6,900 matches
-
Da, eu sunt. - Poftiți, vă rog! - Mulțumesc! Intră în cabinet ca mielul la tăiere. - Ia să vedem, ce s-a întâmplat domnișoară? i se adresă doctorul, un bărbat înalt, robust, cu barbișon și ochelari cu ramă aurită, privind-o pe deasupra ochelarilor. - Domnule doctor, nu știu ce poate fi, dar nu mai am ciclu menstrual de circa două săptămâni. - Sunteți căsătorită? - Nu. - Ați avut relații sexuale în această perioadă? Ați fost răcită, ați lucrat în curent? Trebuie să știm care poate fi cauza. - Nu
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
Drăguță”, cuvântul revenea în urechile ei precum și oglinda ovală în care ea-și văzuse urechile mari și tenul, nici roz nici alb nici neted, cu un obraz prelungit mai mult decât trebuia, încheiat într-o bărbie ascuțită. Când își puse ochelarii, plecă din fața oglinzii. În toată tinerețea ei căutase o prezență statornică, o camaraderie, o oră de destindere alături de un bărbat, o vorbă șoptită, o veste spusă ei cel dintâi, cineva care să-i remarce absența când nu e acasă, să
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
duc și florile, să se bucure de ele, doar știi cât de mult îi plac trandafirii albi. - Sunt de acord să mergi, dar nu intri în rezervă până nu te chem eu. - Bine, așa vom face. Mircea și-a luat ochelarii de soare, borseta cu acte și buchetul de trandafiri, a mers să deschidă poarta mare să iasă tatăl său cu Fordul în stradă. Urcând alături de tatăl său, s-au îndreptat spre centrul orașului, rulând cu prudență prin denivelările străzilor pavate
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
dintre colegi erau împrăștiați prin sală stând cuminți în băncuțele lor, iar alți câțiva erau la tablă. Binevoitor, profesorul Grănicescu, un domn respectabil, în jur de șaizeci de ani, cu o frunte înaltă și început de chelie, mă privește peste ochelari și mă gratulează cu un zâmbet larg: - Intrați, intrați! Mă apropii sfioasă de catedră. - Nț, nț, nț!, clătină el galeș din cap și ridică o mână în aer trasând un cerc perfect, imaginar, deasupra capului. Vă rog să vă întoarceți
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
în glas. - O să trec în sală, îi răspund, ocolind voit insinuarea lui malițioasă. Profesorul Grănicescu se plimba agale cu mâinile la spate prin toată sala, urcând și coborând treptele în dreptul fiecărei bănci și studiind atent pe fiecare în parte. Cu ochelarii pe vârful nasului, a ascultat ceea ce a avut de spus colegul de la prima tablă. A dat din cap aprobator sau dezaprobator, după care l-a eliberat. Fericit, cu biletul către o vacanță fără griji în mână, colegul nostru a răsuflat
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
profesor se plimbă în fața sălii, de la stânga la dreapta și invers, oprindu-se din când în când ca să asculte ce-i spunea colegul de la cea de-a doua tablă. Pășește hotărât către el, se apropie cu urechea, își potrivește bine ochelarii pe nas și studiază cu atenție formulele de pe tablă, teoremele, demonstrațiile și problema rezolvată. Prilej propice pentru noi, cei din sală, de a mai trage cu urechea, cu ochiul, cu șușoteala între noi. Se iscă forfotă și se murmură crescendo
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
aveți doar zece minute de când ați intrat în examen, cum de ați avut timp să scrieți atât de mult?, întreabă el mirându-se cu toată gura. Unii colegi amuțesc, alții mustăcesc. - Ce avem noi aici?, întreabă el retoric potrivindu-și ochelarii. Să citim: „Cursul 1”, zice. Și ridică privirea făcând ochii roată peste tot auditoriul. - Aha, face el în continuare dând afirmativ din cap. Mai departe... Să citim: „Cursul 2”. Răsfoiește meticulos și privește pe toată lumea cu un aer aparent inocent
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
o sumă rezonabilă pentru ungerea sectoristului. De la lăptăria unde gestionarul se apucase să pună în vânzare marfa pregătită acasă din cutiile de lapte praf, până la taraba cu sclipici unde un țigan bătrân vindea cioburi de oglinzi, mărgele de sticlă, piepteni, ochelari cu lentile de plastic, insigne, hârtie colorată de pus pe perete, mingiuțe din rumeguș acoperite cu hârtie creponată și prinse cu elastic pe care copiii îl treceau pe câte un deget, aruncându-le și bucurându-se teribil când le vedeau
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
