KorAP: Find »[drukola/base=patriotism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...136 >

3,386 matches

Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537

Egor Stepanovici Răutu, dintr-un capriciu, care voia numele în acord cu moda din societatea timpului: toată lumea bună trebuia să aibă nume rusești sau care să pară rusești. Acesta era un semn al aderenței la noua societate, un semn de patriotism din partea celor despre care se știa că sînt moldoveni, iar acest aspect trebuia pus în evidență de fiecare dată. Ilustrativ este cazul lui Ivan Ivanovici Covată, „un funcționar al cărui patriotism rusesc era cu atît mai fierbinte cu cît trebuia

A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
semn al aderenței la noua societate, un semn de patriotism din partea celor despre care se știa că sînt moldoveni, iar acest aspect trebuia pus în evidență de fiecare dată. Ilustrativ este cazul lui Ivan Ivanovici Covată, „un funcționar al cărui patriotism rusesc era cu atît mai fierbinte cu cît trebuia să fie uitată originea lui moldovenească“ (1, 108), patriotism ce i-a fost de folos din moment ce și-a menținut calitatea de consilier pentru un șir de guvernatori ai Basarabiei. Nu era

A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
moldoveni, iar acest aspect trebuia pus în evidență de fiecare dată. Ilustrativ este cazul lui Ivan Ivanovici Covată, „un funcționar al cărui patriotism rusesc era cu atît mai fierbinte cu cît trebuia să fie uitată originea lui moldovenească“ (1, 108), patriotism ce i-a fost de folos din moment ce și-a menținut calitatea de consilier pentru un șir de guvernatori ai Basarabiei. Nu era însă un caz izolat; Însăși Smaragda Theodorovna declară contelui Prszewicki: „Sînt basarabeancă, [...] aproape n-am ieșit din provincia

A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
dacă romanul lui Stere aduce în atenție și o astfel de situație prin persoana caucazianului Mehmet Șihau Oglî, „rebotezat“ în rusește Ivan Ivanovici Șahov, dar care continua să-și spună Mehmet. Dorința unora dintre boierii basarabeni de a-și proba patriotismul rusesc era însă așa de puternică încît țineau să se debaraseze de numele moldovenesc în orice chip. Cea mai simplă modalitate era modificarea numelui astfel ca să nu mai pară moldovenesc. Tatăl Smaragdei Theodorovna se numea Toader Cacioni. „[...] numele lui adevărat

A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
întrebai de ce națiune sînt, abia înțelegeau o asemenea vorbă și în fine răspundeau că sînt bucovineni. Cea mai mică idee despre istoria, limba sau literatura română nu aveau. Spirite cu totul materializate, nu puteau concepe cea mai elementară idee de patriotism sau naționalitate“ <footnote G. Sion, Amintiri contemporane, după Ion Nistor, Un capitol din viața culturală a românilor din Bucovina. 1774 - 1857, București, 1916, p. 44. footnote> . În aceste condiții, afirmația lui I. G. Sbiera că „era deci cel mai mare

A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724

În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem" (ibidem). Corupția intelectuală începea devreme, astfel că și copiii de grădiniță mimau comportamentele abuzive ale maturilor, dezvoltând abilități de spionaj, patriotisme ridicole și supunere în fața unor falși superiori. Neadaptată, incapabilă să colaboreze, urmărită și persecutată, Herta Müller trăiește într-un exil perpetuu, concentrat în mai multe direcții, cea mai interesantă fiind cea a limbajului și vorbirii. Această fractură în nivelul primar

Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

chiar decât specialiștii din diverse domenii) și la contextul efectiv al vieții sociale românești din perioada respectivă (pe care-o critică și caută să-l influențeze în sensul promovării Ideii Naționale) ne aduce înaintea ochilor minții imaginea unui tip de patriotism pe care aproape că nu-l mai putem înțelege astăzi: "... descoperim uimiți că Eminescu se afundase în studiul marilor filosofi moderni nu pentru știința în sine sau pentru doctorat, ci fiindcă îl chinuia problema salvării poporului său, gândind la o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
o vreme "de tranziție". Poetul scrie cu intermitențe și încearcă să schițeze o doctrină politică (apropiată spiritului eminescian, notează dl Codreanu, și, de aceea, având un destin asemănător, adică foarte vitreg). Laitmotivul acestei publicistici îl constituie adevărul ca emblemă a patriotismului. Atât Bolintineanu cât și Eminescu resping mutilarea ființei prin dogmatismul agresiv al intereselor personale și de grup: Vom spune adevărul se îndârjește gazetarul -, vom anunța prăpastia către care țara merge fatalmente, destrucțiunea societății ce a început, și dacă vom fi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
grila bolii poetului, capătă o cu totul alta semnificație dacă sunt puse în legătură cu evenimentele politice ale epocii și, mai ales, cu activitatea sa de ziarist. Căci articolele sale din "Timpul", reproduse adesea și de alte periodice ale vremii, vădesc un patriotism sublimat până la forma sa ideală, dar pe care ultimii detractori îl asociază naționalismului îngust, xenofobiei și antisemitismului. Este meritul lui Th. Codreanu de a surprinde în volumul Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Serafimus, Brașov, 1999) amănuntele unui scenariu pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
se afla în opoziție totală cu astfel de tendințe, afirmând în variate moduri principiul tutelar al iubirii ca putere care orientează cele mai importante înfăptuiri artistice, culturale și spirituale ale umanității. Scrie Theodor Codreanu în ciclul Oglinzi: "Dragostea seamănă cu patriotismul: abia departe de țară îi descoperi puterea și frumusețea"; Plină de taine e iubirea, dar mai plină de taine e lipsa ei"; "A-ți părăsi patria pentru un culcuș mai cald e treaba trupului, nu a spiritului"; Fiecare om are

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
echilibrată, în așa fel încât fiecare capitol se sprijină pe precedentul și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă, dar nu în ultimul rând un patriotism sincer ce-l determină să-și asume un asemenea demers eseistic de natură să ofere soluții unei umanități aflate într-o criză spirituală și morală fără precedent. Nu de puține ori capătă temperatura logosului eminescian, lovind la țintă fără teamă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
individului pe pământ, sensul existenței mundane, viața, moartea, arta, datoria și onoarea, munca, politica, nădejdea și speranța, disperarea, adevărul, minciuna și, bineînțeles, literatura, poezia, proza, teatrul, eseul, critica, axiologia, și iarăși morala,religia, ateismul, capitalismul și comunismul, atitudinea, patria și patriotismul, realismul în artă, modernismul, postmodernismul etc. Toate trecute prin mintea și sufletul rece al nihilistului, acea atitudine de indexare, de punere la zid aproape față de tot ce-l înconjoară, încât autorul se întreabă, la un moment dat, "...ce voi face

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Kominternului în România, fiind format în majoritate din evrei și alți alogeni, că ținta imediată era dezmembrarea României Mari, organizând revoluția de la Tatar-Bunar din Basarabia. Aceasta este cauza adevărată a scoaterii din legalitate a acestui partid care afișează astăzi atâta patriotism zgomotos." Sau: Am citit mesajul tovarășei academician doctor Elena Ceaușescu către Institutul Ecuadorian de Științe Naturale. Te înspăimântă atâta lipsă de originalitate, nici un gând personal, nici o sclipire a creierului, doar fraze goale, de curtoazie, fraze ucigătoare cu care suntem suprasaturați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și nu seamănă decât invidie și ură". Poate tocmai de aceea, punctează caustic, la manifestații se striga "Uraaa!" Și nu Iubirea. E bine să reținem și nota 1890 unde găsim: "Mă bucur de orice izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar." Din motive de europenizare / mondializare, ideea rămâne foarte actuală. Un spațiu generos, nu mai puțin dramatic, se acordă devenirii / maturizării sale sentimentale. Convins că "viața fără iubire e un calvar", ajunge să vadă în iubire "un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fost decât o improvizație; miturile, eroii noștri fiind contrafaceri a unor putrede campanii naționaliste, care au culminat, comunism, prin "diversiunea ceaușistă" a unui naționalism mai rău și mai neproductiv încă (ceea ce nici nu-i departe de adevăr) decât legionarismul și patriotismul antonescian "mânjit" de un intolerabil "antisemitism" extras din oarba furie nazistă împotriva poporului ales. Confuzie anume speculată, între patriotismul real și "patriotismul socialist" al "epocii de aur". Și pentru cele mai multe din aceste "capete de acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
diversiunea ceaușistă" a unui naționalism mai rău și mai neproductiv încă (ceea ce nici nu-i departe de adevăr) decât legionarismul și patriotismul antonescian "mânjit" de un intolerabil "antisemitism" extras din oarba furie nazistă împotriva poporului ales. Confuzie anume speculată, între patriotismul real și "patriotismul socialist" al "epocii de aur". Și pentru cele mai multe din aceste "capete de acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și mitul lui "exagerat până la saturație". Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
unui naționalism mai rău și mai neproductiv încă (ceea ce nici nu-i departe de adevăr) decât legionarismul și patriotismul antonescian "mânjit" de un intolerabil "antisemitism" extras din oarba furie nazistă împotriva poporului ales. Confuzie anume speculată, între patriotismul real și "patriotismul socialist" al "epocii de aur". Și pentru cele mai multe din aceste "capete de acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și mitul lui "exagerat până la saturație". Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și anost. Numim aici numai premizele unei analize grea de sensuri, a dlui Theodor Codreanu, singura ce conduce la o sinteză bine articulată și clar exprimată, putem zice cu valoare de sistem, pe falia "naționalismului organic", ca fundament al adevăratului patriotism, și al răspunsului la neliniștitoarea întrebare hamletiană: A fi azi român sau a nu (mai) fi? la care puțini, ce e drept, au și dat, cum se spune, fel de felurite răspunsuri, care de care mai confuze și deci bizare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se situează ferm de partea lui Eminescu, mergând în sensul viziunii sale organice care l-a condus spre ontologia arheului, fără de care nu suntem nimic. Într-o vreme (Kaliyuga) în care conceptul de "patriotism" s-a fisurat/ degradat până într-atât încât s-a văzut amenințată însăși ființa noastră națională, prin măcinarea încrederii în noi și-n puterile noastre, autorul Transmodernismului (2006) ni-l citează salvator pe același Eminescu care sublinia necesitatea echilibrului, în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
îl roade pe H.-R. Patapievici, "ceea ce iarăși poate fi o mistificare", adaugă în paranteză Theodor Codreanu, cu referință la "român", desigur, nu la "rușine". În "sufletul rural-neolitic" al românului el nu găsește nimic bun: "Blândețe, toleranță, spirit receptiv, curaj, patriotism haida-de! Eu nu am văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301

