2,861 matches
-
edited by Michael Henry Heim. Rousset, Jean, Le Mythe de Don Juan, Paris, Colin, 1978. Sartre, Jean-Paul, Baudelaire, București, ELU, 1969, traducere și prefață de Marcel Petrișor. Scaraffia, Giuseppe, Petit dictionnaire du dandy, Paris, Editions Sand, 1988, traduit et présenté par Henriette Levillain. Schorske, Carl E., Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Iași, Editura Polirom, 1998, traducere de Claudia Ioana Doroholschi și Ioana Ploeșteanu. Serna, Pierre, Nobilul, În Omul Luminilor, Iași, Polirom, 2000, volum coordonat de Michel Vovelle, traducere din limba franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii sclipind. Ceilalți trecuseră în poziția de repaus a actorilor, cu oasele adâncite bine în încheieturi, cu umerii aduși și cu brațele moi, de parcă ar fi fost bătuți în cuie de un par, exact între omoplați, iar restul membrelor fuseseră lăsate să atârne, fără nici un sprijin. Era poziția clasică atunci când așteptau ca o scenă să fie blocată 1 sau ca luminile să fie schimbate. Știam deja cât de mult jucai când stăteai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
emoția filmului, nopți în care căutai un loc în care să mergi pentru ca exaltarea să continue. Și nu mă refer la Electric Ballroom 1 aici. Janey își luă biletul de la casă și intrarăm în barul de la subsol, ca să bem ceva. — Pari foarte gânditoare, zise ea. — Boceam Scala. — O. Se întristă. — Da, știu... Am păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
El bătea toba la nunți sau la înmormântări. Una dintre fete era colegă de clasă cu mine. Mergeam uneori cu ea spre școală. În dimineața aceea mă aștepta în poarta casei lor, unde ar fi trebuit să fie poarta. Doi pari înfipți în pământul din capătul unei poteci. N-aveau nici gard. — Ai auzit mașina? m-a întrebat. Instinctiv, cu o lașitate care m-a urmărit toată viața, am spus nu. De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în șale, de nu mai făcusem nimic la gard, nu numai în acea zi, ci săptămâna întreagă. De atunci, nu mai zic niciodată că sunt sărbători mari și mici. Toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul. 323 Cu condacul Împli sacul - Da cu grămătica N-ajungi la nimica. 324 Gurele Mai mult ca prescurele. 325 Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare. 326
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păzească un an (cu toate că anul ei nu e decât de trei zile) și dacă cineva i le păzește bine, Ea-l pune să-și aleagă drept răsplată un mânz, iar de nu, îl omoară și-i pune capul într-un par. Chiar însă dacă păzește cineva bine iepele, totuși ea-l viclenește pe om, căci scoate inimele din caii toți și le pune într-unul singur, încît cel ce-a păzit, alege mai întotdeauna un cal fără inimă, care-i mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un fapt de limbă important, indispensabil într-un fel comunicării sociale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de subtilități inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-și măsurat șoldul pe cîte o potecă îmi vine să le iau în brațe și să le sărut ! (Odată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi!.. spuse cu ură un țăran, plescăind din limbă a fin cunoscător. Ni sî pari, nie, că nu-i ca la‟nceput! .. - Așa s-am parti di ochi‟ din cap șî di Rifca me‟ dac‟am fucut eu așa civa! se jura ovreiul, cu fața roșie de spaimă, atât de convins, că aproape o credea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui însuși. Constatată la buletinul de știri de la TV., ea ajunge azi în sufletul omului mult prea repede. Fulgerător. Cândva, o astfel de știre (X l-a ucis cu toporul pe Y și i-a atârnat capul sângerând într-un par), făcând înconjurul lumii în ani, în zeci de ani-în antichitate bunăoară, se confunda cu însuși mitul sau devenea subiect de epopee sau de tragedie, nu? O explicație similară ne oferă Mircea Eliade. Cert este că, odată trecut prin lumea ficțiunii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce ardea cu tot mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i întoarce spatele. Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura vină, aceea că era un om prudent. Singur pe lume Fănică Rîmbu era marinar de meserie. Adică avea școală și experiență. Zece ani a colindat mările și oaceanele lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment incheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nenorocita dracului... Vă pomeniți că l-ați muncit voi, calicilor. Copiii s-au trezit și se formează încă două tabere de beligeranți. Lupta a pornit fulgerător cînd Raj a început să tragă sacii în casă. Mai întîi a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă cu o sapă bine țintită în moalele capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd Raj a început să tragă sacii în casă. Mai întîi a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă cu o sapă bine țintită în moalele capului. A căzut lat, a dat ochii peste cap și dus a fost. Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tînăra nu se mai grăbește și introduce în program figuri noi, care de care mai agreabilă vederii unui mascul. Dacă dai în mintea prostului și îndesești vizitele pe aleea, proprietate privată, atunci te poți trezi doar după ce ai primit un par în moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și îndesești vizitele pe aleea, proprietate privată, atunci te poți trezi doar după ce ai primit un par în moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-o tovărășie și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Fidorous. Butoiul plutea doar acolo, cam la un metru de marginea bărcii, tresăltând puțin în valurile mici iscate de noi. Brr-brr, brr-brr. Vezi ceva? E acolo jos? Fidorous scutură din cap. Nu-l văd, dar acolo e. Ridică un par lung cu un cârlig la capăt dintr-un stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă peste apă, întinzându-se peste balustradă ca un jucător de biliard, cu parul întins în față. — ... O să-l tragem la suprafață, dacă o să fim nevoiți. M-am trezit că picioarele mă duc din nou în spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful degetelor pe punte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trezit că picioarele mă duc din nou în spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful degetelor pe punte, cu celălalt în aer, cu o mână ținându-se de balustradă și cu cealaltă întinzând parul. Se clătină, ezită, se întinse, cârligul ratând frânghia și lovind butoiul cu un pocnet sec. — Ai grijă, am zis. Încă întins peste bord, Fidorous se întoarse să se uite la mine și fu pe cale să spună ceva, când butoiul prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]