2,438 matches
-
nu poate crea conținut. La fel și cu scenele de război. în partea a doua a cărții, Robbie se tîrăște, pe drumuri franceze, spre plaja de la Dunquerque, unde rămășițele zdrobite ale armatei britanice își așteaptă repatrierea. McEwan acumulează răbdător detalii oribile și din ce în ce mai halucinante. Wright nu-și poate permite să le acumuleze treptat, dar nu vrea nici să se lase mai prejos, așa că așteaptă pînă cînd Robbie ajunge pe plajă și atunci le bagă pe toate odată, într-un singur plan-secvență
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spectatori să se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de tip după faptă și răsplată rămîne importantă pentru marele public, care contează pe realizatori să-i creeze condițiile necesare pentru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai și întrebi? - Da! tov. secretar, întreb, fiindcă e vorba de viața sau moartea mea civică și să știți că mă voi adresa C.C. al Partidului, fiindcă eu nu mă simt vinovat de nici o acuzație, că totul e doar o oribilă înscenare! Să știți că mă voi adresa C.C. al P.C.R.” Și mai vehement, acuzatorul îmi spune: „Poți să treci și de mama C.C.!” Încrâncenat, disperat, îi spun, la rândul meu, tot cu voce calmă, joasă: „Tov. secretar, știam de C.C.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
surescitat, știam că nu voi mai adormi încă multe ore, trec în camera vecină și între orele 2 și 8 dimineața scriu un alt memoriu în care acuz pe bună dreptate organele de partid vinovate, indicând persoanele aflate în spatele acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mine! Era poate primul caz când un exclus își recapătă dreptul de a privi lumea în față, eram poate primul reabilitat din Bârlad. Felicitări am primit atunci, mai multe chiar decât în cele mai reușite momente din viața mea. Învinsesem oribila înscenare! Felicitările confirmau indubitabil! Mulțumit, reîncep anul școlar sperând să nu mai am necazuri. Organizația de partid din școală urma să-mi reconfirme calitatea de candidat și de membru de partid. Lucrurile stagnează - sunt chiar șantajat de noua activistă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea crime oribile s-au petrecut în umbra zidurilor cetății Dogilor. Mărturia palidă a neasemuitelor barbarii săvârșite de om contra semenilor săi a rămas celebra „Punte a Suspinelor”, prin care treceau cei condamnați înainte de a sfârși în mod barbar! În ajunul întoarcerii spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
enorm și văz monstruos”, făcând viabilă o altă apoftegmă a lui Eugen Ionescu, „Il y a peu de chose qui sépare l’horrible du comique” „Puține lucruri despart ori- bilul de comic” (trad. mea, A.M.) Comicul lui Caragiale nu este „oribil”, dar în anumite „situațiuni” devine neliniștitor. Prin urmare, nu lectura operei propriu-zise mă interesează la Caragiale, ci dispozitivul care generează avatarurile deformate ale operei. Aparține Caragiale timpului său ? Va reuși el să traver- seze bariera impusă de cantonarea în contigent
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursivă a cala- mităților. Toate sunt înscrise în registrul enormului care se transformă pas cu pas sub ochii noștri în enormitate. Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei. Criza este „oribilă”, gândindu-te la ea „te-apucă groaza”, este în primul rând politică, „numa intrigi și la conservatori și la liberali”, situațiunea este deplorabilă, adică „foarte tristă”, fotografiată în unicat, un excepționalism à la rou‑ maine, „în nicio țară nu s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Ambi- valența și ambiguitatea pe care le sesiza prozatorul rus erau recalculată de către Eugen Ionescu în formula : „Puțin lucru separă oribilul de comic”. Poate că nu aceasta din urmă este chiar formula comicului caragialesc, deși există excepții precum Inspecțiune, Două loturi sau farsa 1 Aprilie, însă către această deformare va împinge interpretarea operei un Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
veritabil moment artistic în mișcarea noastră teatrală. Nu numai că trebuie să ținem seama de acest lucru, dar, în general, trebuie să îndrăznim (tocmai datorită îndrăznelii piesei) să ne ridicăm pretențiile, să nu ne mulțumin a spune: „piesa cutare este oribilă” sau „piesa cutare a fost superbă”. Trebuie să pretindem și să ne pretindem contactul cu acea treaptă din scara valorică, care, deși superioară, poate fi depășită. Din ce în ce mai des, după vreun spectacol sau film, ajung să spun „mi-a plăcut pentru că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rupte, cutii de carton..., poligon pentru gândaci și șoareci. Pereții erau lambrisați și podeaua era acoperită cu un linoleum de un prost-gust desăvârșit, sub care suferea un parchet multicolor. Am hotărât să transformăm spațiul în "Centru Cultural", am scos mocheta oribilă, am șlefuit parchetul, am curățat lambriurile, am mutat unele piese de mobilier restaurate și la recepția de inaugurare Centrul Cultural arăta de "5 stele". Cu noul administrator a fost posibilă și punerea în funcție a piscinei de pe terasa de la ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
