3,686 matches
-
la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un static. Un leneș, un caracter slab, care ascunde sub aceste măști tot ce detestă mai mult: dezgusturile sale, disprețurile, scârbele, ranchiunele, ororile, urile. Cu toate acestea, nota dominantă a spiritului său e... elegia. Nu-i rămâne, desigur, decât să se accepte tel-quel și să lucreze În spiritul harurilor sale Înnăscute. Să lucreze scriind și transferând aceste contradicții unor personaje fictive. Colac peste
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
s-a scris destul, iar jurnalul său e o sofisticată operație de a-și motiva lașitatea printr-o scârbă mimată și printr-o detașare abil pusă În scenă. Obsesia sfârșitului se leagă, aproape Întotdeauna, În Jurnal, de refuzul plin de oroare al bătrâneții. Erou dintr-o saga nordică, fascinat de spiritul germanic și de severa lui geometrie, el extinde sentimentul sfârșitului individual la nivelul unei Întregi culturi și al unei Întregi civilizații. N-are importanță cum, știu că viața mea e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă oroare și decide să se izoleze de ei cu orice preț: „Am hotărât să nu mai pun piciorul la N.R.F.*, unde domină evreii, comunizanții, vechii suprarealiști și tot felul de inși care cred din principiu că adevărul se află la stânga”. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și a drogaților, a savanților fără busolă și a artiștilor doar senzaționali, a evreilor, a militarilor și a prelaților demiși. Cei de pe urmă duci gândesc rău precum muncitorii din uzine care gândesc rău. Arhanghel căzut, toate acestea Îi iscă o oroare și o mânie pe care nici măcar nu Încearcă să le ascundă. Țintă recurentă a urii și a dragostei sale, Franța a permis proliferarea monstruoasă a păcatului. Revolta lui e răspunsul neputincios la vechi neputințe, la ambiții niciodată atinse. „Ah, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre moarte. Gustul Înfrângerii e ceva cu care s-a născut, iar epoca În care trăiește e una În care tragedia s-a substituit firescului. Nu are decât o singură nelămurire: asupra momentului În care se va sinucide. Îi e oroare de exil (și va refuza, În câteva rânduri, sfaturile prietenilor de a fugi În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dovedească, dincolo de orice dubiu, că subiecții confesivi se află cu adevărat la Înălțimea evenimentelor. Șochează, În cele mai multe jurnale intime, seninătatea cu care autorii trec pe lângă marile tragedii. Jurnalul lui Camus uimește prin totala opacitate și printr-o inexplicabilă insensibilitate la ororile petrecute, sub ochii autorului, În plin război. În loc să descrie - așa cum ne-am fi așteptat din partea unui scriitor dublat de un frenetic gazetar - tragediile la care era martor, el se limitează să noteze schimbările atmosferice, fascinat de uluitorul soare mediteraneean. Exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilodesc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compasiunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând-o împreună cu voi, dar cu o înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
împăratului roman. Dacă și-ar fi petrecut anii '40 în Europa nazistă în loc să renască în America, pesimismul ei înveterat ar fi putut deveni mai degrabă personal și amar decât istoric și universal. Războiul a nuanțat pesimismul lui Yourcenar cu aceleași orori pe care artiști precum Max Beckmann le-au înregistrat, dar era modelat dintr-o altă fibră. Ascunsă ferm într-un colț înverzit de pădure din Maine, era aproape ca și cum războiul și urmările lui brutale ar fi trecut pe lângă ea. Durerea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scrie Cu ochii deschiși, ea i-a spus tot felul de lucruri despre sexualitatea ei, fără a se gândi niciodată că el le va introduce în carte. El a făcut-o însă, și rezultatul a umplut-o de dezgust și oroare). În schimb și-a expus în amănunt o teorie despre poeta greacă Sappho: în corepondența ei, în poemele de Sappho pe care le-a tradus și într-un mai mult decât îndeobște candid capitol despre homosexualitatea feminină în cartea de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
