2,751 matches
-
vechi, aristocrației istorice, se considera superior celor cărora li se acordaseră titlurile în schimbul unor servicii aduse statului sau care le cumpăraseră. Deși puterea centrală a reușit într-o oarecare măsură să profite de aceste diferențe, atît marea cît și mica nobilime, atît cea veche cît și cea parvenue (parvenită n.t.) aveau tendința să strîngă rîndurile atunci cînd era vorba despre privilegiile lor fundamentale, cum erau controlul asupra țărănimii sau scutirea de impozite. În general, nobilimea, în special cea maghiară, avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
atît marea cît și mica nobilime, atît cea veche cît și cea parvenue (parvenită n.t.) aveau tendința să strîngă rîndurile atunci cînd era vorba despre privilegiile lor fundamentale, cum erau controlul asupra țărănimii sau scutirea de impozite. În general, nobilimea, în special cea maghiară, avea o concepție vagă relativ la credința ei față de imperiu, cu excepția cazurilor cînd îi erau implicate direct interesele. Cel puțin în regiunile discutate aici, loialitatea nobililor avea drept prim obiectiv centrul provinciei lor, dietele din Croația, Ungaria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și regatul Ungariei antedatau legăturilor lor cu casa regală a Austriei și se simțeau mult mai atrași de asocierile mistice cu nobilii cărora le plăcea să-și găsească originea în timpurile cele mai glorioase. Nutrind astfel de sentimente, firește că nobilimea se opunea oricăror încercări de centralizare sau de subordonare a "națiunii" unui concept unitar. Această atitudine frîna evoluția generală a politicii externe și interne a imperiului și ducea totodată la slăbirea poziției Austriei în competiția cu monarhiile centralizate vecine, ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
politicii externe și interne a imperiului și ducea totodată la slăbirea poziției Austriei în competiția cu monarhiile centralizate vecine, ca Franța, Prusia și Rusia. Ca instituții, atît biserica catolică cît și cea protestantă aveau aceleași interese ca și cele ale nobilimii din regiunea lor. Cu toate că habsburgii erau o dinastie catolică și acordau un sprijin real acestei credințe, mai marii clerului din provincii îi sprijineau în general pe reprezentanții claselor sociale locale suspuse. Posturile înalte erau aproape întotdeauna ocupate de membrii familiilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
catolică și acordau un sprijin real acestei credințe, mai marii clerului din provincii îi sprijineau în general pe reprezentanții claselor sociale locale suspuse. Posturile înalte erau aproape întotdeauna ocupate de membrii familiilor aristocratice, care se simțeau desigur mai apropiați de nobilimea rurală din partea locului. Întrucît bisericile dețineau și mari întinderi de pămînt lucrate de șerbi, ele voiau de asemenea să păstreze intactă baza bogăției lor, care era similară celei a nobililor. Date fiind împrejurările, bisericile catolică și protestantă constituiau o forță
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rareori o forță în sprijinul reformelor sociale. Două alte organizații religioase, a ortodocșilor și a uniaților, aveau să adopte atitudini diferite, deși nici ele nu au devenit niciodată cu adevărat revoluționare. Reprezentînd populațiile românească și sîrbă, care nu aveau o nobilime autohtonă și nici reprezentanți în diete, ele erau mai predispuse la schimbări și mai înclinate să se bizuie pe puterea centrală. Între eșalonul superior al societății, reprezentat de nobilime, și talpa țării formată din țărănimea înfeudată se afla pătura mijlocie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adevărat revoluționare. Reprezentînd populațiile românească și sîrbă, care nu aveau o nobilime autohtonă și nici reprezentanți în diete, ele erau mai predispuse la schimbări și mai înclinate să se bizuie pe puterea centrală. Între eșalonul superior al societății, reprezentat de nobilime, și talpa țării formată din țărănimea înfeudată se afla pătura mijlocie a țăranilor liberi, a meșteșugarilor, negustorilor, funcționarilor, profesorilor și a altor categorii profesionale. Întreaga chestiune a vieții citadine, a comerțului și industriei va fi discutată într-o secțiune ulterioară
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dețineau pămîntul în baza unei înțelegeri cu proprietarul acestuia, care îi putea evacua oricînd voia el. Șerbul, în schimb, era cel puțin sigur pe lotul său atît în privința lui însuși cît și a moștenitorilor lui. Firește, ținînd cont de controlul nobilimii asupra administrației locale, ambele grupuri erau la cheremul clasei dominante. Pămîntul seniorial era împărțit în două categorii: alodial (liber de obligații față de senior n.t.), sau domenical, și urbarial, sau rustic. Cel din prima categorie era deținut de senior în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
