3,226 matches
-
de efectele războiului, și a doua memoriul înaintat Porții în vederea realizării cererilor noastre. Prin aceasta se căuta a se obține recunoașterea de fapt a independenței țării. Tot în 1902, apare și lucrarea lui D. N. Popescu, Istoria războiului româno-rusoturc, care oglindește întreaga activitate diplomatică a lui Kogălniceanu, desfășurată pentru obținerea independenței. De când există regimul parlamentar în România - spune autorul - n-au avut loc în sânul corpurilor noastre legiuitoare ședințe mai importante ca cele ținute două nopți consecutive 16 și 17 aprilie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de ani, de a scrie o istorie a Moldovei „îmi propun să 42 scriu când voiu avea vreme, istoria Moldovei” apoi planul se lărgește, vrea să trateze despre faptele și așezămintele, cultura, datinile românilor de oriunde. În capitolele următoare, Iorga oglindește bogata activitate a ilustrului cărturar român. Mihail Kogălniceanu este prezentat de către autor ca înfățișând România într-un moment de cumpănă. „Într-un moment greu România a trebuit să aleagă, puterile o părăsiseră. Eram în legătură și cu Turcia și cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
menține și apăra integritatea actuală a României” Detaliile cu privire la trecerea armatelor ruse erau precis fixate, într-o largă anexă. Convenția constituia un act politic de o excepțională importanță. Elaborarea, semnarea, conținutul ei exprimă poziția de egalitate între părțile contractante. Ea oglindește faptul de necontestat că, suveranitatea României căreia formal i se dădeau însemnate garanții, erau luate deja în considerare de Rusia, deși proclamarea oficială a independenței nu avusese încă loc. De asemenea, convenția semnată nu întâmplător în capitala României era menită
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
recunoașterea neatârnării României. O lună mai târziu când a constatat că Poarta, cât și celelalte puteri nu erau dispuse să satisfacă dorințele exprimate în memoriul său din 15 iunie, Mihail Kogălniceanu a adoptat o poziție mai radicală pe care a oglindit-o, între altele, circulare din 20 iulie 1876. Dar câteva zile mai târziu guvernul M.C. Epureanu este înlăturat. 53 În următoarea jumătate de an, evenimentele politice s-au precipitat. La 30 aprilie, Mihail Kogălniceanu a fost numit ministru de externe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și ne permitem să credem, mai mult decât aceasta, el a constituit punctul de plecare pentru grupările de forțe a căror înfruntare avea să-și aibă deznodământul în primul război mondial. În anii 1990, apar o serie de lucrări care oglindesc istoria poporului român, un loc important acordându-i-se lui Mihail Kogălniceanu. Memoriile regelui Carol I a României, reliefează pe larg toate actele politice ale marelui Mihail Kogălniceanu, săvârșite pentru dobândirea independenței țării. Viziunea nouă pe care o are marele
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
acest devotament pentru munca lui doar pentru a-și prelungi existența.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 87.) 129 Ibidem, p. 72. 130 Vezi R. Monk, op. cit., p. 592. În scrisoarea pe care Malcolm a primit-o la începutul lui decembrie se oglindește aceeași stare de spirit: „Medicii au stabilit acum diagnosticul. Am cancer la prostată. Asta sună într-un anumit sens mai rău căci există un mijloc (hormoni) care, așa cum mi se spune, poate slăbi atât de mult simptomele bolii, încât mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ implică respingerea oricărei teorii despre fundamentele logicii, ca și a oricărei încercări de a delimita propozițiile prin aplicarea unui criteriu, adică în cadrul unei „teorii a limbajului“. Examinarea formei logice, care se oglindește în simboluri, este pe deplin suficientă. Analiza logică este importantă doar în măsura în care ea ușurează scoaterea în evidență a formei logice a expresiilor, adică a ceea ce se arată în simboluri. Cum spune Rush Rhees: „Această relație de reprezentare (a stărilor de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prea complexă pentru a fi redusă la o formulă simplă.“32 Traseul care pare că a fost urmat în procesul elaborării - de la gândurile despre logică la cele despre limbaj și de la cele despre limbaj la cele despre lume - nu este oglindit în textul final, dacă admitem că ceea ce se spune în Tractatus despre lume este o contraparte și o consecință a ceea ce se spune despre limbaj 33. Considerațiile lui McGuiness reflectă interpretarea pe care o dă el Tractatus-ului, o interpretare frontal
