491,506 matches
-
și zile inutile, o lume rece și ostilă pentru om, de unde umanitatea a dispărut în mod dramatic; există, în altă parte, o alcătuire aparent rațională, fără nici o asemănare cu realitatea înconjurătoare, deși încearcă să o mimeze, construcții din carton, unde oamenii îmbracă straie ciudate, vorbesc despre dragoste, se agită nefiresc, de parcă ar fi trași pe sfori, râd între ei, cântă, dansează și emit torente de vorbe, așteaptând de la cei veniți să-i contemple expresia unei satisfacții ordonate. Această schizofrenie a reflectării
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
autopsierii, în plin exercițiu al muncii lor, extrăgând organe, comentând, reducând ființa umană la condiția de cadavru și cadavrul la suma organelor din interiorul lui. Nu la autopsie poate fi găsit sufletul și nimic nu ne lasă să presupunem că oamenii care o execută au vreo idee în legătură cu existența lui. Ei intră și ies din subsolul cu sertare, spațiu evocând claustrofobia (scenografia, Cosmin Ardeleanu), iar faptul că meseria lor se desfășoară chiar la punctul terminus îi scutește de orice constrângere a
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
care se dedă acest fost securist care monitoriza și el Europa Liberă - ce era rău în asta?! Că doar nu era să stea tovarășii de sus cu urechea la aparat, să le iasă vorbe că ascultă și ei, ca tot omul, București 4. Asta era sarcina lui, nu făcea nimic rău. Mai lipsește nițel și aflăm de la Priboi cu cît patriotism înalt și-a făcut el datoria. Noi nu mai știm în ce lume am trăit, de vine Priboi să ne
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
copii. Am luat și noi știuleți căzuți în urma mașinii", striga o țigangă în urechile reporteriței de la un post t.v., impresionînd-o pînă la lacrimi pe biata fată care o ținea langa cu "țărani disperați" de sărăcie și foame. Că acestor oameni nu le trecea prin cap să muncească și că a trebuit să vină tocmai din Franța cineva care să lucreze pămîntul, aceasta și altele nu făceau, firește, obiect de reportaj.) Uite așa decurge informația la români! Și ne mai mirăm
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
Tudorel Urian Orice s-ar spune, romanul nu mai este ce a fost. S-au dus definitiv vremurile de aur ale romanului românesc în care oameni pe care azi, probabil, i-am trimite direct la psihiatru, își făceau bibliotecă transcriind cu pixul, între două întreruperi de curent, romanele - deloc subțiri - ale lui Marin Preda sau Augustin Buzura. în ultimii ani ai comunismului, cînd cultul familiei Ceaușescu
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
generală, până, să spunem, foarte sus: "Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc?", sfântul răspunde: ""Cel puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră că: "99% din cei ce te întreabă "de unde vii?"/ nu sunt curioși să afle de fapt decât "când pleci"/ dar, civilizați cum sunt oamenii de pe aici,/ nu-ți pun niciodată întrebarea pe șleau". Nesuferită, neapărat, situația noului venit și, după sensibilitate, de-a dreptul insuportabilă: Când, totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
luxoase publicații de acasă, tipărite pentru exclusivul lui uz, ispitit de agenți: Fiindcă ceea ce a fost a fost și-a trecut.../ și ei își dau acuma toată silința ca treaba să se aranjeze pozitiv/ cu copiii și restul familiei... că oameni suntem, ce dracu'/ și, bineînțeles, pot trece când vor ei pentru formularele mari..." Numai cine a trecut prin sita trecuților ani - repede de tot uitați, iar de tinerele generații ignorați - simte ironia vezicantă a acestor versuri, înțelege revolta insului la
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată că aici se sufocă. Va trebui, atunci
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
Ion Paul Sebastian Sub titlul Tristan Tzara. Omul care a inventat revoluția Dada, a apărut în această toamnă la Paris o carte consacrată vieții lui Tristan Tzara. O tipărește, în peste 450 de pagini, editura pariziană Grasset, sub semnătura lui François Buot, autor, până acum, a încă două
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
origine română știe să păstreze în continuare distanțele, se arată rezervat față de adeziunile politice (temporare) ale suprarealiștilor cu marxismul și comuniștii; printre altele, trimiterea la un interviu acordat lui Ilarie Voronca în revista bucureșteană "Integral" în 1927, înregistrează opiniile unui om conștient de imensa farsă ideologică ce se joacă în URSS. Comunismul nu era atunci pentru el decât o nouă "burghezie pornită de la zero", blocată în birocrație, ierarhii, conformism. Tzara rămâne mefient față de orice politică de grup, crezând, individualist intratabil, doar
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
manifest suprarealist (1929), Tzara ținuse să disocieze angajarea politică de cea a poetului chemat să-și urmeze liber experiențele individuale: dovadă semnificativul său Eseu depre situația poeziei din 1931, în care poezia era definită ca "activitate a spiritului". Amplul poem Omul aproximativ, publicat în același an, aducea, în acest sens, proba cea mai convingătoare, iar cărțile următoare, precum Unde beau lupii (1932), îl fac pe biograf să scrie: "solidar și solitar, el își urmează drumul în deplină libertate". Putuse fi înregistrată
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
mare lucru în Partid"... Un interviu acordat de Tzara lui G. Ribemont-Dessaignes înregistrează, între altele, și acest răspuns semnificativ: "Nu există nici un fel de angajare a poetului. El nu se poate angaja decât față de ansamblul vieții, în măsura în care poetul recunoaște în om centrul preocupărilor sale"... Cartea lui François Buot aduce, pe de altă parte, numeroase informații legate de evoluția operei și de receptarea ei, de contextul socio-cultural, de lumea artistică pariziană de care Tzara a fost mereu aproape și, desigur, de viața