printr-o maximă transparență, hipotextele chiar din debutul cărții, continuând să le înșiruie cu umor pe parcursul primului volum. Scriitorul spaniol e mai generos cu modelele, dar generozitatea lui e doar o capcană, pentru că își afirmă tezist intenția de a "trezi oroarea cititorilor pentru istoriile închipuite și pline de insanități din cărțile cavalerești". Nu doar aluziile la circulația romanelor cavalerești sunt transparente în operă ("începu să i se pară cu cale, și chiar trebuincios, atât pentru faima bunului său nume, cât și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în semnele timpului sensul vieții și al existenței umane. Și acesta nu e nimeni altul decât Fiodor Mihailovici Dostoievski, un creator devenit emblematic, în special, pentru gândirea și creația din cea de a doua jumătate a secolului XX când, după ororile celui de-al Doilea Război Mondial și după relevarea adevăratului chip al comunismului, omenirea trăiește la modul tragic sentimentul unui sfârșit iminent al omului și al lumii, printr-o nemaivăzută până acum degradare și uitare de sine. În această din
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
minciuna să stăpânească totul, dar nu pe mine!18 (trad. a.) Iată și alte fragmente din scrieri concentraționare, în care autorii insistă să precizeze că ceea ce scriu ei corespunde adevărului. Adevărul transmis de acești scriitori este unul singur, acela al ororilor și al suferinței cauzate de detenție, iar diferențele intervin în detaliile fiecărei mărturii, ieșind la lumină o varietate de destine. Fiecare poveste este unică în detalii, însă mărturiile se repetă în ceea ce au ele esențial. În volumul de memorii Itinerar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este hedonismul. Oroarea nu este acceptată ca obiect artistic, invocându-se consecințe cum este aceea că, dacă totul poate fi transpus în literatură, atunci literatura (loc al tuturor posibilităților, putând contribui la memoria lagărelor) ar îndeplini un rol moral, etic, filosofic, deci s-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Vor rămâne cărți. Romanele, de preferință. Sau cel puțin relatările literare, care vor depăși simpla mărturie, care vor da de imaginat, dacă nu vor da de văzut... Va exista poate o literatură a lagărelor [...]. Dar miza nu va fi descrierea ororii. Sau, cel puțin, nu numai ea, nici măcar în primul rând. Miza va fi explorarea sufletului omenesc din perspectiva grozăviei Răului... Ne va trebui un Dostoievski!"89. Suferința, care derivă din tortură prin înfometare și frig, dar și din umilință și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deține două perechi de încălțăminte potrivite pentru anotimpuri diferite devine un lux nepermis). Atenția deținutului se concentrează pe alte aspecte decât atenția omului liber, iar asemenea detalii trasează limitele vieții concentraționare. Soljenițîn nu obosește să caute cuvinte capabile să comunice oroarea specifică lagărului, "această lume sinistră, unde fiecare roade pe cine poate, unde viața și conștiința omului se cumpără pe o rație de pâine cleioasă"137. Abuzul de a ține oamenii închiși este cu atât mai înfiorător cu cât înseamnă a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
antebelică, când „au acumulat toate posturile de răspundere și conducere politică, economică și administrativă în aparatul de stat” al Cehoslovaciei, inoculându-li-se o mentalitate de superioritate față de alte popoare, inclusiv față de români. În sfârșit, ultima, cehii „nu au suferit ororile războiului”, pentru a-și „da seama de comportarea trupelor în timpul operațiunilor militare”. Pe teritoriul ceh, „nu au avut loc decât puține acțiuni de luptă”, după care a urmat capitularea, iar populația spera „că după acest act trupele eliberatoare vor pleca
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