creștinismului. Și ce anume i-a f)cut pe evrei s) se stabileasc), dup) cel mai mare dezastru din istoria lor, Într-o regiune periculoas)? Un profesor evreu de la Harvard mi-a spus recent: N-ar fi oare cea mai oribil) ironie că evreii s) se fi adunat de bun) voie Într-o singur) tar) pentru un al doilea Holocaust? Acest gând trece uneori prin mințile evreilor. El este Însoțit de o alt) reflecție exprimat) (În parte cu mândrie, În mare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bombastic popor din lume - și, mai presus de toate, am devenit o națiune de mincinoși. Adaug la această faptul c) nici un alt popor nu a avut o asemenea pasiune pentru autocritic). Ne Învinov)tim pentru orice, suntem totdeauna ținta unor oribile acuzații, judecați, f)când cele mai neverosimile m)rturisiri. Și toate pentru consumul lumii Întregi. Este adev)rât c) mințim foarte mult - Vidal are dreptate -, mințim În draci. În literatura noastr) nu exist) personaje de genul lui Tartuffe, nu exist
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trupului. Lipsa unei viziuni cosmice duce la monstruos. Fără o aspirație spirituală, omul e doar un animal. AMN: Deși nu văzuseră spectacolul, diverse voci din teatrul românesc se scandalizau și te acuzau că ți s-a dat posibilitatea celor mai oribile, celor mai imorale extravaganțe, și ai folosit-o! Scandalizările și acuzațiile lor erau total nejustificate, proiectul fiind integral american. Singura participare a românilor fusese să dea din coate pentru a mă Împiedica să plec, dar până la urmă nu au reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pot desfășura pe o durată extinsă, cu scopul de a Îmbunătăți spectacolul Înainte de sosirea criticilor (care, din păcate, decid soarta teatrului la New York). Acest sistem Îmi dă șansa să privesc munca noastră din mijlocul spectatorilor și să trec prin crize oribile de Îndoieli și Întrebări, căci odată cu publicul descopăr spectacolul cu alți ochi decât În repetiții. A doua zi repar greșelile și cât de recunoscător pot să fiu când scena funcționează În seara următoare, pentru că se simte o energie adevărată! Procedeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic, manifestam o Înclinație deosebită pentru matematică, pe care mi-am pierdut-o total În tinerețea mea, ciudat de lipsită de orice talent. Acest dar juca un rol oribil În lupta cu febra de amigdalită sau scarlatină, când simțeam sfere imense și numere uriașe umflându-se necontenit În creierul care mă durea. Un profesor nechibzuit Îmi explicase logaritmii mult prea de timpuriu și citisem (Într-o publicație britanică, The
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale de noapte, pline sau pe jumătate pline și una cu bășici la suprafață, se afla pe pardoseala holului pensiunii În care locuia familia ei, pe care am vizitat-o Într-o dimineață devreme, pentru ca ea să-mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că ne duce să vizităm magazinul numai dacă promitem că vom fi cuminți și nu vom atrage În mod inutil atenția asupra noastră, printr-o admirație ostentativă. Luându-și tot felul de măsuri de precauție, ne-a dus sub o oribilă caracatiță de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau ecourile unor povești de familie pe care le auzisem. În primii ani ai deceniului al optulea, bunicul din partea mamei, Ivan Rukavișnikov, negăsind pentru fiii lui nici o școală particulară pe plac, Întemeiase o academie proprie, angajând doisprezece dintre cei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din 1791. Deși căderile abundente de zăpadă erau mult mai obișnuite În St. Petersburg, decât - să zicem - În jurul Boston-ului, cele câteva automobile care circulau printre numeroasele sănii ale orașului Înainte de Primul Război Mondial nu păreau să intre niciodată În oribilele dificultăți În care intră mașinile moderne Într-un minunat Crăciun alb din New England. Multe forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
arogant din clasa lui socială“ (deși pentru mine era un mister de ce trebuia un bătrân care planta trestie de zahăr să fie nobil și arogant). Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de schi. Dâra de fum a apărut la timp și, În același moment, Polenka a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un braț atârnând În jos, printre frunzele pe care se mișcă umbrele altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau ceva mai puțin obișnuit, cum ar fi fost de pildă oribila muzică a unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era ritualul adoptat de familia noastră când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]