2,372 matches
-
tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceasta, a rămas fără cultură ca și cum după cum spun valahii ar fi trebuit să fie mai curînd cîmp de luptă. Copacii care-1 acopereau au fost doborîți și arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Cele mai puternice, cele mai palpitante și mișcătoare conflicte generate de lupta între vechi și nou, prin afirmarea impetuoasă a principiilor de viață avansate împotriva mentalităților depășite, retrograde, pot fi întîlnite în climatul activității tumultoase din fabrici și uzine, pe ogoare, în instituții, acolo unde se creează bunurile materiale și spirituale, acolo unde se formează omul societății noastre, liber și stăpîn pe destinul său". Și continuă: "O datorie de onoare rezidă în punerea în valoare a marilor creații literar-artistice ale înaintașilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
soldați; 2. (la romani) conducere formată din zece persoane (n. trad.). * Sangeac steag turcesc de culoare verde; diviziune teritorială în Imperiul otoman, subîmpărțire a unui pașalîc. (n. trad.) * "Văzui acești țărani în anul 1914 fugind de-austrieci și părăsindu-și ogoarele pe greabănele boilor, însămînțînd cu trupul lor bătrîna brazdă, fugeau de moarte să ajungă-n moarte, ținea atît de mult războiul, un naufragiu nesfîrșit. iar oamenii umblau puhoi pe drumuri și măsurau cu ponderea lor vidul de nu știu care spațiu-mbătați
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe ogoare, în cârciumi, în fața bisericilor. Lua pulsul revoltei celor săraci lipiți pământului, strecura câte o vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să scrie un tratat de economie rurală, pornind de la anul cel mai nefast al secetei. L-ar fi intitulat Il sole vampiro 37 deoarece impresia fusese aceea că vede soarele sugând zi de zi toate sevele vieții și că scorojește ogoarele și oamenii. Fusese anul în care familia se transferase în sătucul vecin Stigmano: pământul aiurea din pricina lipsei de apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de îngrijit înainte de toate, între ele, una sau alta era poate plină de viață și nu aștepta decât un timp priincios pentru a crește și a înflori. A le stârpi și pe aces tea odată cu vechea tulpină însemna a lipsi ogorul strămoșesc de o podoabă, poate chiar de un scut viitor. Cât pentru pământul pe care crescuse acel arbore secular și în care era să se încerce noua cultură, el era poate încă fecund. Odinioară el purtase multe și frumoase roade
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cu toate acestea el putea să cuprindă încă în sânul său sucurile hrănitoare trebuincioase pentru a da o nouă rodire, ba acele sucuri erau poate chiar sporite prin lungul repaos în care zăcuseră [...]. Sămânța trebuia aleasă și curățită cu îngrijire, ogorul în sfârșit păzit și plivit cu băgare de seamă, astfel încât în locul grâului ce credeam că am semănat, nu puteam culege decât neghină.<ref id=”1”>Ibidem, pp. 48-49.</ref> Abătânduse de la aceste precepte ale prudenței politice, direcția progresului național conduce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă) " Foaie verde de cicoare, am o țară ca o floare, am uzine, am ogoare, mi-i grădina ca o floare și nimic nu mă mai doare..." Maria: Hai, gata. Irina, și tu? Irina: Eu ce? (numai să n-o pună să cînte și ea) Maria: Vezi cum te-mbraci și tu. Și Alex. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ov. S. Crohmălniceanu spunea că "are memoria istorică a generațiilor de iobagi ardeleni și le trăiește obsesiile în chipul cel mai natural cu putință, în însăși alcătuirea cea mai intimă a ființei sale": " Da, a fost roșu pământul,/ și roșu ogorul!