vom menționa ceea ce ar putea fi considerat ca negativ, anume războaiele religioase, ci doar aporturile pozitive, toleranța recunoscută pe termen lung ca valoare. Putem, evident, să ne imaginăm o lectură care s-ar centra doar pe non-va-lori, pe eșecuri, pe ororile istoriei. Ar fi instructiv, dar deprimant. Își are acest demers locul într-o carte de sociologie? Materia primă a sociologului nu se limitează la "terenul" care îl înconjoară. Faptele istorice sunt și ele, domeniul său. Vom spune chiar că nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Portretul de contemporan închinat lui, manifestare la care a participat și acad. Al. Zub. Ceea ce m-a impresionat și la unul și la celălalt, este d iscr eția, demnitatea și blândețea, nimic din ura hămăitorului de profesie, deși au cunoscut ororile gulagului comunist. I.N.O. - Ce facem cu „primăverile literareʺ, cum denumea un clasic publicistica, revistele mai ales, nu numai cele liceale care apăreau interbelic, dar și în z ilele noastre și care nu prea au susținere. E bine că se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
însemnare ca aceea din 26 oct. 1937 ("călătorie manquée la Constanța"), prețioasă prin faptul că la Constanța călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deschise, însă eu speram ca acestea să izbucnească după căderea sistemului, oricând urma ea să se petreacă. Dar, după 1990, cu excepția unor schimbări surprinzătoare și triste oameni care, chiar dacă nu fuseseră niște repere de probitate și curaj civic, nu făcuseră orori ireversibile, gen Răzvan Theodorescu sau Eugen Simion, au început să-l slujească pe Iliescu -, polemiștii păreau inițial în mare criză de opțiuni și argumente, dincolo de evidentele maniheisme ale momentului. A funcționat pentru o vreme iluzia, dacă nu a unanimității, cel
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
arhipelag risipit de insule în care modernitatea a reușit. Înconjurate însă de un vast ocean mă rog, pădure, lan de porumb, deșert în care modernitatea nu a reușit. Asta îi face pe cei de pe insule/oaze/luminișuri să se radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează, le mai relativizează. În
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cu ficțiunea, realismul cu psihologicul, iar în ceea ce privește tematica, interdicțiile sunt legate de moralitatea vremii și de viața familiei Ceaușescu. Eugen Negrici numește acest fenomen "starea de replică a literaturii române" bazată pe mai multe strategii inovatoare: "Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare: incompletitudinea narativă, parabolismul, relativizarea faulkneriană prin simultaneizarea vocilor narative contradictorii, estetismul, fantezismul formal, exuberanța ludică"81. A doua strategie e
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
diacronie, spontaneitate, originalitate, etică, autocunoaștere și autoperfecționare, anticalofilie, iar stilul lui Flaubert înseamnă livresc, epic fictiv, calofilie, construcția atentă, menit unui receptor. "Într-o literatură fără regulă (literatura subiectivă) și într-un gen literar în care se manifestă pe față oroarea de literatură este dificil să folosim stilul ca un criteriu sigur de departajare a scrierilor diaristice. Regula, aici (într-un spațiu al neregulilor) este că orice diarist are stilul său și orice jurnal intim poate să-și impună (depinde de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prima parabolă a sistemului comunist Romanul Cuvântul din cuvinte este o parabolă a sistemului comunist, un text considerat de Ioana Pârvulescu în Cuvânt înainte, primul roman politic esopic scris în literatura modernă. Deși se poate spune că autoarea nu cunoaște ororile comunismului, deoarece pleacă din țară în septembrie 1947, înainte de proclamarea Republicii Populare Române și preluarea totală a puterii de către comuniști, prin traducerile textelor devine martor al evenimentelor. Mai mult, primește adesea vești din țară (până la arestarea din ´58, Ecaterina Bălăcioiu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Am dreptate? Să fie într-un ceas bun!... Urmă o scurtă pauză. Bidaru era numai ochi și urechi. Încă din copilărie îi plăcea să-i asculte pe cei mai în vârstă, în special pe cei care au dus în spate ororile războiului, de la un cap la celălalt, ca și în cazul de față. Știa că de la aceștia ai întotdeauna ceva bun de învățat. Apoi directorul continuă în același ritm: Tu vrei să înoți contra valului. Nu ajungi nicăieri! Te vei îneca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]