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
care l-ar putea face pe cititorul de azi să devină deodată atent și chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ți ceară amănunte, să-i dai autografe... Pe urmă, trebuie neapărat să fii dat naibii, să iei oamenii de sus, să-ți dai importanță, fiindcă dacă nu ți-o dai tu, cine să se mai ocupe de acest lucru?... Trebuie să mai declari apoi că nu ești milos, că nu te-a interesat niciodată partea slăbănoagă a existenței
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
și fără vreo forță reală, sinceră, cere și critica... Fiindcă tot ce vedem se cuvine luat ca o joacă, obligat să-ți distrezi publicul care, datorită acestor calități, a și început să te considere un veritabil scriitor... Virtutea, prietenia? Aiureli. Omul se poartă față de semenul său ca un lup, dictonul latinesc al lui Thomas Hobbes, preluat de Marx și în general de ideologia comunistă... Foarte bine, vei zice ca scriitor ce ești,... sfâșiați-vă între voi, ca lupi ce sunteți, de vreme ce
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum au și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune în infern, deși distilează atîta cruzime și atîta amărăciune, îți lasă, în final, un gust stenic
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum au și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune în infern, deși distilează atîta cruzime și atîta amărăciune, îți lasă, în final, un gust stenic; pentru că, iată, ne convingem din nou, în orice
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune în infern, deși distilează atîta cruzime și atîta amărăciune, îți lasă, în final, un gust stenic; pentru că, iată, ne convingem din nou, în orice condiții, în orice iad, oricare om e liber să aleagă.
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
de intrare în nebunii încă mai mari, în situații ce fac din infernul lui Dante un biet parc de distracții. în clipa de față, ce mă uimește mai mult nu e obsesia P.S.D.-ului de a acapara și controla totul. Oameni proveniți direct din sistemul comunist nu știu, nu pot și nu vor altceva decât ce i-au învățat Dincă, Postelnicu, Manea Mănescu și Leanța. Ei vor să aibă totul în mână, pentru că sunt incapabili de dialog, adaptări la situații și
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
securistul care "avea în grijă" Europa Liberă) ar fi unul dintre marii bogătași ai țării. Ne putem mira, atunci, de ce n-a apărut și el pe lista multimilionarilor români? (O listă, à propos, de-un comic absolut: cum să așezi oameni care și-au făcut cea mai mare parte a averii în afara României, precum Josif Constantin Drăgan și Ion Tiriac, alături de personaje care-au "operat" după 1990 în interiorul țării? N-o fi asta o subtilă operațiune cosmetică, o formă de a
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
-au "operat" după 1990 în interiorul țării? N-o fi asta o subtilă operațiune cosmetică, o formă de a-i împinge mai spre umbră pe cei "ca noi, iviți dintre noi"? Pentru că altfel reacționezi când pe locurile de pe podium se află oameni peste care a trecut și fiscul occidental, și altfel când vorbești despre cei inspectați doar de colegi de serviciu, chefuri sau, mai nou, de golf.) Cum învârtitul în jurul cozii e nu doar o specialitate națională, ci și singura posibilitate rămasă
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
miliardarilor de carton dosarele Securității au devenit echivalentul tezaurului Băncii Naționale. E mai ușor să obții lingouri de la subordonații lui Mugur Isărescu decât o filă de dosar "fierbinte" de la S.R.I. Și nu pentru că bancarii ar fi mai puțin profesioniști decât oamenii lui Timofte. Ci pentru că valuta forte reprezentată de "secretele de stat" e infinit mai prețioasă pentru clica de la putere decât siguranța financiară a țării. Banii vin și pleacă, dar securiștii rămân pe loc. Astfel s-a ajuns ca Priboi să
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
pisici. Varady, à propos, scrie în metru clasic și este un maestru în vechile tehnici poetice, dar îi este greu să-și continue producția poetică într-o asemenea atmosferă. Un alt indiciu mi-a fost oferit de întâlnirea cu un om de afaceri, care-i făcea curte unei tinere extrem de cultivate, prietenă cu mine. Spre deosebire de intelectualii și artiștii pesimiști întâlniți de mine, el era plin de speranță și de energie, cu planuri vizionare pentru o nouă economie maghiară. Cu ani în
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
o renaștere culturală pentru că a fost făcută de altfel de indivizi. Revoluția de Catifea a fost înfăptuită de catolicii și protestanții din pătura mijlocie, proprietari de mașini și fax-uri, mame și tați, preoți, electricieni ca Lech Walesa, administratori și oameni de afaceri ca prietenul meu cel îndrăgostit. La Berlin, o mână de studenți și artiști cu tatuuri și pachețele cu droguri au ajutat la dărâmarea zidului. Dar revoluția au făcut-o nemții plicticoși din Est, membri ai unor cercuri de
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
abili care au înfăptuit ceea ce poeții nu au putut? Renașterea Americană din timpul Războiului Civil și nu a Revoluției din 1776 are, poate, o rațiune similară: era prea târziu pentru a invoca modele culturale renascentiste și iluministe; liderii - moșieri și oameni de afaceri - nu se potriveau cu tiparele romantice. Omenirea a trebuit să aștepte apariția lui Napoleon ca să-și afle eroul dorit, iar America a trebuit să aștepte emanciparea negrilor ca să afle o cauză morală satisfăcătoare. Modernismul - rebel tânăr, fără-ndoială
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]