folosită în vederea realizării progresului social, ei au încurajat intervenția agenților și a instituțiilor lor în multe aspecte ale vieții națiunii. În cadrul Imperiului Habsburgic, atitudinea lor era revoluționară prin aceea că intenționau să facă din autoritatea guvernului central un scut între nobilimea feudală și marea masă a țărănimii înfeudate împovărată de taxe. Statul urma deci să joace rolul unui moderator și al unui judecător între două clase sociale. Despoții luminați nu erau absolut deloc democrați; ei nu-i considerau egali pe senior
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aristocrației locale în cele ale ocîrmuirii centrale și a creării unei situații în care agenții monarhiei, un aparat birocratic numit, să controleze efectiv administrația locală. Reprezentanții ocîrmuirii centrale îi înlocuiau deci pe agenții instituțiilor provinciale și pe cei ai dietelor. Nobilimea avea totuși un statut special în stat, dar nobilii urmau să slujească ocîrmuirea centrală, nu instituțiile locale, care reprezentau interesele propriei lor caste. Pe această bază, ei puteau totodată să intre în rîndurile aparatului birocratic. Reformele acopereau multe aspecte ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
hotărît să întărească autoritatea centrală și să facă uz de puterea lui și de cea a aparatului birocratic imperial în vederea introducerii unor schimbări sociale și politice. Această atitudine a făcut din Joseph al II-lea un adversar pe față al nobilimii și al privilegiilor ei istorice exercitate prin intermediul dietelor; el a criticat totodată atît scutirea de impozite a nobililor cît și dominarea țărănimii de către aceștia. Curînd după moartea mamei sale, cînd a fost mai liber să-și pună în aplicare propriile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
echivalente cu circa 30% din venitul țăranului. Nu numai nobilii s-au împotrivit acestei idei, ci și țăranii, care nu erau în măsură să facă față transformării plății în natură în plată în bani. Reformele din agricultură au învrăjbit desigur nobilimea; biserica catolică, ale cărei interese ca deținătoare a unor mari întinderi de pămînt erau și ele afectate, a obiectat și împotriva altor aspecte ale programului. Pînă în acel moment, ea avusese cea mai mare influență asupra educației și fusese scutită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tot cuprinsul imperiului, germana era cea mai logică alegere, problema aceasta a constituit un focar de controverse și dispute în rîndul tuturor naționalităților pînă la dizolvarea imperiului. Joseph al II-lea a subminat deci două dintre instituțiile fundamentale ale monarhiei: nobilimea provincială, a cărei forță consta în dominarea administrației locale și a țărănimii, și biserica catolică, cea mai puternică organizație ecleziastică. Din nefericire, împăratul nu dispunea de sprijinul efectiv al unei părți de populație suficient de numeroasă. Marea masă a societății
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Croația și Slavonia De-a lungul lungii perioade de dominație otomană, majoritatea ținuturilor locuite de o populație de etnie maghiară au fost organizate ca pașalîc cu centrul la Buda. La sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, după izgonirea armatei și administrației otomane, nobilimea maghiară era decisă să restabilească controlul deținut de ea asupra tuturor ținuturilor cunoscute sub numele de "posesiunile coroanei Sfîntului Ștefan" și să-și reafirme poziția politică dominantă. Puterea ungurilor nu era bazată pe marii proprietari funciari și pe magnați, ci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era decisă să restabilească controlul deținut de ea asupra tuturor ținuturilor cunoscute sub numele de "posesiunile coroanei Sfîntului Ștefan" și să-și reafirme poziția politică dominantă. Puterea ungurilor nu era bazată pe marii proprietari funciari și pe magnați, ci pe nobilimea de jos, cea rurală, și pe controlul ei asupra comitatelor, unitățile administrative de bază. Acestea aveau propriile lor adunări, care controlau guvernele locale și alegeau reprezentanții în dietă. În 1687, acest organism, întrunit la Pozsony (Bratislava), l-a acceptat pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și alegeau reprezentanții în dietă. În 1687, acest organism, întrunit la Pozsony (Bratislava), l-a acceptat pe împăratul habsburg Leopold I ca rege ereditar al Ungariei, dar numai cu condiția ca acesta să asigure menținerea drepturilor și privilegiilor istorice ale nobilimii maghiare. Să observăm că titlul de conducător habsburgic era cel de rege în această parte a domeniilor lui; cel de împărat se aplica teritoriilor incluse în Sfîntul Imperiu Roman, din care Ungaria nu făcea parte. Ulterior, dieta maghiară a continuat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ale Vienei. Această adunare, care putea fi convocată de rege sau de palatin (vicerege al Ungariei medievale n.t.), reprezentantul regelui, era împărțită în două camere, cea dintîi reprezentînd interesele marilor moșieri, iar cea de a doua pe cele ale nobilimii rurale. Prima cameră se întrunea sub președinția palatinului și era compusă nu numai din marii proprietari funciari, ci și din demnitarii bisericii, în frunte cu primatul catolic (capul bisericii catolice n.t.), arhiepiscopul de Esztergom și principalii oficiali ai regatului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
