2,880 matches
-
că vor ieși acum din nou la suprafață. E posibil ca stafia unei femei, după atâta amar de ani, să-ți deschidă din nou porțile inimii? ISTORIE Capitolul întâi Nu m-am uitat deloc la crabi. A început să mă obsedeze ideea de a transporta un scaun și o masă sus în turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel abstract, reverențios. Îngăduiam amintirilor din trecut să apară și să dispară după bunul lor plac. Dar când era vorba de odiosul prezent și de prăpastia acelor ani de suferințe, imaginația mea devenea capricioasă [i discretă. Refuzam să mă las obsedat de nefericirea ei. Refuzam să-mi irosesc energia în ura față de acel om. Curând, toate astea aveau să devină lipsite de importanță. Așa încât îmi întorceam privirea spre trecutul în care ea fusese focarul iubirii mele nevinovate, văzând-o așa cum arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se acoperă singur. Și păru într-adevăr să fi adormit pe loc: rapida alunecare în uitare a unei persoane cronic nefericite. M-am retras și am părăsit-o. Am închis ușa și am încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frământ din pricina lui Ben. Nu l-am dat uitării și, bineînțeles, îl așteptam. Noaptea, zăvoram ușile cu mare grijă. Mi-a trăsnit prin minte că s-ar putea să încerce să dea foc casei, și ideea asta m-a cam obsedat; în fond, el era un fel de incendiator prin profesie. Dar am încetat să mă mai las urmărit de gândul la el, poate că pentru că reușisem să mă baricadez în mintea mea, iar pericolul Ben îmi apărea mai puțin real
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mile intense, a compasiunii, a dorinței absolute de a o îngriji, de a o tămădui; de a-i stârni dorința de fericire, de a o cultiva și a o face să înflorească acolo unde înainte nu existase decât un gol. Obsedat de acest scop, încercam cu șiretenie să exclud ideea întoarcerii ei acasă, imaginându-mi-o drept un lucru devenit acum imposibil; între timp, Hartley n-avea decât să continue să se consoleze cu iluzia unei reîntoarceri, care, în curând, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că or să meargă lucrurile între tine și Peregrine? — Nu văd de ce nu. Nu ne-a despărțit vreodată altceva decât gelozia. — O chestiune uriașă. Care are darul ubicuității. Mă rog, e un semn de dragoste. Peregrine era pur și simplu obsedat de tine, pe urmă s-a însurat cu Pam, numai ca să mă sâcâie pe mine. Și, știi, nu puteam suporta ideea că Peregrine privise atât de impasibil faptul că tu m-ai răpit, aș fi vrut să-l văd luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu „fusese nimic“, chiar și acest „nimic“ era mai mult decât suficient. Asta-i ce făcuse James întotdeauna. Era în stare să altereze orice lucru din viața mea, doar printr-o atingere a degetului mic. Poate că ideea care mă obsedase în copilărie era de neșters, anume că James va fi întotdeauna cel preferat. Firește, James nu avusese intenții rele. Dar minciuna în sine era, într-adevăr, o fisură fatală. Probabil că nu-l pierdusem pe James, dar o pierdusem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
normal și patologic (Yung și Maslow). În cadrul terapiei și prin activitatea de observare a comportamentului general ne confruntăm cu două forme de manifestare: o categorie de autiști agitați, irascibili, negativiști, turbulenți care au pe plan imaginar unele experiențe care-i obsedează, îi fac temători de cauze fictive, și o altă categorie de autiști calmi, inactivi, docili, contemplativi, absenți, cu o trăire idilică de consolare. Ambele categorii prezentate au și elemente comune: * prezintă tulburări de somn-veghe sau insomnii rebele, unii dorm 1-2
