57,719 matches
-
recunoști? Ana: - Da... Rareș: - Cine sunt? Ana: - Nu... Rareș: - (Enervat.) Mamă!... Joci teatru? Ana: - Da... Rareș: - Te rog eu, încetează!... Fă-o pentru mine. Bine? Ana: - Nu pot... Rareș: - Nu poți să... fără teatru? Ana: - Da... Rareș: - Mamă! (Pe marginea patului, iarăși panicat) Mă recunoști? Ana: - Da. Rareș: - Cine sunt?... Ana: - Ionel... Rareș: - Mamă!... Tata a murit acu’... trei ani!... Sunt eu: Rareș. Ana: - Mă schimbi? Rareș: - Dacă mă recunoști. Să știi că mă pui într-o situație... Ana: - Și tu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
ceai. (Rareș iese bombănind. Singură:) Descurcăreț ca soacră-mea... Dacă coboară scara cu ochii închiși! Îl culeg copiii de lângă tomberon!... (Pauză.) Uite că nu mai vine! (Strigă:) Rareș!... Rareș!... Rareș!... (Rareș dă buzna în cameră, se împiedică și cade lângă pat) Mamă!... Ți-e rău?!... Se ridică. speriat.) Mămică! Ana: - Cu ce te ocupi tu?... Care-i profesia ta? Rareș: (Debusolat) - Cu ce mă ocup?!... Mamă!... Mă faci să-mi... Ana: - Care-i profesia ta?... Rareș: - Mamă!... Mă faci să-mi
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
fac ceva și nu știam ce. Încă mai credeam în puterea mea de a împinge cu doi-trei pași înainte spectrul acestei teze de doctorat. Ei bine, puterea asta nu există. E 11 dimineața și eu abia m-am sculat din pat. Nu mi-am băut cafeaua, nu mi-am făcut dușul. Am să intru în baie și am să stau acolo o jumătate de oră. Și după asta? După asta cai verzi pe pereți, plictiseală, prostii. Să mă înfund în biblioteca
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Această parte a volumului se poate intitula „Requiem la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața, Mama s-a stins în chinuri grele la spital, pe patul de suferință în care, complet intubată, a agonizat aproape o lună” (p. 121). Pe parcursul evocării, autorul scoate de la sertar vechi scrisori adresate Mamei în frageda copilărie, realizând astfel o recuperare a acelor ani și o redesenare a profilului matern cu
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
autogărilor din patru orașe, căutat și mîncat din gunoaie, concomitent cu căutatul zadarnic al unei slujbe. În serile și nopțile petrecute singur în toată școala, cu porțile și ușile încuiate, își trăgea sufletul prin secretariat sau oficiul unde avea un pat pliant moștenit de la predecesorul său, despre care auzise că se îndurase să iasă la pensie după mai bine de patruzeci de ani petrecuți în post. Povestea asta parcă ar fi dat să răscolească în el năzuința după o astfel de
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
mîndră de voi... Da, acum mîncăm, friptură de pui cu cartofi natur și salată de roșii, da, și salată de fructe, da, are ananas, bucăți de banane și boabe de struguri, bucățele de măr, da, camera-i spațioasă, cu două paturi mari, baie cu cadă, televizor, plasmă, terasă de unde se văd munții... Ce să facem? Vorbim, stăm de vorbă, ne uităm la televizor, mai stăm puțin și ne băgăm în pat la culcare... Vedeți, aveți grijă ce-i spuneți lui tata
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
struguri, bucățele de măr, da, camera-i spațioasă, cu două paturi mari, baie cu cadă, televizor, plasmă, terasă de unde se văd munții... Ce să facem? Vorbim, stăm de vorbă, ne uităm la televizor, mai stăm puțin și ne băgăm în pat la culcare... Vedeți, aveți grijă ce-i spuneți lui tata dacă apare la noapte acasă. Știți voi de fapt, nu-mi fac probleme... Nu, nu, în nici un caz. Îi spuneți să nu mă sune. Nu vreau să fiu deranjată, vreau
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