/ De atunci au trecut doar două decenii și anii/ Țipând pe sus/ Ca triunghiul cocoarelor toamna/ În luptă cu vântul/ Cum ați putea uita,/ Bătrânii mei țărani/ C-a fost roșu pământul." Ion Brad îl invocă pe Iancu, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scoată din coarnele vitei nărăvașe. Bunica era o ființă stranie, maniacă, dormea pe scândură și pe cergă după cuptor ("Baba"). Șirul de rubedenii sunt prezente, pentru a evoca alte întâmplări. Țața Manda îl va dezmoșteni pe Marin, pentru că îi lasă ogorul nearat ("Dezmoștenitul"). Ca și Darie, Marin pleacă la școală cu părere de rău, cu care ocazie aflăm despre "Craiova văzută din car" că ar fi "cel mai frumos oraș din lume". Există o obsesie a foamei, a prânzului. "La Lilieci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1770 un preot vestit dintr-un orășel provensal acele case cu adevărat creștinești, unde copiii își păstrează din generație în generație simplitatea, modestia, sobrietatea prin aceea că sînt moștenitorii părinților lor, care nu vor altceva decît să-și facă mănos ogorul, să-și îndesească turmele, să-și întemeieze familia"55... Dar această imagine a unui trecut fericit care s-a păstrat e prezentată doar pentru a i se opune tristul spectacol oferit de evoluția precipitată a moravurilor: uitarea "excepționalei demnități a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trebuie lăsat să se mai odihnească* era, după Bouvard, o prejudecată ce ținea de timpuri barbare. Și, totuși, Leclerc specifica anumite cazuri cînd e aproape indispensabil să o aplici. Gasparin notează cazul unui lionez care a cultivat cereale pe același ogor timp de o jumătate de secol.... G. Flaubert, p. 38 Un ultim indiciu al tensiunii rezultate din introducerea informațiilor enciclopedice în textul romanesc: dorința de completitudine este marcată de prezența descrierilor negative, sub forma, încă o dată, a unei enumerații: (25
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea programului inițiat de Spiru Haret, cu intenția precisă de a reforma viața satului. Elaborează trilogia Patriotism, cuprinzând romanele Străin în țara lui... (1900), Tribunul poporului... (1903) și Măria sa, Ogorul (1907), care au în comun nu numai tema, ci și câteva personaje și trasee epice. Victor Cozmin și fiul acestuia sunt văzuți ca oameni ideali, care joacă un rol providențial în satele unde trăiesc, sunt niște reformatori, schimbând mentalități, atitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Străin în țara lui..., București, 1900; Din valurile vieței, București, 1901; Tribunul poporului, București, 1903; Astra, București, 1905; Talpa iadului, Brașov, 1906; De pe urma beției, Brașov, 1906; Păcală argat, Brașov, 1907; Păcatele lui Gânju, Brașov, 1907; Povestea vorbei, Brașov, 1907; Măria sa, Ogorul, București, 1907; La gura văiei, București, 1908; Magistrații noștri, București, 1908; Satul Grivița, București, 1908; Viață de artistă, București, [1909]; Povestirile lui moș Iftimie Hârobor, București, 1910; Mintea și norocul, Brașov, 1910; Alegătorul liber și alte 13 monoloage, Brașov, 1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
valurile vieței”, „Revista literară”, 1901, 18; G.I. Ionnescu-Gion, [„Amor criminal”], U, 1902, 33; A.D. Xenopol, „Din valurile vieței”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1902-1903; Titu Maiorescu, „Tribunul poporului”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1903-1904; Botez, Scrieri, 265-272; G.C. Ionescu-Șișești, „Măria sa, Ogorul”, R, 1908, 9; P. Partenie, „La gura văiei”, R, 1908, 9; Mihail Dragomirescu, „Magistrații noștri”, CVC, 1909, 1; M. C. [Mihai Carp], „Povestirile lui moș Iftimie Hârobor”, VR, 1911, 5; A.R., „Orfanii neamului”, „Viața literară”, 1914, 2; N. Vlădescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
lor personale, ci să fie a îndreptării energice și hotărâte spre idealul național. Și noi să mergem înainte cu pilda jertfei care se aduce pentru ideile mari și mântuitoare, noi să mergem înainte cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi, înfricoșat pentru cei primejdioși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anotimpul de primăvară, la literatura pentru copii se poate realiza convorbirea cu tema „Ce știm despre anotimpul de primăvară” pe baza observațiilor în natura -spontane sau organizate; se poate observa și discuta despre „Ghiocelul - vestitorul primăverii”; despre munca oamenilor pe ogoare, în livezi, în grădini. Se poate continua apoi, pentru aprofundarea cunoștințelor în mod cât mai plăcut, cu activitatea de învățare a cântecului „Vine, vine primăvara!” în cadrul orei de educație muzicală. Urmând ora de abilități practice, după observarea dirijată a ghiocelului