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dacă, de, cum că: „Înspăimântat apoi de fapta sa și temându-se ca nu cumva să se întețească și s-o lovească prea rău, el o lăsă, ieși repede din casă și încuie ușa în urma sa...” (I. Slavici, Mara, 258), „Obsedați de ordinea stelelor, aztecii erau convinși că numai sacrificiile puteau prelungi o lume permanent amenințată.” (O. Paler, Caminante, 39) • pronume relative (întrebuințate și adjectival); poziția lor în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată, sau de funcția de complement indirect a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu unele întreruperi, la o alta, privind istoria Moldovei în mileniu I d.Hr. La mulți ani și Dumnezeu să vă dea sănătatea și zilele de care aveți nevoie pentru a duce și aceste proiectele la bun sfârșit! GHEORGHE NEAGU: Mă obsedează de o viață versul lui Eminescu Domnule profesor, la începutul lunii mai 2010, distinsul academician Eugen Simion s-a aflat din nou la Bacău, de data aceasta răspunzând invitației Universității „George Bacovia”, care i-a acordat titlul de Doctor Honoris
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
vă întreb: Ce v-a împiedicat să faceți pașii până la microfon? Domnule Cornel Galben, am avut întotdeauna o jenă de a vorbi despre foștii mei profesori din timpul liceului, dar mai ales din facultate. Care sunt motivele acestei rețineri? Mă obsedează de o viață versul acesta al lui Eminescu, din Scrisoarea I, „Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el”. Nu cred însă că, vorbind despre profesorul și prietenul Eugen Simion, v-ați fi „lustruit”, cum au făcut o parte
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
eram tânără ca dânsul ! ʺ Mi a spus, că marele Enescu a scris și muzică... le jeră, de pildă un vals pe care l-a semnat Camil Golea — poate l-a influențat Stan Golestan? E un vals trist. Întrucât o obseda revi talizarea Cotnarilor, plănuia să invite în ac este loc uri minunate o seamă de personalități artistice: muzicieni ca Enescu, Jora, scriitori ca Arghezi, Sadoveanu, Topârceanu, Al. O. Teodoreanu... Să i convingă să sprijine, prin scris și participări la vreun
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
continuă să apară ca un element motor al intrigii la moderni. În romanul O moarte care nu dovedește nimic, Anton Holban integrează discursul oniric alături de alte tipuri de discurs. Visul apare ca microtext în macrotextul operei, reflectând gândurile care îl obsedează pe erou. Elementul oniric contribuie la potențarea obsesiilor legate de iubire și moarte, printr- o dublă mișcare retrospectivă, evaluativă, interpretativă a unor evenimente trecute ce capătă noi dimensiuni în vis și una prospectivă, prin valoarea premonitorie ce anticipă evenimente. Visul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Lilli o scandalizează cu opiniile despre profesori. Sunt mulți imbecili printre profesorii tăi?, întreabă el făcând pe grozavul. Nu... cum ar putea să fie? Se uimește fata. În nuvelele Icoane la mormântul Irinei și Conversații cu o moartă autorul este obsedat de moartea iubitei. „Metoda e mai proustiană decât oriunde (cel puțin în latura strict tehnică) și constă în cultivarea unei memorii capricioase, dacă nu chiar arbitrare, în trecerea de la una la alta după simple asociații de moment. Aflând din ziare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
preocupă pe erou, ci toate detaliile care îi întrețin lui tensiunea interioară: „Căci putrezirea Irinei, la care nu asist decât de la distanță, nu poate să-mi furnizeze decât noi detalii pe decorul reveriilor mele. De altfel, moartea Irinei o să mă obsedeze totdeauna, căci va fi un veșnic motiv de melancolie în care se complace temperamentul meu.” Autoanaliza alimentează suferința și peronajul se complace în starea de nefericire pentru a putea continua analiza proprie și a celor mai apropiate ființe. Orice poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. O influență a prozei lui Rainer Maria Rilke e identificată de Eugen Ionescu în prezentarea morții boierului Pandele. Naratorul e obsedat de moarte, fie ea umană, animală sau vegetală. În Jocurile Daniei realizează o frumoasă descriere a morții unor violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu fulgi de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în sentimente, însă dă de fiecare dată explicații pentru această lipsă a sa. Anton Holban face din Sandu un anti-Don Juan care are spaimă de ridicol. Sandu este un Don Juan care nu aspiră spre mai multe femei, ci e obsedat de una pe care o