2,365 matches
-
Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se îmbrăca ar fi trebuit s-o facă să pară mai tânără, coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei, Jenny o chestiona pe Susan în detaliu cu privire la starea lui Milly, niciodată în legătură cu ea personal. —Sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea tăioasă, rostită din senin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-o trenă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic atunci când ieșeau prin baruri și cluburi sau mergeau împreună la petreceri. Amândouă erau asaltate de hoarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se prea dăduse în vânt după bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți. Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar... desigur, dacă n-aș avea o căsnicie fericită cu James cel minunat. — Deci, sper că nu te deranjează c-am apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe-o floare necaz: Frumoasă-i ca ziua de azi! {EminescuOpIV 6} LIDA Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este albă ca de ani o mie, Dară a lui nume mai mult o să ție. Nalți suntem noi munții - zise-un vechiu Carpat, Dar el e mai mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce ard topirei și re-nvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Ii pare legea de a iubi, Fără ea nu e de a trăi, Fără ea omul ca stins se duce. De-aceea nu voiu ca eu să fiu: Pală idee-a Dumnezeirei, Șotă copilă a nesimțirei, Foc mort ce pare a arde viu. {EminescuOpIV 13} Ci voiu să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierd Și-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND... Când luna prin nouri pe lume veghiază, Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi - Tu tremuri și plângi. 5Cînd luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept - Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poala-n mare 10Și cu fruntea-n cer de-azur; În castel isbind de nouri, Stă-n fereastra ca un arc, Într-a mărei lungi ecouri, Fața-n văl de gând și nouri - 15Al seraphilor monarc. Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blând, Iar în ochiu-i, rătăcind, Vezi lumina matinală - 20Stele-albastre strălucind. {EminescuOpIV 23} Cine-i îngerul pe maluri, Ce visează în castel, Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri 25De pământul eternel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Il pierde în coardele sale. Vărsîndu-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: "De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru, păr bălai - L-am văzut - o stea regală, O lumină triumfală, Și de-atunci îl iubesc vai!... L-am cătat în astă lume Pîn-ce viața-mi se pierdu, Sufletu-mi se abătu... Ș-atunci te-am văzut: minune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și azi în a lor post; Ca o umbră Asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voește s-o descue Acela acel munte pe jos trebui să-l sue". Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senine Nu-i scris - eu nu pot ști. Sunt scrieri streine Gândite de Domnu-ntr-a sorilor nimb. "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale Ca-n ea să n-aluneci, ca neademenit De-un înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în spelunci. De stânci prăbușite gigantici portale Descue și intră în mândrele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sună aripa de-argint. {EminescuOpIV 167} El ochi-și deschide, de-asupra lui vede Doi ochi mari albaștri, adânci visători. A lui fericire el mai că n-o crede, El gura și-apasă pe blondele-i plete Și fața cea pală i-o mîngîie-n dor. E beat de a visului lungă magie, În brațe-i pe înger mai tare-a cuprins Și umbra surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă pe buze-i sărutu-i aprins. "Vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis. "La mijlocul de aer, în sfera de lumină, Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal, Ea prinde chip și formă, o formă diafanină, Înger cu aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei sale Și se coboară-alene, cu cîntecu-mi l-invoc Și haine argintie coprind membrele sale, Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi involuntară Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântul să-l escite, Mintea să-ți strice poate al razelor blând joc, Ce se-mpreună-n aer, care se sparg în nori, Care răsfrâng în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-aș muri odată... Cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb Iar sufletul... o parte ce-n mine-a mai rămas Să sboare-unde-l așteaptă amorul în estas, Să-sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală {EminescuOpIV 175} Plutește printre stele... iar stelele-i esală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sună Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază, Una în brațul altei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
naturii sfântă limbă. {EminescuOpIV 376} În viața mea - un rai în asfințire - Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire Cum lacul poartă-o stea pe orice val; [A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă, Cine-a știut vr-odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și-ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șadă. O lasă-mă să mângâi a ta frunte, Să plec pe sînu-ți capu-mi obosit. 24. PALIDA MADONĂ (cca 1872 ) Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită atunci la cer Ca în lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]