răscoale țărănești. Situația aceasta, alături de opoziția permanentă a unei părți din nobilii unguri, a dus la izbucnirea în 1703 a unei revolte majore împotriva dominației habsburgice. Condusă de Ferenc Rákoczy, mișcarea avea drept obiective rezolvarea problemelor evident conflictuale ale opoziției nobilimii față de Viena și dorința țărănimii de a-și îmbunătăți statutul și eventual de a pune capăt iobăgiei. Nobilul și țăranul erau deci uniți împotriva dominației habsburgice. În ciuda faptului că armata habsburgică putea învinge forțele rebelilor, prin Pacea de la Szatmár (Satu-Mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de Croația Civilă și Slavonia Civilă, au devenit două unități despărțite de un sector al Frontierei Militare. Centrul vieții politice croate era Croația Civilă, a cărei dietă își avea sediul la Zagreb. Aici, influența principală se afla în mîinile unei nobilimi mijlocii și mici de naționalitate croată și de religie catolică. Marii proprietari funciari erau atît croați cît și unguri. Ca și în Ungaria propriu-zisă, puterea nobilimii consta în controlul exercitat de aceasta asupra comitatelor. Nobilii croați se confruntau cu o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dietă își avea sediul la Zagreb. Aici, influența principală se afla în mîinile unei nobilimi mijlocii și mici de naționalitate croată și de religie catolică. Marii proprietari funciari erau atît croați cît și unguri. Ca și în Ungaria propriu-zisă, puterea nobilimii consta în controlul exercitat de aceasta asupra comitatelor. Nobilii croați se confruntau cu o situație dificilă. Ei erau atît împotriva dominației Vienei cît și a celei a dietei ungare, dar doreau să-și păstreze intacte privilegiile feudale asupra domeniilor și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să aibă o influență decisivă asupra relațiilor cu sîrbii. Conducerea Croației Civile avea în frunte un ban, adică un guvernator, care era numit de coroană și era de obicei ungur. Parlamentul unicameral, sabor-ul, era format din marii moșieri, din reprezentanții nobilimii de jos aleși la nivel național, din prelații catolici, din delegați ai orașelor libere și dintr-o serie de alți cetățeni aparținînd altor categorii. Acest organism trimitea reprezentanți în dieta maghiară. Trei dintre aceștia deveneau membri ai camerei inferioare, unde
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adunările comitatelor, care alegeau și reprezentanții în dieta de la Zagreb, și răspundeau de administrația locală. Dificultatea de a duce o existență fără controlul direct al ungurilor și austriecilor a constituit permanent o problemă majoră a Croației. Din nefericire, din rîndurile nobilimii croate nu s-a ridicat niciun lider reprezentativ. În 1671, după dejucarea unei conspirații bazate pe ajutorul otomanilor, Fran Krsto Frankopan și Peter Zrinski au fost decapitați, punîndu-se astfel capăt influenței celor două familii croato-ungare de frunte. Pe tot parcursul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe ban a înlocuit dieta ca organ principal de guvernare. Contribuția pe termen lung a acestuia a constat în restructurarea sistemului de învățămînt și în înființarea Academiei Regale, devenită mai tîrziu Universitatea din Zagreb. Consiliul acesta, care era urît de nobilime, a fost desființat în 1779, și atît Croația Civilă cît și Slavonia Civilă au fost subordonate Consiliului Regenței Ungare. Odată cu această schimbare, banul și saborul croat și-au pierdut autoritatea. Cele mai radicale măsuri au fost luate în timpul domniei lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de dincolo de granița otomană. Diferențele fundamentale dintre Croația și Slavonia Civilă pot fi deduse din faptul că în Croația existau circa 9000 de nobili, în vreme ce în Slavonia erau doar 314. Slavonia, un ținut format din moșii întinse și avînd o nobilime puțin numeroasă de origini naționale amestecate, se confrunta totuși cu multe din aceleași probleme ca și Croația vecină. În 1745, odată cu instituirea unei administrații efectiv civile, o parte a teritoriului a fost atribuit Frontierei Militare și Ungariei, dar cea mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
singură și era mîndru de statutul lui. Cu toate acestea, sistemul de organizare a frontierei a dus la apariția unor probleme specifice. Principalul motiv de fricțiune era conflictul permanent cu dieta Croației. Pe măsură ce granița Austriei înainta în fostele ținuturi otomane, nobilimea croată voia desigur să dobîndească controlul asupra acestora și să reinstituie ordinea feudală din timpurile anterioare cuceririi. Puterea habsburgică a luat însă în stăpînire teritoriul și l-a organizat conform intereselor ei. În ciuda faptului că s-a stabilit o zonă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]