4,367 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului Să cucerim o speranță, am spus, apoi voi inventa morile de vânt. Ah vântul, ce cutreieră de la răsărit la apus și colindă cu ploile peste întinderi ce sorb ninsorile. Rostogolesc o stâncă spre vîrful muntelei. Iar mă întorc la Sisif. Nu este important muntele, nici stânca important este că urc cufundat de adânc și dincolo de orice consolare ung rănile cu sare. Cei care au visat cel mai mult sunt
MELANCOLIE NEAGRĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374127_a_375456]
-
din cerul cenușiu Aruncă valul lumii-i în negru și-un mare pustiu Ninge cu fulgi mari și albi ce s-aștern tăcuți Zburdălnicia sufletelor e-aici pe pământ Se întinde iernativ covorul alb într-un gând Comoara de atlaz ...ninsoare putrezind.... Referință Bibliografică: ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375445_a_376774]
-
cere dreptul Să mă simți cât veșnicia, Verde crud să-ți spargă pieptul. Mă iubești că pe-un păcat Ars în inima rănită Mugure care-a-nghețat Pe o creangă desfrunzita Mă iubești cu disperarea Soarelui în crucea zilei Colțul ierbii sub ninsoarea De cuvinte-n albul filei Mă iubești cu nerăbdarea Dragostei ce vrea să crească Din îngheț, eliberarea Sufletul să-mi înflorească. Antonela Stoica 18 Februarie 2017 © Referință Bibliografica: GHIOCEL GINGAȘ / Antonela Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul
GHIOCEL GINGAS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375463_a_376792]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin genele zăpezilor căzute, doar tăcerea îmi mai bate azi în geam, prin zâmbete rămase împietrite, te alint în amintiri să te mai am
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
mă ierte-odată, să-ți recitesc a vieții noastre filă. Te-ntorci ades`când noaptea vrea să cadă, prin sufletul rănit cu versuri scrise, în ochi-mi plânși iar dornici să te vadă și-n palmele deschise către vise. Prin genele ninsorilor căzute, o dragoste ar vrea să te revadă și gândurile-n suflet abătute, încep să plângă-n fulgii de zăpadă... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Prin genele ninsorilor căzute... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
dornici să te vadă și-n palmele deschise către vise. Prin genele ninsorilor căzute, o dragoste ar vrea să te revadă și gândurile-n suflet abătute, încep să plângă-n fulgii de zăpadă... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Prin genele ninsorilor căzute... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NINSOAREA LUMINII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NINSOAREA LUMINII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Și când cerni prin sită deasă Fulgi de-argint
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Și când cerni prin sită deasă Fulgi de-argint pe-ntinsul humii, Pune pacea-împărăteasă Peste nesfârșitul lumii. Referință Bibliografică: Ninsoarea luminii / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
hazna cu sori ascunși în întuneric, vărsând în ritm surplusul pe nisipuri, cu poalele mișcând în mii de ape, cu vârfu-n jos se răsturnară munți, mai singuri decât gloria pe ringuri, oriîncotro se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
hazna cu sori ascunși în întuneric, vărsând în ritm surplusul pe nisipuri, cu poalele mișcând în mii de ape, cu vârfu-n jos se răsturnară munți, mai singuri decât gloria pe ringuri, oriîncotro se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
ascunde, mă mișc, îngân, îmi pun arípi de ceară, când trebuia corabia să-mi ardă în jocul de oglinzi al Siracuzei, îmi picură pe uscăciunea buzei, le simt răbdarea-ntinsă ca o coardă. E-un fulger în trecut, de ieri - ninsoarea, mă-ncrunt, mă zvârcolesc, și plâng, și strig, dar nervii floare s-au făcut pe gură ca mucegaiul peste prospătură, mă pierde într-o noapte pe nimic aruncătoarea zarurilor, marea. MARE SAU ȚĂRM Mreană pe țărm, mireană-n ape, cine
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
în prea frumos cuvânt, N-am bani, averi, cotloane, n-am faimă ce-i furată Am scrise niscai rânduri în viața-mi de avânt. Le las minunea lumii, cultura mai departe Ce-a furnicat în capu-mi, senin de amăgit, Ninsoarea ce se-așterne, nu moare-n om cu carte Ci doar predă știinta s-o poarte-n infinit. De-i ieri, de-i azi sau mâine, tot una-i dimineții Cu toți ne naștem fragezi și goi de învățare, Păcatul
