2,453 matches
-
securist cu grade de ofițer, căpitanul Gheorghe Armașu, Înainta șefului său, lt.col. Ioan Toma, un „Raport” la fe de „strict secret” ca și celelalte, fără număr de Înregistrare, pe baza informărilor primite de la turnătorii de profesie care-i aduseseră În ograda Securității știrea că „Susnumitul a funcționat ca preot În parohiea (sic!, n.n.) Bălești, comuna Delești, județul Vaslui, iar din data de 4 mai 1980 s-a stabilit cu serviciul În parohiea (iarși sic!, n.n.) Brodoc, județul Vaslui”. „Sărmanul” organ se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce le citea din cărțile lor. Printre ocupațiile ei, ca gospodină a casei se număra și îngrijirea „bătrânilor de diladeal”, adică părinții luiCostache, Ion și Ruxanda, care adesea erau bolnavi. Le pregătea de mâncare, le îngrijea cele câteva orătănii din ogradă, le spăla așternuturile și îmbrăcămintea și îi vizita aproape zilnic, când ea când copiii ei, adică nepoții bătrânilor. Asculta adeseori sfaturile date de ei, le povestea ce se mai petrece prin târg sau în familia lor iar această purtare au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sora Vasilica, ba după moartea tatălui său din Cuci a adus-o și pe mama sa. Sora Vasilica a intrat în slujba boierului ca doică a copilului Jac ce fusese înfiat de boier, fiind părăsit de mama sa naturală, în ograda administratorului. în această împrejurare tata socru, prins în numeroasele sale îndatoriri, nu s-a mai întâlnit cu Elena Frasin din Rafaila, iar aceasta, știind că „ochii care nu se văd se uită”, și-a găsit un alt flăcău, pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor din timpul nopții. Emilia își amintește de spusele bunicului Ion care a povestit că oamenii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dumnealui? Amintindu-și de discuția glumeață cu bunică-su, Mihăiță se gândește că poate vor mai scăpa de greutăți și atunci va putea să urmeze și clasa a șaptea . Seara de iunie începuse după ce soarele asfințise, treburile prin ocol și ogradă se isprăviseră iar Maria, după ce strecurase laptele turnându-l în oalele special pregătite, spuse: − Emilia, Mihăiță, unul din voi sau amândoi dacă vreți, mergeți la bunicii „de dila deal” să le duceți oala asta cu lapte proaspăt, ori să-l
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu grijă oala cu două torți plină cu lapte, Mihăiță țopăind înaintea ei deschise ușa apoi portița dinspre drum și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu și bunică-ta să vină la deal, la noi. S-o ia și pe Maria că avem ceva de vorbit toți patru. Tu și Emilia sunteți destul de mari ca să mântuiți treburile ce au mai rămas pentru seara asta în ogradă și acareturi. Ai înțeles, puiule? − Da, bunicule, am să-i spun și lui Emilia că ea voia să se apuce de cusut, ca de obicei. Nu trecu multă vreme și Maria cu Costache ajunseră la casa „didiladeal” a părinților. Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndată ajungem acasă, mama și cu Emilia au să te oblojească și să te ungă cu ceva ce știu ele, rosti Gheorghiță printre lacrimile ce-i cădeau din ochi. Ajunși la poarta curții, băiatul o deschide și trage căruța în ogradă, chemându-le pe soră-sa și maică-sa să-l ajute pe Costache ca să coboare din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a limpezit cum trebuie, ca să nu vorbim, politică cu gurile uscate. Ghiță se simți vinovat că au adus vorba despre rege de față cu tata socru, care socotea că regele este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. − Tată, merg în ogradă să văd de cai până ce se întoarce Costache, spuse dânsul și ieși din odaie ferindu-se să facă zgomot. După ce adună firele de lucernă împrăștiate de cai, Ghiță dă cu ochii de Costache care se întorcea din zămnic ținând cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe asta” și îndemnă caii care trecuseră din trap la pas, să-și iuțească mersul. Capitolul X Adio și nu te vom uita Se auziră bătăi în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întorcea acasă. Gheorghiță și Dumitru îi deschiseră poarta, apoi deshămară caii și-i duseră în șură iar Săndel se amestecă și el în grup, deși inima îi bătea în piept ca un ciocan. Capitolul XII La fântâna lui Boboc în ograda casei lui Ghiță Ciotacu , Marița nevastăsa, tocmai isprăvise de hrănit păsările când fie-sa, Marica veni într-o fugă, spunând grăbită: − Mamă, mamă, am văzut că la cei „di dila vale” a venit mătușa Zoița de la Galați, cred că o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și în casă de când m-am certat cu Costache și nevastă-sa Maria; − Apăi nu-i bună