aproximează prin infinite variațiuni asupra aceleiași teme. Sandu care nu o cunoaște încă pe Irina, are un comportament tipic feminin. Stă în fața oglinzii ore întregi pentru a-și construi o „poză”, își schimbă hainele de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și migăloasă.” Între aceste două extreme, între falsificarea totală a personalității și sinceritatea cea mai pură oscilează personalitatea scindată a lui Sandu. Pentru că îi este frică să trăiască în prezent imaginația se refugiază în jocul reconstrucției trecutului relației cu Irina. Obsedat de gelozie, cu mintea întunecată de dorința de răzbunare, Sandu nu reface numai mental scena posesiunii propriu-zise, așa cum se întâmplă în nuvelele cu Irina, ci vrea să știe cele mai mici amănunte ale trădării, realizând imaginar o cartografiere a orașului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întâlnesc... Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pornind de la convenția unui nume, și de la o biografie livrescă. Dania nu se îndrăgostește de Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de-ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor, ci hipnotizată de vreun rând întâmplător.” Naratorul persistă în convingerea că femeile nu pot ajunge critici literari și o privează pe Dania de o parte importantă din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că femeile nu pot ajunge critici literari și o privează pe Dania de o parte importantă din puterea dăruită Ioanei. Tânăra va dovedi o inconsistență sufleteasă prin faptul că, în vârtejul lumii ei mondene, va uita de bărbatul care o obsedează. Dacă prima impresie pe care o lasă Irina asupra lui era deplorabilă, la prima întâlnire cu Dania, aranjată de amicul Conitz, cel care se deziluzioneză este chiar Sandu: „Pricepeam că-i produsesem o deziluzie. Nu din cauza mea, oricât de puțină
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-se: “Căci eu mă plimbam torturat, învârtindu-mă de o mie de ori împrejurul mesei, shimbând nenumărate discuri de patefon, dar fără să le ascult decât vag muzica, sau schimbând noaptea posturile, fără nici o alegere... Și schimbam gânduri, presupuneri, mă obseda câte o idee, renunțam la ea.” La o distanță considerabilă, în “aerul sănătos”, cu mâinile în zăpadă, Dania trăiește “simplificându-și preocupările, căci n-are rost în peisajul magnific să ai obsesii, nostalgii, să construiești o amintire depărtată.” Aerul de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
descrie. Formula acestor romane tinde spre o centralitate obiectivă, și nu subiectivă. Visul ca procedeu literar e integrat ca discurs oniric în romanul O moarte care nu dovedește nimic. Visul apare ca microtext în macrotextul operei, reflectând gândurile care-l obsedează pe erou. Elementul oniric este unul complex, iubita lui Sandu apare mai întâi ca mireasă a altuia, apoi ca fiind moartă. Subcapitolul referitor la discursul oniric vizează o analiză a mărcilor specifice visului și importanța acestora în potențarea obsesiilor eroului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în mâini. Au inventat traiul cotidian și l-au reprodus. Au făcut copii, mai mult sau mai puțin dependent de politica pronatalistă. Și-au făcut temele de acasă și sarcinile de serviciu. Au alergat după fuste și cosmetice. Le-au obsedat îngrășatul și slăbitul. Gătitul și „gătitul”. Descurcatul de azi pe mâine. Integrarea în genuri socotite „minore”: proze, exegeze, manuale, jurnale, tricotaje, macrameuri. Au născut și au făcut avorturi clandestine. Au perpetuat și au refuzat viața. Au iubit, au suferit, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
facă destule, mereu mai mulți. Dar, pe de altă parte, continui să îmi spun că nu o să trăiască nimeni în locul meu. Este o problemă pe care și-o poate pune oricine: cea a pariului cu sensul propriei vieți. V-a obsedat sensul? Sigur că da. Nu m-aș fi implicat în filosofie, dacă nu mă obseda problema sensului. Formația mea, inclusiv cea doctorală și o bună parte din viața mea intelectuală a fost și este asta. Dacă eu nu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]