al satului cu consătenii, cu intelectualii satului sau cu elevii, viitorii creatori de mâine, localnicii ratând asemenea prilejuri. Așa cum a avut de spus cuvinte prețioase despre Bârlad, Alexandru Mânăstireanu putea umple inimile de mândrie și să sădească adevărate sentimente de patriotism consilierilor locali, personalului primăriei, școlii, bisericii, în rândul locuitorilor, dar mai ales ale elevilor. Ceea ce au încercat învățătorul Ioan V. Tasie și fostul primar Matei Costel prin organizarea Întâlnirilor cu fiii satului - un mare succes în alte localități - la Priponești

Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
măsuri punitive cu efecte terifiante pentru mulți ani și mai ales pentru mulți intelectuali ai timpurilor și nu numai. Abilitatea unor gândiri pozitive și devotamentul muncii de cercetare au păstrat și evidențiat - în acele condiții - valori nebănuite ale demnității și patriotismului românilor adevărați, calități reflectate cu talent în textele scrisorilor respective care s-au păstrat. Un mare iubitor de corespondență, Emil Cioran, a adunat un număr imens de scrisori, care se aflau în arhiva personală, pe care le-a clasificat numindu

Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

îndoială, continuitatea și profesionalismul dovedit în actul de conducere. Acest lucru a fost posibil prin inteligența și prevederea de care a dat dovadă Ion (Iancu) Panaitescu, primul șef al D.P.S.G. (aprilie 1908-martie 1918), care a deschis calea spre profesionalism și patriotism a celor dornici să activeze într-un domeniu atât de delicat și periculos cum este cel informativ. Pentru conspirativitate și compartimentare au fost introduse, pentru prima dată în România, munca sub acoperire (infiltrare), lucrul cu agenți acoperiți, și utilizarea numerelor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
că, dacă din punct de vedere politic, perioada respectivă a fost relativ liniștită, problemele legate de siguranța statului au fost multiple și ample. Pentru rezolvarea lor și-au dat mâna toate instituțiile statului cu atribuții în domeniu, dovedind profesionalism și patriotism. În primul rând, informațiile obținute de structurile informative și contrainformative românești au dovedit o perfectă cunoaștere a problemelor de interes pentru siguranța statului, atât din mediul rural cât și din mediul urban, fiind în egale măsură reale și pertinente. În

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din România, aceștia fiind atrași la colaborare, în primul rând, de amenințarea că în viitoarea configurație politică vor fi avuți în vedere doar cei care au adus „reale servicii” Budapestei. Indiferent de problemele existente, agenții S.S.I. au dovedit profesionalism și patriotism în activitatea de anihilare a agenților străini din România. În vremuri tulburi, cum a fost cazul perioadei 1938-1940, dar și a următoarelor, eforturile și rezultatele nu s-au regăsit în lumina reflectoarelor, ci în satisfacția împlinirii datoriei față de țară. Informațiile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]