3,943 matches
-
de glorie, apoi Își dă obștescul sfârșit. Nevasta lui, care Îi supraviețuise și era pe patul de suferință mai mult moartă decât vie, și-a pus amprentele degetelor unei mâini pe un testament prin care Îi lăsa toată averea unei nepoate de unde venise mama ei În Gălăuțaș, din Călnaci, apoi sfârșește. Și uite așa se duc marile averi, cei care le-au adunat neputând duce cu ei mai mult de patru scânduri. Urmau apoi În dreapta drumului ce duce spre Făget, trei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Nuțu (Fuciu) a găsit in neamul Trâmbițașilor pe lelea Maria, iar fratele sau Neculai in neamul Marcanilor, sora cu Andrei al Petrei de pe Parau pe Lelea Anuța, care era o mândrețe de femeie În tinerețe, și a ținut ca și nepoatei ei să-i dea numele tot Anuța. Acum si aceasta a ajuns la vârsta a III a si s-a cam vestejit de timpuriu. Îmbătrânirea prematură se datorează și vieții de familie. Este căsătorită cu un cioban din Gălăuțaș, unul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Valerica Filipaș, fata lui Ionaș care se căsătorește cu Țăran Emil al lui Vasile al lui Ionus de pe Dealul Armanului, ceterașul satului. Dar să nu o uit pe Floarea Coconetelui (Ion Marcu). Neavând copii cu Toader (Prușanul) a Înfiat o nepoată, Aurica, aceasta măritându-se la o vârstă Înaintată cu Toader Doltea (Toader al lui Picior de Porc). Blaga Dumitru, cel venit de pe Pârâul Gălăuțașului prin căsătorie avea gospodăria situată imediat după Floarea Coconetului și va avea șapte copii. Și uite
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu încetul, planul Vădastra este integrat celuilalt plan, iar ramificările secundare se întrepătrund prin intermediul personajelor, între care se stabilesc diferite relații (Cătălina îl cunoaște pe locotenentul Băleanu, Vădastra este de fapt nepotul lui Iancu Antim pentru că s-a căsătorit cu nepoata acestuia, Irina, Bibicescu ajunge să locuiască în casa lui Antim și să fie admirat de învățătorul Gheorghe Vasile, Irina va deveni confidenta Ioanei și apoi a lui Ștefan etc.). Majoritatea eroilor sfârșesc prin a muri, autorul pregătind într-un fel
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Premiului Nobel pentru literatură. În cele din urmă, a trebuit să aflu că, de fapt, Gallimard era la volanul mașinii care l-a scos, la 47 de ani, pe Albert Camus din lumea noastră. Liviu Antonesei: Ce să-ți spun, nepoate?! Studenții au gusturile lor, tu pe ale tale, eu pe ale mele și avem cu toții dreptate, măcar atât vom fi învățat de la înțeleptul rege Solomon! Mie nu mi-a plăcut prea mult, dar am scris un semnal pozitiv în "Timpul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
A obținut toate gradele didactice, foarte apreciat la catedră 43 ani. Promovat director la Școala 1 din Tecuci și la fostul liceu 2 (D. Sturza), în 3 runde. Stabilit în Tecuci, soția tot profesoară, de fizică, 2 copii (și 2 nepoate). Tot din Bouroș s-a ridicat tehnicianul dentar Viorel Ghiugan (n. 1947), stabilit tot în Tecuci. 24. Enache HERESCU(†) copii, Dănuț, Doina și Doru. Fost preot cu mare autoritate, chemat pentru a îndruma enoriașii în clipe de mare cumpănă pentru
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a patra și în tratatul despre Eliseu (p. 427)... Așa cum am spus în altă cronică, în care am descris cele douăsprezece delicte ale împăratului Frederic (p. 294). În scrierea diferitelor cronici, eu am folosit un stil simplu și inteligibil, astfel încât nepoata mea, pentru care scriam, să poată înțelege ceea ce citea; nu m-am preocupat niciodată de înfrumusețarea cuvintelor, ci, mai degrabă, de scrierea istoriei conform adevărului (p. 270). ...Citește cealaltă cronică, ce începe așa: «Octavianus Caesar Augustus, etc.» pe care am