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Bună dimineață, dragă vară-mea, după cum vezi am venit și acum curăț un pește. Da’ hai, intră în ogradă, să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și în casă de când m-am certat cu Costache și nevastă-sa Maria; − Apăi nu-i bună dușmănia între oameni, n-aduce nimica bun în viețile noastre. Dacă-i așa, am să vin eu la fântână și n-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să îmbrace casa iar bărbatul trebuie să aibă casă sau materialele cu care să ridice casa. Coborâră pe lângă via lui Hulub și ajunseră pe șesul care mai păstra urmele căpițelor de fân ce fusese dus și clădit în stoguri în ogrăzile gospodăriilor, stoguri bine întocmite ca să nu fie pătrunse de umezeala ploilor și a zăpezilor. Fânul constituie hrana animalelor pe timpul iernii și trebuie păstrat astfel încât să nu se strice, ca să îmbolnăvească vitele. Gheorghiță îi dă instrucțiuni soră-si Lențâca cum să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache deshamă caii, îl cheamă pe fecioru-su Dumitru, care se învârtea prin ogradă și-i poruncește să ducă caii pe islazul comunal, să le pună piedicile și după ce se întoarce, își va repeta lecțiile pentru școală. * − Dumitre, ia vezi tu ce-i cu Cuța, că se foiește și scheaună pe prispa casei, de parcă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și clădite în stog, să fie hrană pentru animale pe timpul iernii. Astfel de neamuri să tot ai! Capitolul XXV întâmplări primejdioase − Ce-i cu tine, Săndel, ce-ai pățit? îl întreabă mamă-sa pe Săndel, care mâna vitele de la poarta ogrăzii spre șura ce rămăsese deschisă încă de dimineață, când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soldat dușman. și-au instalat bucătării de campanie în grădina nașului Dârdală, în fața casei noastre „de din vale”, casă ce era hărăzită fratelui nostru, Mihai și după ce au aprins focurile, au plecat la vânătoare, dar nu în pădure ci în ogrăzile și cotețele gospodarilor. Au tras rafale și în cârdul nostru de găini de au scăpat doar un cocoș cu trei găini. A doua zi au împușcat scroafa pe care o țineau ai noștri la casa cea nelocuită și aceasta fiind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de făcut pentru ca gospodărialor, să intre bine pregătită de iarnă, adică repararea acoperișurilor casei și șurii și clăditul glugilor de strujeni și a stogurilor de fân, pentru hrana de iarnă a animalelor. Dumitru și Ileana descărcau din carul tras în ogradă paiele cărate de la arie în timp ce vitele dejugate mestecau firele din fânul pus dinainte. Costache, după ce prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
niște floricele albastre pe piepții rochiei, frumos și cu atenție cusute. Maria, mama lor strânsese vasele și le spalase iar acum se gândea să pregătească masa de seară când deodată, se auzi o bubuitură puternică și un fum negru umplu ograda, de nu se mai vedea nimic, nici afară nici în casă. − Ce-o fi fost asta oare? întrebă ea în direcția unde lucrau croitorie cele două fete, care nu se vedeau de fum; − Ce știm noi, mamă, că nu se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
regăseau la cârciumă sau la ceainărie, unde se amestecau, neobservați, printre comeseni. Acești bărbați erau discipoli ai unei Învățături practice, aceea a uniunii naturii umane cu o realitate ultimă, Shiva-Shakti, și În același timp simpli gospodari care-și vedeau de ograda lor, nicidecum artiști emeriți sau staruri locale. Plecând din Bali, m-am gândit iar la Artaud. Cred că dacă ar fi trăit aici, precum Gaugain În Tahiti, Artaud s-ar fi Însănătoșit. El avea o viziune extremă a teatrului, irealizabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sac. Alergând după el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă vreme, Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai despărți niciodată!” * „ - Sunt strămoșul tău de la anul o mie, tatăl tatălui tatălui etc. etc. etc. tău. M-ai evocat, bâjbâind, într-o carte, pretinzând că mă vezi printr-o lungă ochire în trecut, făcându-mi de lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar am existat, în anul o mie aveam 34 de ani, patru copii, o casă din piatră cu ogradă, firește. Iată-mă-s. Din mine te tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o carte, pretinzând că mă vezi printr-o lungă ochire în trecut, făcându-mi de lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar am existat, în anul o mie aveam 34 de ani, patru copii, o casă din piatră cu ogradă, firește. Iată-mă-s. Din mine te tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut mult cartea dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]