la ele!? M-a abordat ea.-Îmi plac! I-am răspuns.După câteva întâlniri la reuniunile organizate de Universitatea noastră, am cerut-o în căsătorie.N-a zis nu.Eram în ultimul an de facultate“. Sorbind din cafea, isi puse ochelarii și începu să răsfoiască acest caiet cu coperți maro.” Este o povestire.Nu este scrisă rău. Puțin puricata poate vedea lumină tiparului“.Întoarse toate paginile, s-a uitat pe ambele coperți, doar, doar, ar găsi un nume, sau un indicu
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
iată-i zburând prin zăpadă! Străbăteau o fantezie a albului îmaculat în zborul nebun al saniei, iar fulgii de zăpadă erau asemeni unor flori celeste care îmbrățișau pământul cu sărutul lor nesfârșit. Din când în când bunica își dădea jos ochelarii de la ochi să-i șteargă pe motiv că se abureau, dar de fapt eu vedeam în privirea ei lacrimi ce curgeau pe furiș. Ofta așa adânc, de parcă ziceai că îmi deapănă propria ei dramă. Ba chiar câteodată mă încerca gândul
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
geroase prin care a trecut. Au înflorit copacii, în rug de primăvară Tăcerile în suflet au adunat comori, Tezaur de blândețe și vorba ei domoală Alina pe cât poate, din greu și din dureri. Ea vrea mereu să-și schimbe, lentila, ochelari, Dar vede și în suflet, chiar și prin depărtări Nu trebuie să-i spui ce griji te mai apasă, Că-n rugă te tot poartă din zori, până în zori.... Pe strune de-amintire și clape de pian Îți cant Măicuța
MAMEI MELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346988_a_348317]
-
reni să plece cu cadouri la toți cei ce vor veni după noi incă mă joc în hărțile acestui game m-am saturat sa fiu pești și să-mi învăț viața sa înoate strigă-mă în căști să înlătur acești ochelari 3D red-cyan să aud că mă cheamă la telefon vocea ta de atunci și îmi cântă melodia te iubesc te iubesc https://www.youtube.com/watch?v=qrfY7RNaBjw Referință Bibliografică: Frida play / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FRIDA PLAY de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346986_a_348315]
-
mea, metamorfozată într-o doamnă sobră, nu a dorit nici în ruptu' capului să se dea cu săniuța. A stat pe terasa-restaurant a telecabinei, cică să se bronzeze! În acea poziție inertă, cu fața îndreptată spre astrul luminos și cu ochelari de soare pe nas părea o actriță de cinema din filmele italiene ale anilor '60. Simpatica divă de la Cinecita a băut între timp vreo trei cafele, din care cauza n-a putut să doarmă două nopți după aceea! Dar noi
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Bonnard Iubita lui e o felină, El se închină, fire canină, Iubita lui stă într-o cadă, Fără să-l uite, fără să-l vadă. El, ochelari, fumează, bea, Nu știe ce-i o cafenea, Ea se dezbracă, el face la fel, Nu-i vizitează Mefistofel. Bonnard fragil și meditativ, Însăși privirea e un stativ, Nud în oglindă, fără oglinzi, Dar firea omului nu o cuprinzi, Poate
BONNARD de BORIS MEHR în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346321_a_347650]
-
cărți, unele chiar în zeci de mii de exemplare. Cărțile au ajuns în casele creștinilor din toata țara, cât și în străinătate până în Australia. „Cine sunt eu ca scriitor, de unde vin și unde mă duc? Sunt un simplu țăran cu ochelari, un „traistă-n băț și un scârța scârța pe hârtie!“ Sunt călător de când mă știu pe drumurile vieții. Vin din raiul copilăriei și mă îndrept, tot mai ostenit și împovărat, spre poarta aceea mirifică, prin care voi trece pe tărâmul
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VÂNĂTOAREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi scot ochelarii Pun alături pixul Din motive varii Mă inhibă chixul Și cedez rutinei Care de plictis Avutul din tine-i Tăinuit în vis Dornic de repaos Dar ieșit din vervă Fiece adaos, Trece în rezervă Câte-mi mor proiecte Geana mi
VÂNĂTOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346359_a_347688]
-
repaos Dar ieșit din vervă Fiece adaos, Trece în rezervă Câte-mi mor proiecte Geana mi se zbate Bogat în defecte Și sărac în toate Că adorm cu dușii Și dorm până când Scârțâitul ușii M-a trezit plângând Îmi iau ochelarii Pun mâna pe pix Câte sunt contrarii Unul singur, fix Poate-i o eroare Faptul că mă cere La o vânătoare Zilnic de himere Referință Bibliografică: Vânătoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 643, Anul II, 04 octombrie
VÂNĂTOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346359_a_347688]
-
aceasta, un portar, poate poștașul obișnuit,cu fața comună, cu plicul, care murmură taine numai pentru sine, în mână și fugind de câinii comunitari, poate vânzătorul de covrigi din fața băncii, poate inginerul cu matematica tipărită pe frunte, poate bibliotecarul cu ochelarii imenși... nu știu... Aș vrea să rămân om, unul simplu, dar în toată splendoarea complexității și unicității lui. Deși în lume te naști om, de multe ori, unii, cei mai mulți, pierd această calitate esențială. Însă aș mai vrea să... pot să
FEBRUARIE 15, OMUL, O PROFESIE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346427_a_347756]
-
un colț, retrasă și timidă, necunoscuta nu îndrăznea să ridice ochii, nu se afla în grațiile lui ... nu-i aducea nici un profit. A salutat-o scurt, plictisit, făcându-i o favoare. Îl admirase mereu. Impecabil, după ultima modă, cu aceeași ochelari negri, nelipsiți, indiferent de hainele purtate. Nimeni nu-i văzuse culoarea ochiilor , nici măcar vârsta nu-i era cunoscută. Când a intrat în sala imensă, s-a așternut liniște deplină. Așteptau veștile sale. Bursa, tranzacțiile bancare, afaceri, mondenități ... o listă nesfârșită
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare, privind cum umbrele îl inconjurau, năluci spulberate în aburii grei ai sentimentelor vinovate. Și-a scos ochelarii, ochii complet albi ... nu vedeau nimic. Nu-i acordați credit ... NOROCUL este orb. Camelia Constantin Octombrie 2012 Referință Bibliografică: Iluzii / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 658, Anul II, 19 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
bun-simț, învăluindu-și sfioșenia din „Convingeri” într-o perdea subțire de zâmbet: „nu știu cum se face/ dar oricât mă străduiesc/ să văd ceva în urma mea,/ nu observ mare lucru.../ poate a început/ să mă lase vedea...// ar trebui/ să-mi schimb ochelarii”. Cine spunea că ardelenii n-au umor? „Ofrandă” se numește cel mai recent volum de versuri al său, apărut la Editura „Nico”, ilustrat de Ioan Astalus, plastician talentat și interesant. Personal nu agreez ideea ilustrației de carte poetică decât în
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
convingerea că Bunul Dumnezeu, i-a deschis un al treilea ochi, ochiul minții cu care vede mult mai bine. Poate că în felul ei are dreptate, dacă ea așa vede mai bine, dar mă întreb totuși...ce vede? Doamna poartă ochelari, nu se sprijină de baston, calcă drept, gânditoare și povestește despre energiile atât de puternice ce ne înconjoară și de care noi oamenii nu suntem conștienți. Tot ca o neștiutoare îmi pun și eu întrebarea: -Oare ce se petrece în
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
se sili cu toată oboseala și ora înaintată, să-și termine temele. De preocupată ce era nu auzi când fratele ei intrase în casă și încuiase în urma lui. - Ce faci tu sora mea preferată ? tocești ? ai să ajungi să porți ochelari, ascultă-mă pe mine, mai adaugă Bogdan intrând în camera sa. - Și care este problema ta ? am să port ochelari și gata... - Da, dar ...te mai place Maur ? dispăru Bogdan râzând, în bucătarie. Să-l întrebi, poate are alte preferințe
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
ei intrase în casă și încuiase în urma lui. - Ce faci tu sora mea preferată ? tocești ? ai să ajungi să porți ochelari, ascultă-mă pe mine, mai adaugă Bogdan intrând în camera sa. - Și care este problema ta ? am să port ochelari și gata... - Da, dar ...te mai place Maur ? dispăru Bogdan râzând, în bucătarie. Să-l întrebi, poate are alte preferințe... - Ai de gând să mă lași să-mi termin temele ? aiuritu-le . Curând se întoarse și mama, și seara se sfârși
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
-mi fac somnul de înfrumusețare. - Treaba ta, faci cum vrei, eu am plecat. Ana își luă poșeta cu lucrurile necesare pentru plaje și părăsi camera. Merse în autoservire unde servi micul dejun și în câteva minute era pe plaje, cu ochelarii pe ochi ungându-și corpul cu alifiile antisolare. Aruncă o privire iscoditoare spre locul unde făcea de obicei Gelu plajă și nu îl văzu venit. Poate mai doarme fiind și el obosit după o noapte petrecută cine știe pe unde
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]