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din ordinul Liviei, cât și la exilarea lui Ovidiu prin edictul lui Augustus. Precizăm că Paulus Fabius Maximus cobora din gens Fabia, iar soția a treia a lui Ovidiu, tot din gens Fabia. Soția lui Paulus Fabius Maximus era Marcia, nepoata de soră a lui Iulius Caesar, iar soția lui Ovidiu avea strânse relații cu Marcia. Versiunea aceasta, caracterizată de Tacitus 20 ca rumor, rămâne tot ipoteză, căci nu explică acel aliquid vidi mărturisit de poet, cheia de boltă a relegării
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tematici destul de uniforme care se situează, până la un anumit punct, pe linia tradiției antice. Cu o diferență: de cele mai multe ori personajul Iuliei maior, fiica lui Augustus, trece în penumbră pentru a fi înlocuit, de obicei, de cel al Iuliei minor, nepoata împăratului. De fapt, soluția acceptată de cei mai iluștri cercetători ai zilelor noastre a fost formulată mai înainte de eruditul Bayeux, avocat în Parlament. Acesta, pe când traducea Fasti / Sărbătorile 9 în 1788 a riscat cel dintâi, potrivit lui Ripert 10, să ofere
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Verona, n. tr.] sau dannunzian [à la Gabriele D'Annunzio, n. tr.], în ceea ce privește aventura amoroasă a lui Silanus, nu trebuie să se fi limitat la rolul de protector inconștient sau de spectator involuntar, ci trebuie să fi beneficiat de favorurile nepoatei imperiale..."(?!). Alte explicații însă nu fac din Ovidiu un participant direct, ci un simplu spectator la vreo aventură amoroasă a uneia dintre cele două Iulii. Astfel, în 1848, venețianul Ermolao, a demonstrat raporturile incestuoase dintre cei doi nepoți ai lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a dreptul tristă celebritatea, notorietatea¸cu care se mândrește poetul, dacă la baza relegării lui ar fi ceva infam, cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu alte cuvinte, datorită exilului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de la publicarea operei Ars amatoria, îl ținea sub supraveghere pe sulmonez, pe care, poate, în subconștientul său (după cum a remarcat Boissier), îl asocia cu toate nenorocirile care s-au abătut asupra propriei familii: în primul rând, amoralitatea fiicei și a nepoatei... Și nu numai atât, dar Ovidiu, cum se va vedea în capitolul următor, își imagina că poate da lecții de morală împăratului: și acest lucru putea părea culmea imprudenței. A fost de ajuns ca Ovidiu să fie prins cu cea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l ruga să fie mai puțin dur cu fiica exilată, să aibă parte de "asemenea fiice și asemenea soții". Chiar și mai aspru s-a purtat cu nepoata omonimă: "Nu a permis să fie nici recunoscut, nici crescut copilul care se născuse din nepoata Iulia după condamnare". Pe Agrippa, cu care nu se mai putea înțelege și care, cu fiecare zi, devenea tot mai lipsit de judecată, l-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie mai puțin dur cu fiica exilată, să aibă parte de "asemenea fiice și asemenea soții". Chiar și mai aspru s-a purtat cu nepoata omonimă: "Nu a permis să fie nici recunoscut, nici crescut copilul care se născuse din nepoata Iulia după condamnare". Pe Agrippa, cu care nu se mai putea înțelege și care, cu fiecare zi, devenea tot mai lipsit de judecată, l-a transferat pe o insulă și l-a înconjurat de un corp de soldați și, printr-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu apă caldă. După baie, l-am îmbrăcat în pajama și l-am culcat. Săracul, încă mai glumea. Cumnata noastră se afla la băi, la Herculane și nici nu bănuia ce se întâmplase. La el se afla în schimb o nepoată de-a noastră, care a stat de veghe toată noaptea. I-am pus peștele în congelator și am plecat acasă, cu gândul că a doua zi să revin. A doua zi, luni, pe la ora 10, m-am dus la el
