8,628 matches
-
ale măgărușului, ai văzut afișele? Am de gând să mă distrez în seara asta! Vino cu mine să ne batem joc de porcușorul acesta fără talent! Cocoșul se lăsă înduplecat abia când văzu că, la ora cinei, ograda rămăsese goală. Păși țanțoș în luminile vii ale hambarului, printre fâșiile de panglică colorată și baloanele agățate de grindă. Uimit de asistența adunată să vadă concertul, îl înghionti pe măgăruș. - O să se facă de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI AZI... Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi dezordonat, meditativ, Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns, Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi dezordonat, meditativ, Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns, Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
care merg la școală. Și astfel, fiecare copil are ascunsă în ghiozdan câte o bucată din Răsărit și câte una din turla atât de veche a bisericii care, în fiecare dimineață se împarte cu bucurie, în părți egale, copiilor care pășesc atât de nevinovat spre viață. Dar ora de Religie nu mai e obligatorie, Istoria nu mai e obligatorie, Limba română nu mai e obligatorie, Țara, Poporul nu mai sunt obligatorii, Părinții nu mai sunt nici ei obligatorii. Mai sunt obligatorii
FILANTROPIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368386_a_369715]
-
sa de suflet e o împărtășire a dragostei pentru stămoși și pentru părinți. Sunt poezii cu care întoarce din lumea celor morți pe cei dragi și prețuiți. Bunicul, asemenea unui brad, este un model al demnității pe urmele căruia poeta pășește: „Tu ești model de demnitate,/ Ești brad frumos și drept și sfânt,/Te-ai războit pentru dreptate,/ Pentru un rost pe-acest pământ.// Unii ți-au scris o umilință./ N-ai acceptat-o, ai fost brad!/ Rămas-ai în a
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ȘI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEȚII Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Era o zi frumoasă de toamnă,când am pășit pentru prima oară pragul spitalului clinic Sfânta Maria din București. Cu toate încurajările soțului meu,eram timorată de necunoscut,de frica teribilă ce pusese stăpânire pe mine la gândul intervenției chirurgicale ce urma să mi se facă.Am urcat la
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
tot așa, vorbea de unul singur de când îi murise muierea. Cât năcaz în lumea asta! Trecu pe lângă câteva magazine, în pas hotărât, oprindu-se la un moment dat să-și tragă sufletul. O domnișoară, cățărată pe niște tocuri înalte-înalte, care pășea ca din pod în aceeași direcție cu ea, încercând să o ocolească, își agăță poșeta plină de zorzoane într-un coș de gunoi. - Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară. Oare ce voia să facă domnișoara? Probabil
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
sufletul înfiorat grăbindu-se să trăiască și să slăvească fiecare clipă „printre bucurii și lacrimi”. Tot ce n-ai trăit astăzi este pierdut pentru totdeauna. Nu trebuie să te oprești din drum chiar dacă obstacolele apar la fiecare pas. Și, da... „pășește, pășește ușor,/ în zbor prinzi amintirile presărate/ de cântecul privighetorii.”/ „La ceas de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
înfiorat grăbindu-se să trăiască și să slăvească fiecare clipă „printre bucurii și lacrimi”. Tot ce n-ai trăit astăzi este pierdut pentru totdeauna. Nu trebuie să te oprești din drum chiar dacă obstacolele apar la fiecare pas. Și, da... „pășește, pășește ușor,/ în zbor prinzi amintirile presărate/ de cântecul privighetorii.”/ „La ceas de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează, la plecare. Foto: La arat, Stefan Dimitrescu (1886 - 1933) Referință Bibliografică: ȚĂRÂNA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
de ipocrizie”, consideră Doroftei. Iubirea Mântuitorului îmbrățișează o lume deznădăjduită Și poate vei avea impresia că scriitoarea va permite chiar și preț de o pagină, ca legătura dintre Dumnezeu și Umanitate să fie întreruptă definitiv. Însă cu ochii sufletului, vei păși peste un alt pod suspendat între Tragedie și Triumf, exact când te aștepți mai putin. În mijlocul copiilor loviți de soartă, care trăiesc în întunericul îndoielii, răsare cel mai frumos vlăstar al speranței și luminii. Numele lui este Călin Barbu, băiatul
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
ca și lecturile profunde din marii poeți pentru că multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează: „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind/ Crâmpei de vise ostenite,/ Tresar sub pasu-mi obosit,/ Zadarnic ochii mei mai cată,/ Prin vechiul Aladin ochean -/ O rază limpede, curată,/ Pe care-o vreau...dar n-o mai am!// Stingher tu
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