privesc despărțirea treptată de orice deprindere lumească. Închis într-un apartament cu molii, scriitorul încearcă să reducă sonorul existențial la minim: refuză tot mai des ieșirile în public sau declină invitațiile de a comenta evenimente politice „stringente”; chiar scularea din pat dimineața devine „o decizie” tot mai greu de asumat. Acuitatea care lipsea comentariului politic în acest volum se răzbună în confesiunile despre bătrânețe și moarte. Prima e mai ales o boală spirituală, întrucât „bătrânii suferă de răul cel mai greu
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
de o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Câteva exemple, veți dori poate. Vi le ofer, așadar. În muzeul de artizanat, găzduit în vechea școală de început de secol 20, ghida te însoțește încântată prin încăperi în care femeile mai țes și acum la război pături, fețe de pat și de masă, stofe pentru paltoane; în încăperea alăturată se împletesc mănuși și ciorapi din velna (lână 100%) și aflăm câteva dintre obiceiurile locului. Ciorapii și mănușile astfel împletite se oferă cadou. Ce semnificații au aceste cadouri? Păi dacă o
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
spiritul său!... Titlul ales de editor, reluând o sintagmă aparținându-i lui N. I. Herescu, constituie o triplă metaforă. Mai întâi, a culturii și civilizației greco-romane, pe care se sprijină întreaga Europă. Apoi, a latinismului în cultura română, în care reprezintă patul germinativ din care aceasta își extrage sevele. În fine, a operei latinistului însuși: deși interzisă decenii de-a rândul, aceasta se întoarce acum, la fel de actuală și într-un context la fel de angajant. Studiul introductiv al profesorului Franga, reconfortant prin deplina cunoaștere
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
Bobby ne prinsese. În perioada aceea nu îndrăzneam să-i spunem nu, iar el ne invitase să mergem după spectacol într-o casă mare a lui Andre, la țară, să dormim, era o petrecere acolo și se găsea și un pat mare de dormit. Noi nu mergem prea ușor să dormim într- o casă străină, nu ne place intimitatea cu obiectele altora, mirosurile, periuțele de dinți folosite. Nu mergem cu multă plăcere nici măcar la petreceri, care nu se prea potrivesc cu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
am dus la culcare - sau te drogai și tu, sau într-adevăr n-aveai ce căuta acolo. Ne-am retras deci, pentru că așa ceva nu era pentru noi. Am fost obligați să trecem pe la Bobby ca să aflăm unde puteam găsi un pat, dar el era deja destul de amețit de iarbă, noi n-aveam chef să-l vedem așa, iar el n-avea chef să strice totul pentru povestea aia. Ca și cum ar fi înțeles ce se petrecea, Andre veni să ne ia de
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
începutul unei conversații, era ceva ce voia să spună și atât. Poate fraza aceea, poate alcoolul și dansul, dar odată rămași singuri, noi trei am mai vorbit câtva timp, ca și cum am fi continuat ceva. Eu și Luca întinși pe un pat mare, Sfântul așezat pe un divan, în cealaltă parte a camerei. Vorbeam ca și cum am fi avut un viitor în față, pe care de abia îl descoperisem. Am vorbit și despre Bobby și de faptul că trebuia să-l facem să
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
am tras cearșaful pe noi, cu obișnuita pudoare. Ar fi putut fi oricine, dar era Andre. Intră în cameră, închise ușa, avea pe ea doar un tricou alb și nimic altceva. Privi o clipă în jur, apoi se strecură în patul nostru, între mine și Luca, de parcă așa ne înțelesesem. Făcea totul cu calm, fără să scoată o vorbă. Își puse capul pe pieptul lui Luca și rămase câtăva vreme nemișcată, pe o parte, întinzându-și piciorul peste ale lui. La
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
