15,607 matches
-
atenția Titu Maiorescu, fără care ea face figura infirmă a unei albine fără ac. A monumentaliza propozițiile laudative ivite în lipsa unei selecții exigente, a unor dezbateri de nimic stînjenite, într-o agoră consecvent democratică, ni se pare a clădi pe nisip. Să vedem acum ce-l contrariază pe Laszlo Alexandru. înainte de 1989, remarcă d-sa, taberele din planul culturii românești conturau o imagine concludentă, de-o parte situîndu-se scriitorii care slujeau regimul comunist și nu ezitau a proslăvi cuplul dictatorial, în
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
popor ce-și așteaptă eliberarea au fost percepute mai acut în 1905 și imediat după aceea. Și era firesc să fie așa. În prima sinteză consacrată foarte tânărului poet, în profilul din 1906 publicat de E. Lovinescu în Pași pe nisip, Octavian Goga era situat în succesiunea directă și imediată a lui Andrei Mureșanu, George Coșbuc și Șt. O. Iosif: Prima notă caracteristică a d-lui Goga este nota patriotică de nuanță exclusiv ardelenească" - aprecia binevoitor criticul și se oprea sistematic
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
40-41). Există în lirica lui Valeriu Stoica versuri de mare sensibilitate și subtilitate. Ele probează incontestabilul său talent: ,Bunicii în tablouri plâng cuminți./ Tratate triste se-nvechesc pe masă./ Erori superbe zămislesc noi sfinți./ Absența ta a viscolit în casă.// Nisipul în clepsidră-i tot mai rar,/ Eu mor din când în când scriind Istorii.../ și mi se pare totul în zadar./ Absența ta e un pustiu de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
mai mult decât o realitate biologică incontestabilă și o stare de spirit construită pe ea, o spaimă secretă a ființei. Eroul liric, atât de combativ în aparență, își face curaj în forul său interior, încercând să amâne scurgerea nemiloasă a nisipului din clepsidră și întâlnirea cu... o Doamnă cu mâna încleștată pe coasă. Departe de a figura și ilustra ipostaza de zeu tânăr, cu o suverană indiferență față de toate cele omenești (precum poezia de tinerețe a lui Nichita Stănescu), lirica lui
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
e, zice, când o mașină ia curba, și corpul tău se apleacă în partea opusă virajului... Că și Exupery, culcat pe o dună în Sahara lui, nu știu de ce a lui, singur, sub constelațiile Africii, noaptea, cu spinarea lipită de nisipul răcit, simțea ,cum întoarce planeta", inerția, împotrivirea trupului la viraj... Și întunericul se lasă peste șantier. Bezna, numită... de pomină,... din Balcani. Și unde ei se laudă că vor ridica sursa de lumină cea mai puternică din Europa. Cel mai
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a regiunii”. Zice Virgil Dumitrescu: „Orchestrații rafinate îmi / scalda sufletul cum valurile mării nisipul. / Fir cu fir aleg din natură - pietricele de rău, / șolzi de păstrăv zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sau taxați drept babe ce își dau cu părerea despre orice pe marginea sântului, ne abținem. Ca să mai destindem puțin atmosferă, într-un anume fel, parcă prea didactica, trebuie să recunoaștem, sincer, frumusețea expresiei ,,... Să storc marea din bobul de nisip”, expresie care însă ne-a amintit de un comentariu pe blog, comentariu apărut la publicarea pamfletului Cinzeaca ,,Omul de cultură” și nouă ordine universală: „Domnilor, stau aci, aproape de căsuța asta în care a fost concepută ani de zile revista „X
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
letală suferință discretă, în poveste. E-adevărat, ea e doar un colț de fotografie alb-negru, cum e și cîinele Kita, cum e Fifi, pisica, dama de tomberoane, una din victimele care-au suferit fiindcă nu se găseau Kitikat, Whiskas și nisip absorbant. Colorați și gălăgioși sînt ceilalți, Coșuță, Cristos, Florin, Angelica, Nicoleta, Stăneasca, de matematică, Marineasca, de română. Unii au pase trăznet și iubiri clandestine, alții teorii sforăitoare și idealuri șifonate. Unii se luptă pe (lîngă) stadioane, ceilalți predau patriotismul. Lumea
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
fi fost poreclit Apostatul. Pe linie paternă, bunicul Vasile provenea dintr-un șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-ar fi putut trage viitorului prozator ceremonia scrisului, caligrafia frazelor, scenografia epică și preocuparea pentru destinele personajelor. La originea excepționalului personaj din Cartea de la Metopolis Filip Teologul Umilitul stătea un unchi al tatălui, Ștefan Dinulescu, istoric literar
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
și eu - să mă înalț. Inapt pentru transcendență, am transferat-o, ca și alții, între care Marx, în viitor. De unde utopia, cel mai uscat exercițiu inflamat.(...) Ulterior am înțeles că aparțin nediferențierii, în varianta ei de la frontiera dintre mîl și nisip, adică dintre letargie și scepticism. Aici par să mă opresc". Sau: , Prin urmare, e cazul să drămuiesc pateticul decrepitudinii. Cum ar zice un mare bărbat de stat: ciocul mic!". Sau, cu capul tot mai plecat: , Soluția, bine cunoscută: să nu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
dl Livius Ciocârlie e atît de ironic încît neîncrederea în sine (o liotă psihologică) nu funcționează ea însăși decît ca o ironie, adică un mod invers al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
