2,887 matches
-
era un loc defunct, care încetase de mulți ani să respire, să rezoneze la zgomotul pașilor, la sunetul vocilor, al râsetelor, al rumorii, al disputelor, al viselor și al suspinelor. Înăuntru nu era frig. Nu era praf, nici pânze de păianjen, nimic din acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alte părți, această materie poseda o opacitate totală. Culorile erau blânde: verde pal și gri, pe alocuri cu straturi mai sumbre. Niște cavități stranii, ale căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente decât cablurile de oțel. În acest labirint intrau tunele adânci, iar în podea erau săpate puțuri. Materialele adăugate se contopeau atât de precis în structurile anterioare încât era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă de un resort puternic. Ripley se dădea înapoi secerând toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă înaintea acestei grozăvii, dar aceasta ocolea, se urca și se strecura pe sub cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lemnul pereților sau din crăpăturile mesei, se lăsă tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre întru Domnul le-am înțeles prea bine - zise Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului, numai pe-o parte. Mama caută cu mâna liberă după mine, să mă tragă de-acolo, ori să mă trântească iar la pământ, dar eu mă feresc, scap. Și văd, ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale, ce confereau o transparență aparte fondului alb - cu mîna ce se oprise pe ea, ca un păianjen roșu. Glasul Îi trăda mînia, pe cînd eu mă desfătam Într-un sentiment de siguranță ce-mi venea dinspre mînă. Ce-ar fi să termini cu acuzațiile astea false ? Ai spus ca sînt poze de-ale mele. Ciudat! Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și m-a invitat să sărbătorim evenimentul; numărul unu fugise de vreo lună, eu eram atât de singură, mă prinsesem în privirea lui ca într-o pânză de păianjen, cum să-l refuz? Discutam despre negustorii din piață. Deși ar putea părea o pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
prințesele-africane, din negura vremurilor până azi, pentru citirea viitorului obscur. Picioarele i se înmoaie în cerneală, urmând să fie descifrate urmele lăsate de acesta pe o imensă foaie de papirus. În lipsa unui asemenea mygal (și dacă ți-e teamă de păianjeni, fără egal, precum prințesei Pitipitipythia), se poate recurge și la muște, la unele de talie mare: același procedeu, de bună seamă, - cu deosebirea că, acum, urmele rămase după ele, se cheamă, bineînțeles, scriere minusculă de musculă“. RINOCEROZ: „Rinocerozul e creat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
este important, după cum scrie Hakim Bey în cartea sa The Temporary Autonomous Zone, pentru care există un adevărat cult, este „caracterul deschis și orizontal al structurii“. În cazul „zonei temporar autonome“, pe care Bey o compară cu o pânză de păianjen, este vorba de o „revoltă care nu duce la confruntarea directă cu statul, precum operațiunea unei gherile care eliberează un teritoriu (pământ, timp, imaginație) și apoi se dizolvă, urmând să se reformeze undeva/cândva, înainte ca statul să o poată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune că locuința
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
părea glacială, era stăpânită de fapt de-o vitalitate atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-ți rupi doar picioarele, ai încurcat-o. Nu-ți rămâne decât să țipi cât te țin plămânii, dar tot nu te aude nimeni și nici nu poți spera să te găsească cineva acolo, iar prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă și umezeală mare. Dacă ridici privirile, vezi un cerc mic-mic de lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de viață. Pe când Încerca să scape de sub influența acelei culori a tăcerii, atenția i-a fost atrasă de o pată neagră din tavan. Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea că seamănă mai bine cu un păianjen negru. La Început stătea nemișcat, Însă pe urmă a Început să se târască. Păianjenul devenea din ce În ce mai mare pe măsură ce anestezicul se răspândea În venele Lui Zeliha. În câteva secunde trupul i s-a Îngreunat atât de tare, Încât nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost atrasă de o pată neagră din tavan. Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea că seamănă mai bine cu un păianjen negru. La Început stătea nemișcat, Însă pe urmă a Început să se târască. Păianjenul devenea din ce În ce mai mare pe măsură ce anestezicul se răspândea În venele Lui Zeliha. În câteva secunde trupul i s-a Îngreunat atât de tare, Încât nu mai era În stare să miște nici măcar un deget. Pe când se lupta cu toropeala anestezicului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să spere la un alt fel. Îi lăsa gura apă după niște ardei umpluți - un fel de mâncare extrem de Înșelător, de vreme ce fiecare din surorile ei Îl gătea Într-un stil total diferit. Ardei... umpluți... Respirația ei Își Încetinea ritmul pe măsură ce păianjenul Începea să coboare. Pe când se chinuia Încă să privească tavanul, Zeliha avu senzația că celelalte persoane din Încăpere nu se aflau În același spațiu ca și ea. Păși În regatul lui Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe jumătate animale, copaci pe jumătate Înfloriți, pe jumătate uscați... Totuși, modelele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădu abia acum seama de enormitatea situației, de faptul că o deranjase pe doamna Warnotte pentru nimic, de faptul că aceasta ar fi putut efectiv să-l creadă pe cale de a înnebuni. — Ce ați văzut, domnule Bernard, în pat ? Un păianjen ? Cuvîntul pronunțat de patroana pensiunii fu salvator pentru bătrînelul panicat din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard. este perioada cînd bestiile astea invadează tot. Iar anul acesta păianjenii sunt mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși că păianjenii de interior sunt extrem de necesari într-o casă veche. treaba pe care o fac ei nu o poate face nimeni. ei curăță totul, de fapt... Bine, vă las, că nu vă place subiectul... rămas singur, Bernard începu să inspecteze din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-a silit întotdeauna să-i aducă cu teleguța lăzi prăfuite, acoperite de pînze de păianjen ori de cîte ori i se părea că prințul avea chef de petrecere. Cu toate că îi convenea, aproape la orice kief era și el chemat, Radul Popianu era un devotat slujitor al adevărului, iar cele destăinuite de K.F., așa cum o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare și el n-o controla decît indirect. De cunoscut nu cunoștea decît cinci inși, care nici măcar nu se știau între ei. Era tot ce putea face pentru a-i salva și pentru a salva organizația. Fusese o muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se putea infiltra în corpul sănătos al acestora. Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]