peste ale lui. La început Luca nu făcu nimic, apoi începu s-o mângâie pe cap, se mai auzea încă, de departe, muzica de la petrecere. Apoi s-au strâns mai tare unul lângă celălalt, iar eu m-am ridicat pe pat, cu gândul să plec, singurul gând care mi-a trecut prin cap. Dar Andre își întoarse puțin capul și, luându- mă de mână, îmi spuse Vino aici. Atunci m-am întins, cu inima lipită de spatele ei, cu picioarele puțin
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
că, dacă n-aș fi reușit s-o sărut, totul ar fi fost inutil. Ea se lăsă trasă, zâmbea, ajunse la o suflare de buzele mele, dar râdea. Se urcă pe mine că să mă țină cu umerii lipiți de pat, râdea la o suflare de buzele mele, se juca. I-am prins ceafa cu mâinile, am tras-o către mine, la început a înțepenit, apoi nu mai râdea, eu am făcut cu șoldurile un gest pe care nu-l cunoșteam
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
La 19 ani nimeni nu se gândește că va rămâne țintuit la pat pentru tot restul vieții. Unii nici măcar nu își închipuie că există oameni care la această vârstă au viața distrusă. Și totuși, există tineri care nu merg să se plimbe prin parc atunci când vine primăvara și nici nu ies afară iarna
Destin frânt la 19 ani. O baie în mare la Mamaia i-a distrus viața () [Corola-journal/Journalistic/44493_a_45818]
-
nimic. A fost diagnosticat cu traumatism vertebro-medular, fractură de coloană, băiatul fiind paralizat de la gât în jos și dependent de aparat respirator, arată blogul pentru Marian. Din acea zi fatidică, el nu a mai părăsit spitalul și este țintuit la pat. Pentru a putea pleca din spital, să nu mai fie dependent de aparatura spitalicească, Florin are nevoie de un aparat de oxigen acasă, iar o intervenție medicală în străinătate i-ar spori șansele la recuperare. Mama lui nu mai are
Destin frânt la 19 ani. O baie în mare la Mamaia i-a distrus viața () [Corola-journal/Journalistic/44493_a_45818]
-
unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
afirmat Laurian Stănchescu la omagierea a 138 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, scrie realitatea.net. Laurian Stănchescu a precizat că dorința lui Constantin Brâncuși era să fie depus lângă mama sa, la Hobița. "Dorința lui Constantin Brâncuși pe patul de moarte era să fie depus la Hobița, lângă mama lui, dar eu personal consider că lui Brâncuși ar trebui să i se facă un monument mare funerar lângă Coloana Infinitului. Cred că acela ar fi arcul universal unde s-
Repatrierea osemintelor lui Constantin Brâncuși se va face în câteva luni () [Corola-journal/Journalistic/44801_a_46126]
-
păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată tot mai trebuie să rămână și singură mititica... „Păpușa”, soția tovarășului secretar, mai exact, Ilona, de câteva luni Tălparu, dormea liniștită, într-un pat imens. Ca un prunc scos din baie. Complet goală, transpirată din pricina căldurii înăbușitoare din dormitor. Visa frumos, cu gura puțin deschisă, într-un zâmbet fericit. Mititica nu dormea singură. Gheorghe era îngrijorat fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să-și convingă mama. Aceasta o iubea mult pe Elena, poate și pentru că a fost
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să-și convingă mama. Aceasta o iubea mult pe Elena, poate și pentru că a fost prima fată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o facă, cine are curajul? Doar Elena... pe Nicu nu-l ascultă, nu are încredere în el... Dar mă întreb și eu, ca prostu’, de ce nu-i împușcă, de ce nu-i leagă? Ce așteaptă? Parcă obosiți, se așezară amândoi pe pat. Apoi primarul ieși, fără să spună nimic, fără să salute. Se părea că băutura îl ajunsese și pe el. Capitolul 3 Să fi fost ora zece dimineață când îl sculară pe Gheorghe. Bărbatul mormăi ceva, fără a da de înțeles
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]