2,473 matches
-
de moarte pentru a fugi de noi! Acel Prezent despre care, cum spuneam, nici Grecii isteți și inventivi nu aveau o reprezentare clară, dar... Dionysos - puțin rudă cu Osiris-ul egiptean! - nu-i poartă adesea Însemnele, capriciile, dezordinea, dansul și nepăsarea, vivacitatea uluitoare spirituală, disprețul față de orice convenție, sfidarea timpului, a falsei pudori și, În fapt, a ceea ce noi numim moarte?! Până a fi descoperit acest ascuns și teribil Prezent și parcurgând toate bolgiile suferințelor multiple pentru a ajunge la „el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui țel care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoie de acest adevăr și nu numai pentru „simplul” motiv că nu-l putem suporta cu fragilele noastre alcătuiri corporale și psihice: nu, ci pentru că „el”, se pare, nu este făcut pentru noi și dacă, uneori, În momente de sinucigașă nepăsare, inspirație sau nebunie, Îl provocăm, Îl atragem să iasă afară din vizuina sa, marele șarpe, Quetzalcoatl ce se strecoară printre secole umane, avem atunci, ca un privilegiu pe care nu Îl suportăm, cu adevărat semnul, puterea și chipul care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei de a trăi, și Flora, tumultul ierburilor și plantelor ce renasc, al animalelor și păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și marginalizarea mea vor fi de durată: nu numai „din vina” oficialității comuniste „ofuscate” de a-i fi „disprețuit” favorurile oferite - favoruri mai degrabă „onorifice”, singurul meu venit În afara cărților mele era salariul de redactor de la revistă! -, dar și din nepăsarea, lașitatea și invidia unor colegi, nu dintre cei mai puțin Înzestrați. (Am mai scris-o, cred, de curând niște cercetători ai arhivelor c.c. au descoperit procesul-verbal al excluderii mele din partid și c.c., unde Ceaușescu, abil, se Împotrivește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național, „mințind cu adevărul”, deosebindu-și, la rându-i, norocul În suferință! Una, pe jumătate „imitată” din marea modă romantică a vremii, dar și pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spaimei de moarte o va câștiga cel care se va „Împrieteni” din vreme cu „ea”, cu această realitate-ireală, hâdă și incomodă, aspră până la durere și... neființă! 8 Destin, soartă, apoi, are și cine vrea aceasta!... Cel care-și poate Învinge nepăsarea sau frica pentru „a privi” cu calmul și perspicacitatea pe care ți-o dau momentele grave, de absolută singurătate, În care nu mai poți „ocoli” lucrurile, acele „lucruri” În care este amestecată și propria ta ființă, de a privi „cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o imensă frustrare, este sentimentul care le definește cel mai bine starea actuală de spirit. Și, de aceea, Occidentul continuă să atragă și să respingă. Mai e cale lungă până când românii să-i privească pe occidentali cu aceeași detașare (sau nepăsare) cu care occidentalii Îi privesc pe ei. Deocamdată, psihodrama străinătății continuă În România. „Străinii din afară“ sunt dublați de cealaltă categorie, a „străinilor din interior“. România este o țară care nu a știut, și care de fapt nici nu prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
realizate de oameni superficiali. Ei știu din proprie experiență ce Înseamnă să mergi pe urmele trecutului, să răscolești, aproape să te bați, pentru a readuce la lumină adevărate comori a căror strălucire timpul nu o poate șterge chiar dacă unii - din nepăsare - trec cu indiferență peste ele. Am avut de curând acest sentiment, reușind să organizez un medalion „Ionel Fernic”, În cadrul cenaclului literar artistic al institutului unde lucrez, cu prilejul Împlinirii a 40 de ani de la moartea celui care a fost una
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În orașe cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău. Ungurii se străduiesc și chiar reușesc să demonstreze că pot fi mai buni decât acei care s-au protejat cu un zid al nepăsării de microbul devastator al comunismului vreme de 45 de ani... ...Beau cu Vitalie o cafea și plătim în dolari, nu e obligatoriu să mai schimbăm în forinți. VITALIE CIOBANU: Ordine, curățenie și siguranță. Cu îndeplinirea acestor trei condiții începe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de nedescris. Scaune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ales tineri, au făcut pușcărie în două reprize (vezi I.D. Sârbu, Balotă, Negoițescu și alțiiă. Apoi... iute uitam de frumoasele planuri, și azi, după atâta vreme, privind „în jos” spre anii aceia tulburi ai tinereții, mă înfior literalmente de nepăsarea, de inconștiența surâzătoare cu care mă încredințam prezentului și viitorului imediat. Tinerelul care eram și care, din motive neclare lui însuși, avea o atât de înaltă părere despre capacitățile sale, ducea pur și simplu o existență de playboy, de