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fiecare duminică, vodă cu frații și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna cu domnițele și cu bărbații lor, Maria cu aga Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el în liniștea care apăsa greu. — Ei, interveni autoritar vodă, într-un târziu. Ce ai de spus? Se cade să avem un răspuns, reluă domnitorul pe un ton mai blând. — Așa este, așa este, se auziră voci din cealaltă parte. — Nepoate, logofete Constantin, recunoaște că așa a fost atunci când s-a scris testamentul, că maica nu mai era stăpână pe sine. Hai, spune un cuvânt, logofete, îți poruncesc! strigă vodă. Recunoaște că ai schimbat vrerea mamii după cum te-au învățat dumnealor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care a intrat în cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit vreodată pe aceste meleaguri, ținea la eleganță în mod deosebit. Și ea și fetele ei știau să se îmbrace după moda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebă în turcă voievodul. Da, măria ta, răspunse în turcește una din ele. — Bine, atunci vorbim turcește, ca să înțeleagă și domnia sa. Cine sunteți? Mama e stăpâna de la Târgșor, și arătă spre cea bătrână, ea e fiică-mea și fata e nepoată-mea. Se întoarseră la masa lor și fiecare luă câte două bucăți pătrate de pânză, se îndreptară spre plita încinsă și le dădură drumul într-un cazan din care ieșeau aburi. Nu te speria, măria ta, e doar apă fiartă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chiar că n-o să-l mai vadă pe Constandinul Stancăi domn, îngălbenindu-se de mânie, dar rămânând tăcut cu același zâmbet dulce pe față, când neica Dinu i se adresa în divan la București nu cu „măria ta”, ci cu „nepoate”. Zâmbi, căci îi plăcea să-și amintească duelul cu vorbe înveninate dintre cei doi, cum a fost când neica a intervenit pentru Constantin Știrbei: „Nepoate, nu se poate să-l ții la popreală, că e neam cu noi toți”. Liniște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Dinu i se adresa în divan la București nu cu „măria ta”, ci cu „nepoate”. Zâmbi, căci îi plăcea să-și amintească duelul cu vorbe înveninate dintre cei doi, cum a fost când neica a intervenit pentru Constantin Știrbei: „Nepoate, nu se poate să-l ții la popreală, că e neam cu noi toți”. Liniște, mare liniște, vodă își măsurase pe rând apropiații, chibzuind cine și ce fel de rudă este cu hoțul. Își dresese glasul, mai zâmbise o dată, își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu. Credea că împăratul de la Viena și cu soacră-sa or să-l facă domn în Țara Românească. Vise... Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase capul surprins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în sinea lui. Doar marele spătar Mihai tot măsura desenul îngustându-și deschiderea ochilor ca o linie. Se îndrepta de spate și privea de la distanță apoi cu degetul mic de la mâna dreaptă trasa linii imaginare pe desenul de pe pergament. — Ștefane nepoate, mâine dar nu chiar dis-de dimineață, că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică-i fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se îndreaptă spre Iași. Tătucul rușilor, nădejdea tuturor creștinilor din împărăția padișahului, fuge ținându-și cuvântul: îl ia cu el pe Toma Cantacuzinul, marele spătar al Valahiei, nepotul meu din partea fratelui Matei, pe Dimitrie Cantemir și pe doamna Casandra, nepoata mea din partea lui Șerban Vodă. Dacă nu-l lua țarul, pe Cantemir îl tăiau turcii pentru hiclenie, dar pe Casandra ba, că turcii nu taie muieri și Casandra cea cu ochi verzi, mazilită la Stambul, Doamne ce mai intrigi ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]