc lumi ce înlătură urâtul, răutatea. Și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
onorurile oficiale și nici soțul ei A. C., domnul care nu face nimic, director adjunct fiind, decât să-l bârfească pe directorul general care-l consideră (încă) loial. Bineînțeles că toate astea sunt specifice lumii noastre dar nici nu poți fi nepăsător la ceea ce se întâmplă numai pentru că s-au petrecut și acum 500-300-100 sau 50 de ani. E clar că nedreptate a fost mereu, dar tot atât de clar este că nimeni nu te împiedică să speri că ea va dispărea. E... sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a fost mai tristă decât prevăzusem, din cauza unui porumbel mort, sfârtecat. Îl călcase o mașină? Dar în acest caz cine și de ce îl azvârlise de pe carosabil în piața unde, ca de obicei, porumbeii se îngrămădeau cu zecile, cu sutele, liniștiți, nepăsători, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Și, într-adevăr, nu s-a întâmplat mai nimic, un mărunt accident, un infim de mic supliciu. Ca pentru a ni se dovedi că superbul complex Saint-Suplice își merită numele... * Peste o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
recunosc: eu și soția mea am fost fericiți, în „anii lumină”, care au fost pentru noi, în mare, cu adevărat niște ani-lumină. Nu pentru că ne-am fi închis în fericirea care ne-a fost dată și am fi rămas astfel nepăsători față de ceea ce se întâmpla în jur. Vedeam, poate ne indigna și revolta. Departe de a fi un indiferent în materie de politică, departe de a fi un apolitic, îmi permit, dimpotrivă, să-mi arog meritul de a-i fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se bucură, în casa noastră, de toate drepturile! * Cel mare, mai inteligent, și-a confecționat un mieunat sfâșietor, care nu o dată reușește să ne impresioneze. Totuși, așa inteligent cum e, se trădează uneori, trăgând un căscat cât se poate de nepăsător în mijlocul lamentațiilor sale. * Simple coincidențe? Nu cred. Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde însă. El a spus ce a avut de spus. În timp ce mă îndepărtez, depășind micul grup de femei - îndoliate? - și un copil revoltător de bine dispus pe fondul acelui mieunat de pisic orfan, mai am timp s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am dus să întreb de Cristina. Mama și sora tremurau de emoție să-și vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se vede întunecată, viitorul nesigur, nimeni nu poate garanta o securitate totală, nici măcar pentru o oră, o zi, un anotimp. Soarele toamnei lucește puternic, dar moartea poate veni tocmai într-o zi senină ca asta, căci frumusețea e de obicei nepăsător îngrozitoare. Am primit o scrisoare de la Eva (Bonnier), în care spune că va publica cartea de nuvele (Schimbare de pene) la începutul anului 1998! Exact ca în visul meu, își cere scuze pentru întârziere și remarcă limba și comunicarea nouă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câteva cerșafuri, mai multe gâște și o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am întâlnit nicăieri oameni mai nepăsători față de semenii lor, oameni mai egoiști. Nu le păsa că am pierdut Basarabia și Bucovina. Că atâția refugiați, unii locuitori de generații într-un teritoriu străromân dar primitor și darnic pentru atâtea etnii, aleseseră refugiul, în sine țara speranțelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]