4,526 matches
-
mic chef să apară astfel în public. Pe de altă parte, nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi că privirea ei întâlnește o limbă de pământ, dincolo de care se aflau o casă cu o grădină ce cobora până pe malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
închis. Lasă o bicicletă plină de amprentele lui și cu o carte de-a lui în coșul bicicletei. Lasă în urma lui, pe lângă puțul ăla, o grămadă de însemnări. Apare în miez de noapte în casa domnului Braintree, mânjit tot de noroi, și zice că a avut o pană când de fapt n-a avut. Acum n-aveți de gând să-mi spuneți că omul ăsta nu plănuia ceva. — El zice că nu voia altceva decât să scape de păpușa aia. — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
I de la „Idiotule” și CS de la „crapi singur”. Nu a mai rămas decât asta. Sally se aplecă și apucă ibricul cu apă murdară. Gaskell întoarse capul și se uită la el. — Ăsta pentru ce-i? Pentru tine, dragule. Lapte de noroi. Femeia îi înălță puțin trupul și i se așeză pe piept. — Deschide gura, zise ea. Gaskell Pringsheim se uită la ea înnebunit. începu să se zvârcolească. — Ești nebună! Ești țicnită! — Haide, haide, stai așa, liniștit, și n-o să te doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de zece mii de dolari, tot. Doar că nu vreau să văd numele lui Harry mânjit cu noroi. Omul e mort și al naibii să fiu dacă fac ceva ca să-i distrug acum reputația. Dar asta numai dacă te porți ca un băiat cuminte. Ori faci cum îți spun, ori trec la planul B și vin după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama, îți calc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak, fără să vadă noroiul de sub el, spre poarta de tablă zincată, prea înaltă ca să ghicești ce se află în spate. Rachetele care au scuturat orașul toată noaptea acum s-au îndepărtat. Generalul a primit pentru prima înfățișare în fața judecătorilor cămașă curată, parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o să am un rând întreg pe pervaz. (La 50 de pence nici nu prea contează; dacă mor, îți iei pur și simplu altele.) — Gata? zice Luke. — Categoric! spun și mă îndrept cu pași nesiguri spre el, blestemând ușor în gând noroiul. Pietrișul ne scârțâie sub picioare în drum spre hotel - și, trebuie să spun, sunt impresionată. E un vechi conac de țară, cu grădini frumoase, în care se află sculpturi moderne și cu cinematograf propriu, cum scrie în broșură. Luke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu vrei să discuți despre asta? întreb în cele din urmă. De ce n‑ai zis că ești cu mine? — Draga mea, zice Luke ușor obosit de discuție, gândește‑te și tu. chiar vrei să‑ți vezi viața privată împroșcată cu noroi pe toate canalele de media? — Normal că nu. Îmi răsucesc mâinile într‑un nod complicat. Normal că nu. Dar... Mă opresc. — Ce? — Dar atunci când erai cu Sacha le‑ai spus de ea, zic cu o voce mică. Sacha e fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu e încântat să mă vadă. Îl întreb dacă putem stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e îmbrăcat în costumul meu prefearat, cel albastru. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înfigeam acolo unde citeam. Uneori, îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile. Ea ține minte că încăperea avea tavanul înalt. Pereții de culoarea noroiului. Pe jos erau pietre bătătorite. Semăna cu spinarea unei țestoase uriașe. Îmi place acest chip, fața cu frunte plină. Un cap minunat. Un cap care, pentru Chiang Kai-shek, valorează milioane în aur și argint. Mă uit în ochii aceștia. Pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și afecțiune cu care vocea lui îmi vorbește, Mi se face greațè simțind acest miros de compètimire duioasè, în locul acestui Șerban îl prefer, în clipa de fațè, pe Șerban cel dur și grosolan în cuvinte, aș vrea sè-mi tèvèleascè în noroi aceastè atroce suferințè, s-o desființeze fèrè menajamente coborând-o din lumea de cristal a ideilor rafinate pe ulița ordinarè și mocirloasè a instinctelor, aș vrea sè-l aud spunându-mi, ca de atâtea ori, cè pe femei, chiar dacè te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
națională, ne vom putea alege singuri domnitorii dintre boierii noștri... ― Eu aș zice să nu mergem cu speranțele chiar atât de departe. Să ne gândim doar că poate vom avea și noi niște drumuri ca lumea. Fără șleauri, gropi și noroaie... Că nu va mai fi nici o minte născocitoare de sultan care să ne împiedice să facem asta sub motiv că starea proastă a drumurilor ar descuraja pe eventualii năvălitori. Toată lumea izbucni în râsete, amintindu-și de celebra găselniță a sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Știa că ea va veni să-l caute, așa că se apucă să-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre Constantinopol și abia sosise la București. Era foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând din groapă în groapă și prin noroaie interminabile. Cum Dumnezeu mai fac ăștia comerț? Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți și de unul singur. Dar prezența prințului, disponibilitatea acestuia îl cuceriră până la urmă, iar rafinamentul bucatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-n cur de la jandarm, jupuială de la perceptor, suduială de la „intelectualii” regățeni, cei ajunși la sate fiind mai analfabeți decât bieții localnici, dar Îi tratau de „Moldovean cap de bou”...Și se plângeau de glodurile de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina asta În multe case de țărani moldoveni, vorbitori numai de românească, români din moși-strămoși, vedeai, reapărut, Între icoane, portretul țarului... - Îl avea și el, dar s-a lecuit În timpul Ocupației din ’40-’41. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu poate lua cu el, strică, distruge: a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri pentru schimbul obișnuit de amabilități, începu să țipe. Ați auzit noutățile? aproape că urlă în starea de excitație nervoasă în care se afla. Maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o are încă pe cap, a sesizat Alison. Frate-su, Giorgio, în vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în urmă, aruncând-o într-o baltă plină de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj’de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă, oh, și ce vară nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă, oh, și ce vară nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]