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în comun cu realitatea pentru a o putea reprezenta - forma logică. Pentru a putea reprezenta forma logică, ar trebui să ne situăm cu propoziția în afara logicii, adică în afara lumii.“ 4.121: „Propoziția nu poate să reprezinte forma logică. Aceasta se oglindește în ea. Ceea ce se oglindește în limbaj, limbajul nu poate reprezenta. Ceea ce se exprimă pe sine în limbaj nu poate fi exprimat de noi prin limbaj. Propoziția arată forma logică a realității. Ea o pune în evidență.“ Distincția dintre ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a o putea reprezenta - forma logică. Pentru a putea reprezenta forma logică, ar trebui să ne situăm cu propoziția în afara logicii, adică în afara lumii.“ 4.121: „Propoziția nu poate să reprezinte forma logică. Aceasta se oglindește în ea. Ceea ce se oglindește în limbaj, limbajul nu poate reprezenta. Ceea ce se exprimă pe sine în limbaj nu poate fi exprimat de noi prin limbaj. Propoziția arată forma logică a realității. Ea o pune în evidență.“ Distincția dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
noi prin limbaj. Propoziția arată forma logică a realității. Ea o pune în evidență.“ Distincția dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce nu poate fi spus este înfățișată aici drept distincția dintre ceea ce „poate să reprezinte propoziția“ și „ceea ce se oglindește în ea“. Întrebarea este dacă se poate spune ceva despre această distincție. Răspunsul este negativ. Că există lucruri despre care nu se poate spune nimic, dar care se arată este ceva care, la rândul său, „nu poate fi spus“. Ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
problemelor de ordin administrativ și financiar, în caz de război. Cheltuielile militare depășeau cu mult oricare alte cheltuieli ale orașului. În mentalitatea stărilor, privilegiile de care se bucurau constituiau "o proprietate sacră"375. Constituțiile "democratice" din secolul al XIV-lea oglindesc efortul de reprezentare a propriilor interese: burghezia va trece pe primul plan al vieții politice influențând "parlamentele" și adunările provinciale (les Journées d'états, Landtage). În episcopatul de Liège raporturile dintre episcop, ce reprezenta puterea suverană, cler (reprezentat prin Capitlul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de repartizarea locuitorilor în diferite corporații. Nimeni nu poate interveni în guvernare, administrare urbană, ca persoană particulară. Viața politică, asemenea celei economice, aparținea colectivității, care urmărește permanent stabilirea unui echilibru între diversele grupe sociale. Constituțiile din secolul al XV-lea oglindesc efortul pentru reprezentarea intereselor acestora. Guvernările municipale sunt toto mai mult animate de un sentiment republican, mai mult sau mai puțin pronunțat 382. Cel care a început opera de unificare teritorială și centralizare instituțională a acestor autonomii a fost Filip
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu încălca principiul și ritualul feudal al alegerii reprezentanților. Reprezentanții Bisericii participă ca titulari ai scaunelor ecleziastice, ca egumeni, calități ce se dobândeau tot în virtutea unor alegeri, precum și ca membri ai Sfatului domnesc. În privința marilor boieri, nivelul de reprezentare este oglindit, în primul rând, de participarea în calitate de membrii ai Sfatului domnesc și, de la începutul secolului al XVII-lea, ai Divanului. Adunările de stări erau convocate prin poruncă domnească sau "rugăminte" adresată membrilor Sfatului domnesc. Din secolul al XVIII-lea procedura este
