9,057 matches
-
lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din ei mirosul de spic, inelele negre ori albastre ale pletelor de pe umerii lui Ion și sărutul lui coborât pe genunchiul rotund și neted ca un măr. Toate acestea se petrecuseră sub nucul peste care, spuneau câte unii, Dumnezeu Îi așternea lui Nae Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac, ca de obicei, să coboare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac, ca de obicei, să coboare În podul casei acoperite cu trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac, ca de obicei, să coboare În podul casei acoperite cu trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul Mariei și de neputința pe care o arătase de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rând, respectându-se cât se putea unul pe altul, ca să nu Încapă cumva vorbă c-ar fi dat vreunul În apucături muierești. Cel mai tare Îl Înveselea pe Ion, când venea să-l vadă pe Nae În cocioaba lui de sub nucul de la intrarea În cimitir, să treacă drumul Împreună spre atelierul de fierărie și să râdă În sinea lor de strădaniile lui Nicu Fieraru de a le arăta cât de bărbătește se purta el cu femeia lui fără să recurgă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În străinătățuri, Maria și Ion muriseră, iar de câteva luni Își Îngropase și el femeia. Peste toate nenorocirile care-l Împinseseră, una câte una, cu brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea un gând ascuns. Când Dumnezeu venise la taifas și la Întins În miere cu mieji de nucă, Nae se apucase să se roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se prindă. Să‐ l văd în hora mare Pe el c‐o domnișoară, Preasfântă născătoare și pururea fecioară!... Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata... și cum aș vrea s‐o‐ nșele Povestitorii jalnici ai prigirii mele. La mine vii cu cartea, cu gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
su‐n casă, Nu în casa vreunui rege! și de‐ abia o fac să șadă Pe‐ un divan cu scoarță nouă... « Mi‐ era dor de tine, maică, Ți‐ am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea‐n traistă, Niște nuci, vreo două sute ... » și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul mi‐i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cu ochii la ploaia cu piatră. MI‐E DOR DE TINE, MAMĂ Sub stele trece apa Cu lacrima de‐o samă, Mi‐e dor de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
imortalizeze moravurile politice actuale. Duminică, 24 decembrie 2006. Stau în casă liniștit și mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, când nu-mi mai ajungeau picioarele colindând prin sat pe la rude, pe la prieteni ai familiei și gospodari așezați, întorcându-mă cu nuci, covrigi, colaci și de la unele case și cu bani. Cum s-au mai scurs anii pe firul timpului... Acum liniștit și într-o bună stare de confort psihic privesc la emisiunile T.V.R. și ascult colinde din toate provinciile țării. Apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gândul bun, sfințite. --De bine ce ai venit, urmează rânduiala pe care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara mea, care m-a întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la ochi pentru a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca nălucirea să fie adevărată... Izvorul m-a întâmpinat cu unda tremurată și cu sclipiri de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am citit cu spor. Când și ultima
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Unele la vedere, altele între nălucire și realitate. Numai astăzi. Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am mâncat și m-am întins în pat, urmărit de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe cărarea din fața chiliei m-au făcut să mă grăbesc a-i ieși în întâmpinare. --Să-ți fie de bine masa și somnul, fiule. --Mulțumesc, sfințite. --Să fie primit, dragule. Dacă ești gata, hai să plecăm spre poiană. Poftim și câteva nuci pentru frumoasele din vale... Mergeam încet, pentru a-i respecta pasul mărunt și lipsit de spor. Din când în când, ne opream, iar călugărul se așeza pe vreun trunchi de copac căzut sau pe vreo cioată, spre a se hodini
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tău. Nu te iartă nici de te-ar vedea zvârcolindu-te ca un bolnav de lingoare. Și bine îți face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii soarelui pe coaja nucului. Imaginația îmi jucase un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii soarelui pe coaja nucului. Imaginația îmi jucase un nou renghi... “Cum văd, eu vorbesc, eu aud. Spusele mele trec pe lângă tine ca Dunărea la Cazane sau Bistrița la Toance”... - m-a apostrofat gândul de veghe. “Să știi că nu vreau să-mi încarc mitea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul să mă scol...Izvorașul din coasta chiliei mă primește cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește, părinte? Întâi trebuie să știi că ele au grijă să îngroape în diferite locuri alune, nuci sau ghindă, iar iarna le dezgroapă pe rând și se hrănesc. Mai am și eu grijă să le aduc câte ceva...Să le vezi numai cum înoată prin omăt ca să ajungă la mine...În ultima vreme, au învățat că e mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
perdelelor rădvanului, părinte? Trebuie să fie vreo boieroaică din suita doamnei lui vodă, pentru că altcineva nu se plimbă pe aici în amiaza mare... Nu ne depărtăm de mănăstirea Barnovschi. Bătrânul îmi arată niște dughene prizărâte. Cele două dughene pitite sub nucul acela de colo au fost ale mănăstirii Dragomirna. Cum au ajuns în stăpânirea mănăstirii nu se prea știe, dar că egumenul Dosoftei le-a schimbat cu Năstase vornicul de târg se vede din zapisul întocmit la 5 februarie 1702 (7210
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai departe...Din loc în loc, mă face atent : „Ia privește la casa asta” sau „Am să-ți spun îndată ale cui sunt aceste dughene”. Și au fost câteva! După o bună bucată de drum, ne-am oprit la umbra unui nuc falnic ce-și întindea crengile peste gard ca niște brațe uriașe... Acum să-mi spui ale cui sunt aceste case - mi-a poruncit bătrânul, jumătate în șagă, jumătate serios. N-am de ales și îmi pun mintea la treabă. „Cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca o știmă neîmblânzită să te asculte, să-ți cânte valuri pe care nu le-a mai cântat nimănui și să-ți legene visele. Te așteaptă undeva, departe, casa cu nucul cel falnic de la poartă. Nucul cu mirosul iodului purificator, păstrător fidel al gândurilor tale de mic faun, cu pătucul dintre ramuri unde veneau prietenii să ți se alăture ca într-un altar sacru, iar tu să-i umbrești cu veșnicia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]