ochean -/ O rază limpede, curată,/ Pe care-o vreau...dar n-o mai am!// Stingher tu treci pe lângă mine,/ Și ierni aduci și vânturi reci.../ Oh! te cunosc atât de bine,/ Destin al meu, la cine pleci”// („Destin”, pag 30) „Pășesc privind tot înainte”, același mers al sufletului bolnav de dragoste care este de fapt întoarcerea acasă și urcuș în lumea din care am venit... Întoarcerea acasă este grea, dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: „Mai vine
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
Negrici a rămas și el cu tot corpul încordat de atenție și cu coada întinsă la orizontală. Bunicului nu-i vine să creadă ce vede și vine repede în casă: — Veniți să vedeți ce n-ați văzut ! Ne cere să pășim tiptil și să ne oprim la o oarecare distanță. Vedem și noi aceleași mișcări ale lui Nix: se ridică parcă ar porni la atac, ascultă, și, repede, se aruncă în față, adânc cufundându-se cu gheruțele în zăpadă și iese
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
ridicate spre cer. Ei sunt mulți, eu doar una. Aici sunt în societatea lor și simt că trebuie să mă comport conform regulilor naturii...Mă așez într-o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
ele ne vorbesc,ne dovedesc, greșelile inchiziției,chiar dacă ele au fost martore la supliciul ,la suferințele,la durerile ,la chinurile oamenilor,ele sunt purtătoarele de cuvânt ale timpurilor de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o amintire vie a tot ce am văzut. Revin încet, încet la realitatea momentului, iar șuvoiul de turiști mă poartă cu el în cotidian și pentru că deja umbrele
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
și soției acestuia care nu mai știa ce să facă pentru ca oaspetele să se simtă bine. Mare fu și uimirea Soarelui când văzu sărăcia lucie în care trăiau aceștia și se tot întreba ce îi făcea totuși atât de fericiți. Păși sfios și călcă lin Pe rogojina cea de paie, Și întreba, cu glas duios: -Atât aveți, doar o odaie? - Și-un pat, o masa și un horn, Asta e tot ce- avem, Dar suntem fericiți, sa știi, Și de la nimeni
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
voioși, frumoși ștrengari. M-asteapta drumul către școală la noi în sat să-l mai străbat să-mi mai revăd din dragii dascăli, ce să fiu om, m-au învățat. Și orice pas de glie-mama să-l simt sub tălpi, pășind ușor să mă încarc cu energie și să-mi mai potolesc din dor... Referință Bibliografica: Iarbă de acasa / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anișoara Gurău : Toate
IARBA DE ACASA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368541_a_369870]
-
și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de lacrimi, închisă cu două lacăte ruginite, din oțel. Lumea se învârte, fără să schimb ceva și mă complac
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
nu întâmplător, deasupra ușii Arhondaricului stă scris: „Priviți la înaintașii voștri cum și-au sfârșit viața și le urmați credința”. La plecare m-am desprins cu greu de această mânăstire în care simțeam slava credinței în Creatorul lumii. De cum am pășit pe poartă, am simțit că mânăstirea are ceva care impune. Imediat m-a luat în stăpânire pacea, evlavia, sobrietatea și harul acestui locaș și m-a cuprins o bucurie lăuntrică și sinceră. Trăiri sufletești profunde m-au stăpânit multă vreme
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
se spune că se află partea materială a vieții de la castel. Deși este greu să te orientezi în acest labirint, vom încerca totuși să urmărim un fir călăuzitor în prezentarea noastră. Așa că ne vom întoarce la Ghereta Santinelei și vom păși pe aleea principală, încercând să prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră, având cruci încrustate
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
a nuntit pământul, cu iarna, cotropindu-l Pe față și-n cotloane cu voluptatea rece. Cel Soare-Nun zâmbește, când peste lume trece La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l. Adună de departe ca oaspeți, zburătoare, Chiar Moș Martin agale pășește din bârlog Pe neaua toropită, rămasă de zălog Și zestre a miresei de verde născătoare. Decor de iarbă crudă, tușat cu vioriu Și bâzâit de-albine ce harnic robotesc Flori oaspete în voie grădinile gătesc, Aruncă-n jur arome, mălinul
JUPÂNA IARNĂ, DOMNIŢA PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367857_a_369186]
-
de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367897_a_369226]
-
cea mai mare și mai frumoasă dar plină cu balauri. Rănile balaurilor ce se ascund sub coaja deșertăciunii provoacă doar suferință. Copacul trist din fața casei plângea durerea frunzelor în timp ce eu priveam un tânăr ce a ieșit dintr-o cafenea și pășea fericit lângă o domnișoară cochetă. Ana-Cristina Popescu Referință Bibliografică: Ce mult contează ambalajul! / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]