9,277 matches
-
anunță aterizarea noastră la Karachi. Și acum spectacolul era feeric. Cum necum, acest oraș pakistanez, construit sub ocupația engleză, în pofida miilor de străzi comerciale, și a milioanelor de căsuțe sărăcăcioase, părea un oraș sistematizat, cu șiruri de străzi drepte, paralele, nesfârșite, luminate de lumini de noapte. Era ceva măreț. După câteva minute am aterizat pe aeroportul din Karachi. Noi, cei din avion, după ce avusesem climatizare tot drumul, nu ne venea a crede ce ni se poate întâmpla când am ieșit din
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau întinderi nesfârșite ale uriașei delte a Hindusului, cu multe milioane de căsuțe și gospodării în jurul lor. Întreaga întindere era presărată și de nenumărate canale, pe care locuitorii țării, de n-ar fi fost învățați să le facă din timpurile străvechi, ar fi
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
ce exista oare la poalele muntelui? Numai Dumnezeu știe, niciunui picior de om nu-i vine să se hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
a durat cam douăzeci de minute. Când negurile se dădură la o parte, ca în basme, o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare, plină de pustiuri, păduri și pășuni nesfârșite. Întreg peisajul era plin de imagini cu văi domoale, rețele de canale care păreau mărunte, întortocheate, care, la lumina soarelui, străluceau ca niște panglici de argint. Mici de tot, ici și colo, se vedeau așezări tibetane, în zonele mai facile
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
mai proaspete printre noi. „Ne curge o lacrimă pe obrazul Țării, curg râuri de lacrimi de dorul celor plecați”, ne reamintim zi și seara spusele doamnei Silvia, ca să ne umezim ochii și cu încheierea eseului domnului profesor Luca Bejenariu despre? „Nesfârșitul dor de...”, cu „așteptăm, dincolo de dorul de-acasă marea întâlnire cu cei ce ne-au fost dragi și cu glia”, - o frescă a ceea ce rămâne copilul lor pentru mama și tata, locul unde au văzut orizontul unii dintre înaintașii doamnei
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
că poate vrei să mă ajuți ,așa ca pe un frate de cruce . Sau ai uitat ? - Nu ,n-am uitat, dar nu prea te-nțeleg ! E adevărat că salariul e cam mic ,însă renunți și la vacanțe ? La timpul ăla nesfârșit de liber ? În timpul ăla liber,cum zici tu ,o fac pe-ngrijitorul de bătrâni ! Prefer să fiu tot timpul ocupat ! ” - Tocmai timpul ăla liber mă omoară ! În plus,școala nu are nevoie de mine . Faci facultate cu trei sute de oi
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
me ales nu întâmplător, el însemnând esență, a prinde puteri, matcă, plonjează într o narațiune având semnele unui spirit post¬modern. Textul fiind un mixtum compo¬situm, căci se trece de la o perspectivă narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
de fapt întoarcerea acasă și urcuș în lumea din care am venit... Întoarcerea acasă este grea, dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: ,,Mai vine o noapte - și afară plouă, Des și mărunt, Din empireul de plumb, Nesfârșită singurătate mereu ne-ntâlnim, În noaptea cenușie, mereu ne iubim, Cutreier în noapte, pe drumuri pierdute, Stropi blânzi s-adună, în șoapte cu vise și doruri tăcute.” (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
pescar a ancorat acolo unde credea că va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
piatră până în miezul munților înalți unde vor să cioplească porți prin care să treacă nepoții viitorului. Până la sosirea lor la cină râul se pregătește de învierea sculptorului, din sub brazda numelui său ideile devin păsări în zbor deasupra de coloane nesfârșite. Ele luminează-n măduva cerului de unde duhul sfânt coboară se întrupează în suflete de piatră ce nu mai mor. Referință Bibliografică: Întruparea / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor
ÎNTRUPAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382383_a_383712]
-
veni crăciunul...vor mai fi colinde Dar ce inimi Doamne, oare vor aprinde Când în lume-i viața tristă, zbuciumată Și ne doare țara ce ne-a fost furată... Va veni crăciunul cu alai de zboruri... Fulgii albi vor scrie nesfârșite doruri Dar vor fi și lacrimi și vor fi suspine Căci puține-s vorbe inimi să aline... Va veni crăciunul și colindătorii Ne vor bate-n poartă...vor aduce zorii... Să-i lăsăm să intre cu-a iubirii veste Și
VA VENI CRĂCIUNUL... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382396_a_383725]
-
limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului. Secțiunea psalmilor se încheie într-un fortissimo orchestral, la care toate instrumentele participă. Senzația finală, asurzitor-auditivă, este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa. Fremătând/ În dans. Tamburul, flautul plăpând/ Se-ngemănează-n imn, ca niște frați./ Sonore corzi, treziți-vă, vibrați!/ Și voi, caval, chimvale, rând pe rând