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
-educație plastică. La limba română se predă lecția „Toamna” de Octavian Goga. Din discuțiile purtate cu elevii vom scoate în evidență mai multe aspecte caracteristice anotimpului de toamnă - schimbarea vremii, aspectul peisajului natural de toamnă, micșorarea zilelor, munca oamenilor pe ogoare, în grădinile de zarzavat, livezi, ajungând la frumusețile și bogățiile ei. În ora de cunoașterea mediului vom continua discuțiile pe această temă făcând apel și la alte cunoștințe despre anotimpul toamna - plecarea păsărilor călătoare, căderea frunzelor ,pregătirea animalelor pentru iarnă
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
științe, educație tehnologică. La limba română, având lecția cu tema „Oaspeții primăverii” de Vasile Alecsandri, vom discuta cu elevii toate semnele sfârșitului de iarnă și sosirea primăverii, anunțată de primii vestitori:ghioceii. Vom discuta despre munca oamenilor în livezi, de pe ogoare când pregătesc terenurile pentre a da roade cât mai bogate și despre trilurile privighetorilor care slăvesc sărbătoarea pomilor, serbarea primăverii, înflorirea livezilor. La matematică vom rezolva probleme în al căror conținut vom include aspecte din munca oamenilor din livezi. La
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
în legătu- ra frățească, în frîngerea pîinii, și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc, și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau în-tre toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frîngeau pîinea acasă, și luau hrana, cu curățenia și bucuria inimii. Ei lăudau pe Elohim și erau plăcuți înaintea întregului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Flavius i-a numit zeloți. Pentru a înțelege mai bine fenomenul să-l aduc pe Pliniu cel Tînăr(61-114) care a ocupat funcția de guvernator al Bitiniei scriind despre creștini că erau locuitori ai orașelor dar și ai satelor și ogoarelor care au renunțat la vechile culte adoptînd unul nou închinat unui personaj numit Cristos. Să nu ne mai trimită preacucernicii în sutană să căutăm urși polari în deșertul Saharei. Aici nu este vorba de iudei pentru că aceștia nu serveau ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Care om ? Tu ești om ? Ăștia nu sunt oameni ! N-au inimă ! Vrea să intre în colectivul nostru ca viermele în rod !”. Sunt cuvinte-emblemă pentru miile de nevinovați care vor înfunda pușcăria și lagărele de muncă. „Pe dealuri și pe ogoare, mărăcinul umbră n-are/ Cum n-are umbră în satu, omu lacom și bogatu./ Mărăcinu e lăsatu să fie scos și-aruncatu.” Filmul cu titlu familial-călduț În sat la noi este o instigare temeinică la violența de clasă, exaltă ura
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Cu "sabia lui Damocles" deasupra capului, dată de conștiința provizoratului său la domnie în condițiile în care poporul ceruse prinț străin, "Cuza realizează, în șapte ani, performanțe ce fac din el un semănător - în sens evanghelic - al modernizării; nu există ogor al vieții publice în care el să nu fi aruncat sămânța înnoirii, doar că roadele nu vor fi întotdeauna însutite - ca în cunoscuta parabolă - și ele vor fi culese târziu, de alții" (Constantiniu, 2011, p. 230). Prin suita de reforme
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Galiția, este punerea în sicriu a unei brazde de pământ din proprietatea celui răposat. Și la români (mai ales în Transilvania, dar și în alte regiuni), se pune, în sicriul mortului, puțin "noroi sau nisip" sau chiar otavă din ogorul său "ca să-i fie mortului calea netedă pe drumul ce-l are de făcut" 250. Pământul, care călăuzește pe drumul înstrăinării, apare și la bulgari: "Celui care pleacă în străinătate îi dau puțin pământ (...), în unele locuri îi dau și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]