băiat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fi dușmani, nici prieteni nu eram făcuți să fim?! Poate acea „teamă” de care vorbeam mai sus, veneam ambii din burghezie, o clasă care „pierduse” și pierdea mereu sânge, oameni, prestigiu, „prezent”, o frică acută socială, mereu conștientă, în ciuda nepăsării și a inconsistenței ce ne era proprie în acei ani și pe care le arătam, conștiența afundă că eram de fapt „victime sociale” și că orice am face, oricâtă muncă, cultură, talent, tenacitate vom arăta, vom rămâne mereu pe un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă azi în urmă și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-și închipuia nu numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa unor iuți rechini culturali care, ca și în economie și finanțe, vor să profite de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Eroare. Acești teleghidați mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului consacrat, cel puțin în aria noastră de civilizație (religiosul indian, brahman sau care a renunțat la lume, deosebindu-se de vulgum printr-o nepăsare, o nonșalanță augustă și vag distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre reverie. Poate pentru a scăpa de păcatul trândăviei și a preveni orice delăsare, călugării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cireadă de vaci, rechiziționate cu forța în jur... Ofițerilor din laptele acestor vaci nu le dădea nici o picătură. Trupa a osândit-o toată vremea să doarmă pe pământul gol, fără pae. Asupra pânii stricate care venea din urmă arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni în picioare, femei și bărbați, servindu-se singuri cu crenvürști și alte cărnării, mâncând în picioare și sorbind pahare mari de bere. Prăvălii foarte numeroase și luxoase de țigări. 18 Mai Baia. Maseurul se mișcă încet, cu nobleță și nepăsare. Din câteva mișcări, operația e gata. E adevărat că te conduce cu politeță la dușuri, la bazinuri, stă de vorbă cu d-ta, îți face cunoscut că a fost prin București în vremea războiului (vin bun Deal Mare, Odobeșt!) dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreun fel. Cronicile noastre sunt foarte laconice în relatarea cuceririi celor două cetăți de către turci. În schimb, cronicile turcești ne furnizează informații bogate, chiar dacă stilul lor este uneori prea înflorat. Tursun-bei ne prezintă astfel pregătirile turcești: „Domnul Moldovei, care arătase nepăsare în supunere și plata tributului, fusese înfrânt și pedepsit așa cum merita. S-a pornit spre el. Prin grija padișahului i s-au trimis oștii, în dreapta și în stânga, porunci împărătești. Fiecare vizir și fiecare emir, mare sau mic, s-a supus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plăcută este umbra unui copac și 89 ar trebui să ne doară mâna când rupem o creangă din el și nicidecum să-l tăiem. Am învățat mai bine valoarea atâtor lucruri pe lângă care într-o viață confortabilă, trecem chiar cu nepăsare, dorind mereu altceva, de cele mai multe ori lucruri superflui. S-a lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
așezările umane, să introduc în memorie imagini pe care eram sigur că nu le voi mai vedea niciodată și îmi spuneam cu nostalgie: "Doamne, câte frumuseți sunt pe lume, pe care nu le știm sau pe lângă care trecem adesea cu nepăsare". După un timp, am văzut din nou imensitatea fluidă ce se întindea sub noi, era oceanul Pacific. Trecusem nu numai în emisfera sudică, ci și în partea opusă a globului. Eram, în subconștientul meu, fericit că un urmaș al țăranilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
s-a referit la inimă, la conștiință. Dacă într-adevăr ai conștiință, nu poți accepta să vezi prosperând în preajma ta nemernicii acestei lumi. Iei atitudine. Polemizezi. Strigi. Urli, faci ceva. Nu rămâi indiferent când vezi într-o parte îmbuibare, ciocoism, nepăsare și, în altă parte, sărăcie lucie... Devii de stânga. Mai comunist decât comuniștii. Un idealist. Dacă nu Marx, atunci Iisus. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răi ca păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau Între dânșii și se ajutau, iar noi nici măcar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus În păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și În dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești În zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu inima și sufletul să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe căi străine Eu m-am Îndreptat. Mâini de aur Doamne Tu, mi-ai dăruit Doar eu cu trufie Nu le-am socotit Ochilor lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Ca Cerul senin Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit Mi-ai dat Tu o gură Ca să Te Slăvesc Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc! În urechi sădit-a-i Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]