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Autorului Las frageda lumină să vorbească La-ngemănarea dimineților târzii, Când roua-n tihnă prinde să-nvelească Candoarea pașilor curați, din zori de zi. Tălpile-mi sărut pământul dezvelit Și-l simt cum măngâie picioarele domol, Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol. Mă prind cu mâinile de-un colț de răsărit Și-l strâng în palmele căuș, ca să îl sorb, Să nu se piardă niciun strop de infinit Când însetat de el mă pierd, de orb
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
cu mâinile de-un colț de răsărit Și-l strâng în palmele căuș, ca să îl sorb, Să nu se piardă niciun strop de infinit Când însetat de el mă pierd, de orb. Pătrund prin stropi care aștern pe flori Din nesfârșita curgere-n milenii, Esența cerului, în armonii de viori, Din minunata odă a Iubirii! Adânc coboară-n fiecare por Trezind în taină ochiul adormit, De-ntunecimi ce parcă pun zăpor, În asfințituri care ne-au zorit. Pierdută într-un răsărit
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
Adânc coboară-n fiecare por Trezind în taină ochiul adormit, De-ntunecimi ce parcă pun zăpor, În asfințituri care ne-au zorit. Pierdută într-un răsărit de noapte Eterna-mi pleoapă-a nemuririi, Se zbate-n chipul fiecărei șoapte Din nesfârșita dimineață a Luminii! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA LUMINII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
diafană a femeii, deși el agrea ultratinerele cu aer sportiv. Și cererea doamnei, și formularea decentă, și unda încărcată cu duioșie controlată, toate-l determinară să se trezească. Ceva-l trăsese parcă dintr-un tunel pe care-l percepuse de nesfârșit și care-l contaminase pân-atunci de angoase, de apatie... Și persoana, și momentul veniseră la el cu o modificare, instigându-l spre autocontrol și meditație. Și-n vreme ce petenta își scria declarația, el își făcu o succintă depoziție
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Apoc.22:13 Răzleț se înalță un gând, Spre zări infinite zburând, Plutind printre reci galaxii, Descoperă minunea de-a fi. Un clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
în parc, prin acest anemic frunziș parcă aud o lume trecută, o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a norocului învârtita la nesfârșit și care, în scurte opriri, arucă celui ce o rotea monștrii jucăriilor de pluș, ori de cauciuc negru și dizgrațios...speranțele noastre de mai bine... Suntem într-un perpetuu război cu noi înșine și din prea multa delicatețe nu mai
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA CERULUI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
apropierea unei stâne ce nu putea lipsi din acel peisaj de vis în care oieritul este ocupație milenară. Am fost nemulțumit că se oprește autocarul după un scurt viraj la dreapta. Doream să tot meargă, să-mi odihnesc privirea la nesfârșit pe acel peisaj inexistent în zona Slatinei de Olt. Am coborât și am aflat că am ajuns la „casa ouălor încondeiate”, care mi-a rămas în amintiri cu acest nume pentru că niciodată în viață nu am văzut atâtea ouă adunate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
ca pa vremuri, zâmbi Virgil. Desigur asta era și dorința lui Ștefan, de a repara acea vizită făcută pe fugă. Luna iunie se apropia cu repeziciune. Suntem la sfârșitul lunii mai, își spuse. Ștefan parcurse drumul de întoarcere privind cu nesfârșită încântare frumusețea peisajului. Un verde amețitor încânta ochiul iar mirosul începutului de vară îi umpleau nările, sorbea aerul tare de munte. Zări vârfurile înalte ale munților Făgăraș. Oare Făgărașul să fie sau alte creste? se întrebă. Dar nu avea așa
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
nimica să ofer? Cine ești Tu? Cum aș putea vreodată Să-Ți răsplătesc iubirea ce mi-ai dat? Cum aș putea să-Ți mulțumesc că astăzi Sunt fiul Tău și-s binecuvântat? Cine ești Tu? Ești Alfa și Omega... Ești Nesfârșit și Început...mereu... Ești Necuprinsul prins într-un Cuvânt... Ești Tu Același veșnic Dumnezeu! Referință Bibliografică: Cine ești TU? / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca
CINE EŞTI TU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384016_a_385345]
-
Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CÂMPIE Cu munții puși sub cap, în loc de pernă, Pornind din alte euxine ponturi, Până la cer, până la orizonturi, Se-ntinde iar câmpia mea eternă. E fără margini, ne deschide conturi Și, nesfârșită, nicidecum nu-i ternă, Nu ne coboară bucuria-n bernă Și nu ne înjosește cu afronturi. Nu vrea basma, eșarfă sau broboadă, În păr își pune albă promoroacă, Se învelește-n plăpumi de zăpadă Și-ascultă, seara, viscolul cum toacă
CÂMPIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384041_a_385370]
-
Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]