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obiectelor/ noaptea lor boreală în care supraviețuiesc" (Presiunea luminii). Nu obiectele, așadar, ci nordul lor ascuns, în care poetul însuși se descoperă. Nu este singurul poem în care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau oglindește toate într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care supraviețuiesc" (Presiunea luminii). Nu obiectele, așadar, ci nordul lor ascuns, în care poetul însuși se descoperă. Nu este singurul poem în care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau oglindește toate într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin autoritatea romanticului. 2.5. Giacomo Leopardi, Salvatore Quasimodo și Ermetismul 2.5.1. Leopardi și Ermetismul Ermetismul, curent literar în rândurile căruia au fost încadrate primele volume scrise de Quasimodo: Ape și pământuri, Oboi scufundat și Erato și Apòllion oglindesc evoluția poeziei pure ce apăruse ca reacție pe de o parte la triada Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Gabriele D'Annunzio, pe de altă parte la futurism și crepuscularism.162 Adesea criticați, adepții aceastei orientări literare le-au răspuns celor care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parțial.252 Într-adevăr, compozițiile ulterioare anului 1945 beneficiau din punct de vedere formal de o mai bună discursivitate, erau orientate mai vizibil spre interlocutor, fapt susținut din punct de vedere tematic și de introducerea faptului divers printre subiectele tratate, oglindind prin această concepțiile expuse în Discursuri. Totuși, comunitatea criticilor nu s-a îndoit nicio clipă că factorul caracterizant al creației quasimodiene nu se află în deschiderea spre public din a doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în alte poezii, conturează veritabile trasee ideatice analizabile și din perspectiva diacronica. Două dintre cele mai frecvente în primele volume quasimodiene sunt arbore apă eu poetic, respectiv, păsări cuvinte frunze.274 Uneori eul este acea apă de nor / ce astăzi oglindește în șanțuri / mai albastră bucata-i de cer sau acel verde ce spinteca scoarță / ce asta noapte nu era (Oglindă), asocieri bazate pe transferul puterii de a oglindi în primul exemplu și de a face să renască, de a recrea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cuvinte frunze.274 Uneori eul este acea apă de nor / ce astăzi oglindește în șanțuri / mai albastră bucata-i de cer sau acel verde ce spinteca scoarță / ce asta noapte nu era (Oglindă), asocieri bazate pe transferul puterii de a oglindi în primul exemplu și de a face să renască, de a recrea în cel de-al doilea. Imagini precum apă apune (Oboi scufundat); apă statuta (Apăstătută) sau și pe a mea față pipai a ta scoarță (Copac, trad. RC), percepute
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurile lui Leopardi între modul de transpunere a timpului și sonoritate (înțelegându-se prin această totalitatea imaginilor auditive din Canturi inclusiv cele ale tăcerii).282 Oreste Macrì remarcă frecvență cu care este reitarat în versurile scriitorului ermetic acest ultim motiv oglindit de ocurentele termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt pauzele, spațiile albe, ne-cuvintele. În volumele sicilianului substantivul silenzio numără 34 ocurente, aflându-se pe locul 11 că frecvență în cadrul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asemenea inimii mele. Plopul și stejarul fac cenușiu malul / frunzele și ghindele tac înăuntru / și fiecare are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca materie fecunda desemnează metaforic inima în care se oglindește realitatea. Privită că lichid fecund, interioritatea primește elementele naturii exterioare: ghindele și frunzele care tac înăuntru, asadar nu tulbură adâncimea apei imobile liniștite, indicând astfel scăderea forței creatoare. Adverbele intorno-împrejur și dentro-înăuntru tensionează o limită între exterioritate și interioritate, un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din capitolele anterioare s-a văzut că pentru Quasimodo apă este materia fecunda direct responsabilă de reușită procesului de creație, care se poate întrerupe prin suspendarea comunicării dintre eu poetic și natura. În Apăstătută, somnul apei, metaforă a interiorității ce oglindește natură înconjurătoare favorizând eliberarea cuvântul poetic marchează întreruperea activității creatoare, tocmai prin oprirea corespondentei cu exteriorul. Tăcerea poeziei provocată de neputința de a dialogă cu natura, se preciza atunci, ascunde un substarat leopardian. Totuși, în vreme ce concluzia romanticului cu privire la întreruperea comunicării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]