COTLOANE ALE MINȚII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375502_a_376831]
-
pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte cern îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
Acasă > Strofe > Atașament > MĂSURAREA TIMPULUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Măsurarea timpului Măsor timpul în distanțe, în plecări printre pietre, în veniri din ninsori, căutări până la talpă sufletului, fierbinți îmbrățișări cu minunea, atingeri de gand mătăsos. Măsor timpul în chemarea sudului, pe sensul giratoriu al sângelui îndrăgostit, pulsând halucinant, uimit, uimitor de mântuitor. Măsor timpul cu o nouă naștere a lumii, a ferestrelor către
MĂSURAREA TIMPULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371886_a_373215]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe tărmul meu se scrie înserare Din vise mari împart la fiecare, Cioplesc cuvinte, așchii pe hârtie, Prin rugăciuni mă leg de veșnicie. Pe taler grele toamnele îmi par Mă pierd prin codrii de cleștar, Ninsorile de crin sărută tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii dezgoliți sfidează zarea În iarnă își semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Chip de Demiurg Te uiți din zare, din noian mă uit- ce lungă-i noaptea, ziua ...călătoare Și parcă-i prima noapte de demult, Și parcă-i pentru noi, prima ninsoare... Se-așterne peste trupuri fulg cu fulg, Ne-mperechează clipa-nsingurată. Iubitule, ai chip de Demiurg, Iar eu, mă-ndragostesc ca-ntâia dată... Sunt albă lună, albă-i mana mea, Și te-nvelesc cu mine, pled subțire, Să nu te vadă-n
CHIP DE DEMIURG de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371977_a_373306]
-
Să nu te vadă-n iarnă, nimenea Privirea altui ochi să nu se mire... Cât de aproape stăm, ne contopim! Zăpada n-are loc să se strecoare, Și îmi promiți să nu ne ofilim De gheață flori, pe trupuri de ninsoare; Atâta dor de tine am purtat Încât ,sub geana ta dispar mai vie decât am fost, decât m-ai inălțat- Așa cum risipești o păpădie... PS: Eu nu-ți mai sunt femeie , sunt colindă Tu nu-mi mai ești bărbat, Iubitul
CHIP DE DEMIURG de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371977_a_373306]
-
buhaiul zârnăind alte colinde. Acum scriu dar scriu pe roșul frunzelor ce ruginesc însă văd cum ies prin coșul casei fumuri ce-nnegresc zarea și o înfioară cu un negru ca de cioară ce-a vestit că norii cresc a ninsoare peste tot. Asta vreau și chiar socot iarăși să îmi fie foaia peisajului mai albă și să scriu cu bucuria unui alt Nou An în salbă! *** eu sunt doar eu ... Eu sunt doar eu același eu cum Dumnezeu m-a vrut
REÎNVIERE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371991_a_373320]
-
de zăpadă. Totu-i pustiit și rece, Negre ziduri, negre geamuri, Vântul șuieră și trece, Fulgii aruncând pe ramuri. Și în iarna grea, geroasă, Peste munții de zăpadă O voce-ncepu, sfioasă, Cântec dulce de baladă. Ca un plâns bate ninsoarea, Iar castelu-ntreg răsună; Norii luminează zarea Și se face vreme bună. E vocea iubitei sale! Flăcăul o recunoaște, Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
ne, Doamne-o bucurie, Dă-ne-un prinț cu brațul tare! La tron să ne moștenească, Toți în juru-i să se-adune, Glia noastră strămoșească Să rămână pe mâini bune. Iată că-ntr-un miez de iarnă, Pe când valuri de ninsoare Vântul peste văi răstoarnă, Se-ntâmplă minune mare: Regele și-a sa regină Izbăviți de lungă boală El voios și ea senină, De pe pat în zori se scoală. Mult mai tineri, plini de viață, Ei chemară de îndată Chiar atunci
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
pe fundul inimii mele. Din nou simt că vreau să mă trezesc. Să îmi dau drumul. Dar fără să îmi dau seama, mă prind și mai strâns de firul de ață. Mă sprijin pe o idee falsă, cum că prima ninsoare va veni curând, iar atunci, când un fulg de nea mă va atinge, voi prinde putere. Puterea de a mai rezistă. Dar rațiunea mea tot șoptește, iar șoaptele încep să îmi bubuie în urechi, din ce in ce mai strident : « Lasa-te pe spate
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc: “ Ninsoarea cade în genunchi Ca stelele în rugăciune, Ferestrele într-un mănunchi Se-aprind din bobul de tăciune.”( Cununa doinelor de nea ). Asemeni lui Arghezi cuvântul are o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ciulește-ți urechile, suflete al meu și-ascultă cum plânge cerul de ianuarie cu lacrimi de zăpadă; în palmele tristeții
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]