2,986 matches
-
până la primul moment de apogeu al său, perioada interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui receptare adecvată autorul mizează. Dincolo de spațiul care le-a consacrat (presa), pamfletul și polemica sunt construite pe o schemă tripartită, corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
construite pe o schemă tripartită, corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discurs, alternativ, pozițiile de agent și pacient (aceeași termeni invocați de Claude Bremond), este să convingă publicul asupra adevărului deținut. Prin urmare, argumentația logică, infirmarea sau anularea punctuală prin citat, silogismul, ș.a. fac parte din recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să convingă publicul asupra adevărului deținut. Prin urmare, argumentația logică, infirmarea sau anularea punctuală prin citat, silogismul, ș.a. fac parte din recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții punitive. Polemistul declanșează atacul, gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam în favoarea evadării în imaginar fac din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se adresează unui anumit tip de cititor cu disponibilități selective, capabil să decodifice subtilități de fond și de formă, flexibil intelectual, într-un cuvânt inteligent. Polemistul, printr-un factum elaborat, mizează pe adeziunea publicului, la care se raportează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
disponibilități selective, capabil să decodifice subtilități de fond și de formă, flexibil intelectual, într-un cuvânt inteligent. Polemistul, printr-un factum elaborat, mizează pe adeziunea publicului, la care se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
concret în analiza discursului polemic arghezian. Privind-o "ca agent de ficțiune", C. Munteanu îi explică astfel mecanismul de funcționare: "Semnificatul real (mesajul real) este camuflat de un mesaj literal. Simulând mesajul real, deturnându-l prin ingredientul literal, ironia în pamflet complică structura textului, care apare ca un eșafodaj de enunțuri și artificii ale ironistului"47. Gândită ca modalitate literară operantă în text, ironia își relevă particularitățile atunci când e situată în proximitatea satirei și a parodiei, de care se diferențiază prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o, mizând pe reactivarea sentimentului infantil al "bucuriei distructive" (J.-Ch. Darmon) pentru că: "În pamflet, ca și în comedie, și ca în toată satira, rezidă puterea imbatabilă a surâsului"51. În structura sa profundă, gluma reflectă ideologia polemistului și sistemul de valori pe care îl reprezintă, ambele în contradicție cu subiectul și obiectul glumei, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
opune "doxei raționale admisă de auditoriul universal". Prin urmare, argumentul ad hominem dobândește, în polemica literară, un statut privilegiat, fiind raportat în mod direct la notorietatea adversarului, fără a echivala cu suburbanul atac la persoană. Pe de o parte, în pamfletul arghezian nu valoarea reală a adversarului contează, ci metamorfoza lui, "căderea" simbolică a personalității publice în rolul personajului ridicol sau grotesc, ceea ce nu are nimic de-a face cu atacul trivial. Pe de altă parte, în polemica argheziană adversarului nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simbolică a personalității publice în rolul personajului ridicol sau grotesc, ceea ce nu are nimic de-a face cu atacul trivial. Pe de altă parte, în polemica argheziană adversarului nu îi este "fagocitată" (Angenot) identitatea, acest lucru se întâmplă mereu în pamfletul alegorizat, ci re-etalată negativ, printr-un joc politicos care exclude referințe fizice sau particulare calomnioase. Adversarul este vizat, astfel, în calitatea sa de persoană publică, moralmente vulnerabilă, tocmai pe acest palier. Când polemistul este dedublat de pamfletar, identitatea nominală a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, acuzat de reacționarism, definește reacțiunea în termeni fiziocratici, drept reacția organismului sănătos la "influențele stricăcioase" venite din afara sa, el nu face altceva decât să-și justifice poziția redefinind termenul dintr-o perspectivă avantajoasă. La fel, Arghezi, când afirmă că "pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au fost preluate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să intre cu tot dinadinsul în literatură". Plecând de la teoretizarea lui Angenot, Cornel Munteanu semnalează, în pamfletul oratoric (autorul analizează, din această perspectivă, celebrul rechizitoriu al lui Caragiale: 1907. Din primăvară până în toamnă), prezența unei categorii de argumente denumite empirice, care "au rolul de a pune textul în contact cu cititorul". Aceste argumente, introduse prin conectori argumentativi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau situație polemizabilă, provocată de o persoană/instituție) constituie elementul cheie a lui ce se povestește, pentru că în jurul ei se construiește conflictul. În calitatea sa de anti-subiect, ținta este, în polemica literară, proiecția subiectivizată (dar nu extrem, ca în cazul pamfletului, unde devine "personaj simptom") a adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui advers, ca necorespunzător criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a autorului: "Polemica e proză frumoasă și pamfletul ei operă de artă. Lucrul care poate să identifice măestria și să-i controleze substanța și ținuta modelul alături cu interpretarea e polemica penei de scris. În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care întrunesc condițiile literarității, plecând de la însuși criteriul propus de Arghezi: invenția personală activă. Expertiza unui corpus de texte argheziene complet ignorate până astăzi, precum și reevaluarea critică a celor clasate de critica anilor 80, presupune atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o formulă centripetă care cumulează punctele de vedere inedite și le abandonează pe cele stereotipe, cât și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice scriitor-gazetar. N-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o paradigmă precisă (mod, gen, specie, structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui La Bruyère, fie capătă rezonanțe swiftiene. Subliniem, de asemenea, grila empatică prin care un creator percepe și înțelege un alt creator: "Tudor Arghezi nu este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1911), criticul e preocupat de inventarierea gamei de procedee lexicale, care conferă unicitate scrisului arghezian; de asemenea, într-o perspectivă diacronică, indică metamorfozele stilului publicistic în consonanță cu cele din lirica lui, în fond, mutații care au făcut posibilă literaturizarea pamfletului arghezian: abandonarea cursivității specifice gazetăriei, comprimarea discursului, nu în sensul jurnalistic actual, dat de imperativul conciziei, ci în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]