5,611 matches
-
fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii de toamnă temeinice, cu timbrul mai moale pe iarbă și paie decât acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se uită din când în când spre mine. Una dintre domnișoarele de onoare fuge spre alt grup de oaspeți, care se uită și ei la mine. Apoi alta aleargă spre alt grup. E ca și cum ai fi aprins un foc de paie. Câteva clipe mai târziu, Janice vine la mine, îmbujorată toată și cu lacrimi în colțul ochilor și o pălărie cu flori, fixată, într‑o rână, pe cap. — Becky, am auzit că a venit Luke! Inima îmi bate nebunește. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
soțul ei, Wang. El e secretarul organizației comuniste denumite Frontul Unit Împotriva Invaziei Japoniei. Se află aici ca participant la o întrunire importantă. În noaptea aceea, Lan Ping și Xu stau într-o cocioabă țărănească. Paturile lor sunt așternute cu paie. Au de gând ca a doua zi să-l ia pe Wang de la întrunire și să-și continue împreună drumul spre Yenan. Lan Ping e obosită și se culcă devreme. Nu știe că dimineața următoare va intra în istorie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile ei gesticulează puternic sub nasul tău. Joc Qu și Pai, jocuri cu poezii, zice Fairlynn. De-abia aștept să joc cu președintele Mao. Am auzit că-i place foarte mult să se ia la întrecere. Sunt tare în Tang și am auzit că el e tare în Song. Specialitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la o familie de țărani. M-am ales cu un junghi la gât de la dormitul pe jos. Într-o zi, când stăpânul casei vine să ne dea bună dimineața, amintesc de asta. A doua zi, ne aduce două saltele din paie. Fairlynn îmi destramă speranța la un somn bun noaptea. Treaba noastră e să ne depășim slăbiciunea burgheză, zice ea, și ia saltelele și le trimite înapoi gospodarului. După o săptămână de dormit prost, mă simt rău. Fairlynn se sucește cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe să se topească. După ora patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a făcut anunțul prietenilor săi: „Sunt îndrăgostit.” Își amintește visul lui de a clădi o armată proprie. Acum, își are armata lui, dar ea și-a pierdut sănătatea și veselia. Are douăzeci și opt de ani, e bonavă și slabă ca un pai. Stă pe un scaun într-un hotel ieftin, nemișcată, pierdută în gândurile ei. Bărbatul cu bărbuță de țap nu se poate abține să nu o admire pe actriță. Deși cuvântarea președintelui Mao mi s-a părut revelatoare, mi-e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În oglindă, zărește o concubină neînsemnată, pe cale de a fi uitată. Se transformă în Zi-zhen? Nu a văzut-o niciodată pe Zi-zhen. A auzit descrieri foarte sugestive ale ei: o băbătâie cu chip ca de pasăre, înfășurată în păr ca paiele. Odată, în trecut, l-a testat pe soțul ei ca să vadă dacă mai erau rămășițe ale poveștii de dragoste cu Zi-zhen. O adiere ușoară de vânt care trece prin iarbă, a fost comentariul lui Mao. * Nu există nimeni cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao un raport despre Peng Zhen, pregătit de Chen Bo-da, intitulat „Notificarea 5.16”. De-acum, simt că Mao și-a pus în minte să-l dea jos pe vicepreședintele Liu - primul pas e pedepsirea primarului Peng, omul de paie al lui Liu. Cum era de așteptat, Mao face comentarii asupra raportului și ordonă ca bătălia să se poarte în public. 4 mai. Are loc ședința care se finalizează cu căderea primarului Peng. Nu Mao este gazdă, ci vicepreședintele Liu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din stânga e un jurnalist care poartă ochelari și are la el un aparat de fotografiat. Este fericit. Are un zâmbet pe chip. Wang Guang-mei se află în centrul scenei. Fața îi e pe jumătate ascunsă de o pălărie albă din paie, cu boruri mari - a fost forțată să se îmbrace cu veșmintele pe care le purta în turneurile în străinătate. La gât îi atârnă un „colier” lung până la genuchi, făcut din mingi de ping-pong. E opera lui Kuai Da-fu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cu costum sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre saloane se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce ger! Fac acușica focul, Înălțimea Voastră. ― Nu! Lasă-l! Îl faci mai târziu. Acum vreau un masaj. Ivan se execută, dar nu avea nici un chef. Nu așa! Dă zdravăn, omule! Așa, cu palma, cu pumnul, că nu sunt din paie. Dă tare, Ivane! Și Ivan îl frământă cu palmele, îl bătu bine cu pumnii, îl șfichiui cu degetele, îi trase pielea, rulând-o apoi de la șale spre umeri cu unghiile, atent la sunetele pe care le scotea generalul. Ele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată ziua pe toate ulițele, de zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
satului, constituind o aripă a școlii. Să fi spus: „casa natală”? - nici așa: m-am născut În zorii zilei de 2 octombrie 1935 “În altă parte”, cu vreo douăzeci de metri spre drum, Într-o bojdeucă de lut, acoperită cu paie, cumpărată o dată cu terenul pentru școală. Așadar; casa-părintească nu era a părinților, nici natală a mea. Și totuși, din pricina casei noastre a tărăgănat tata plecarea În refugiu, dincolo de Prut, după acel nenorocit 28 iunie 1940, când au fost cedate rușilor Basarabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la Ciocâlteni; la noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie, de arșiță; și la noi Își Înălțau prepeleacuri de pază: trei-patru pari sănătoși, o podișcă, un acoperiș de paie, de papură ori de răgoz, o scară... cum harbuzul e cultură „târâtoare”, o poți păzi din picioare, dintr-un prepeleac de trei metri Înălțime acoperi cu privirea o rază de cel puțin un kilometru - dar aici... Zice maică-ta: «Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o facem, pentru că așa au fost numite În latină și pentru că așa Îi vine la... Îndemână limbii române. Pe când, În cazul Basarabiei noastre... - Ei, cum șade adevărul - În cazul Basarabiei noastre? - Ascultă-mă pe mine - că n-a’ să-ți paie rău... - și tata Îmi face cu ochiul. Când Rusul a luat de la marii cartografi germani, francezi forma: Bessarabia, n-a făcut o simplă adaptare lingvistică, ci i-a dat cuvântului un nou Înțeles. Pentru că avea În cap un plan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea Înapoi, la oameni, În râpă. E rândul meu să mă supăr, s-o apuc strâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]