provincie își controlează/ respirația, ridică stiloul și înghite în sec,/ nici la capătul deșertului acest dromader,/ insinuant, nu cere și nu este primit cu apă:/ aceasta se cheamă, simplu, Condiție...// Tenacitatea lui este proverbială, foarte/ departe de calea de dispariție, nisipul clipelor/ îl cîntă doine în chip de valuri și de valsuri/ albastre: aceasta se cheamă Elementul lui, cel/ cu care face el casă bună, cum s-ar spune, căscînd...// Dacă nu va dormi mai multe nopți, chiar/ o mie una
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
în copilărie Copilărie acum 1000 de ani lumină, copiii își întrebau mamele “mami, mami, pe mine cine m-a adus?“ și mamele, le răspundeau că barza, ea este vinovată pentru toate. copiii se jucau în noroi, își construiau castele din nisip, își puneau frunze în locurile lor prețioase, neștiind că astfel, seamănă cu adam și eva și că frunzele acelea se iubesc mai pătimaș decât o fac unii din zilele noastre își mai ascundeau timizi ochii și se înroșeau când părinții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se distinge ca și cum ar avea propria-i personalitate. Nu poate fi trecută cu vederea. Atrage hipnotic, impune respect. Martina Sâmbure îi pipăie textura dar, prin dantela mănușii, deși elegante, țesătura din lână de cămilă i se reliefează mai grosieră decât nisipul deșertului. Ba, chiar este aproape convinsă că sunt și câteva fire de nisip autentic în faldurile veșmântului, ale mantiei pe care un cavaler cruciat a purtat-o în drumul lui spre Palestina. Sunt doar supoziții dar suficient de pregnante pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vederea. Atrage hipnotic, impune respect. Martina Sâmbure îi pipăie textura dar, prin dantela mănușii, deși elegante, țesătura din lână de cămilă i se reliefează mai grosieră decât nisipul deșertului. Ba, chiar este aproape convinsă că sunt și câteva fire de nisip autentic în faldurile veșmântului, ale mantiei pe care un cavaler cruciat a purtat-o în drumul lui spre Palestina. Sunt doar supoziții dar suficient de pregnante pentru a crea cadrul, breșa prin care, o femeie sensibilă cum este Martina, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să fie monotonă și pentru aceasta trebuie făcută cu capul și cu inima, deopotrivă. Un exemplu edificator a dat cineva cu deținuții din romanul lui F.M. Dostoievsky Amintiri din cartea morților care își ispășeau pedeapsa, mutând stereotip, fără nici un rost, nisipul dintr-o parte în alta... Monotonia, constând în executarea unui gest inutil, repetitiv, fără plăcere, poate ucide ființa. Un romancier american spunea: „Feriți-vă de monotonie, este mama tuturor păcatelor mortale”. Cioran mai afirma și pe unii i-a speriat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
suprima personalitățile, cum se vor desțăra sute de mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpele român din marea comunitate slavă, mă apucă un fel de disperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe Coasta Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiseră buluc să se zgâie La platforma japoneză intactă Ce plutise din Japonia după tsunami Macaraua înțepa nisipul și scoicile Mergeam de-a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate în ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie doftoricite de fiul meu Ucenic în ale medicinii, cel care-și pierduse Pijamaua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce voia (o făcuse fiindcă... nu găsea cărți bune, așa că venea în Grecia să le cumpere și le căra în Cipru...). Întâmplător sau nu, unchiul ei avusese o librărie în Famagusta - acum, de nimeni călcată, pustie, năpădită de buruieni și nisip. - Acum ce mi-ai recomanda, dacă aș poposi în librăria ta? - Cartea cea mai recentă a lui Nikos Themelis, ,Pentru o societate". Povestea unui negustor grec din Brașov de la începutul secolului al XIX-lea, cu descrierea epocii, Viena timpului... cred
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortați de lună se
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
se spune, miraculos ziua. E seară cînd intrăm, după rugăciune, și pereții uriași, împodobiți cu frumoasa faianță ni se arată altfel, în cu totul alte culori. La ieșire, privesc zborul pescărușilor în jurul unui minaret luminat, dantelat ca turlele castelelor de nisip. Corpul meu este străbătut de un strigăt care se ia la întrecere cu cel al pescărușilor. Hagia Sophia, sau Ayasofya, cum îi spun turcii, și semnele creștinătății dezvelite pe ici, pe colo... Mozaicuri splendide ce seamănă de departe cu uleiuri
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
cizmele înfipte în nămol și mâna făcută streașină la ochi, înștiințează patria, la știri, asupra a ceea ce se mai întâmplă în lume și la noi acasă. De strâns în volum nu prea ai ce: clișeele cotidianului consumabil se scurg ca nisipul printre degete. Încă tânărul Eugen Istodor reprezintă o excepție de la această regulă a pasivității, a lenei în gândire și lipsei de proiect, compensate logoreic și interjecțional. După două volume de dialoguri "deșucheate", Interviuri contra naturii (1997) și Oameni cu care
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l i t a t e e x a g e r e a z ă , exagerează. Totul devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]