47,342 matches
-
din țări străine. Le urmărește, sare pe mal și înghite rapid încărcătura vaporului. Alt pește mare: fostul ofițer DIE Ioan Niculae sparge valurile într-un iaht luxos. și el are, acasă, acvarii și pești. Vedem imagini cu Niculae filmate prin pereții de sticlă străbătuți de mici umbre tăcute. O senzație ciudată, aproape ireală: Niculae și lumea subacvatică parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce văd eu colea în zare? Ce să văd, Pâcule? Ia uite-te așa, mai cu băgare de seamă. Nu vezi nimic? Pâcule! Eu cred că tu vezi cai verzi pe pereți. Ori nu ți s-o limpezit încă drojdia de aseară... Ce vezi tu și eu nu văd? Dumitre, băiete! Se vede treaba că ai fost infanterist. Nu vezi decât până la capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce, tu ești în stare de ceva? Nu poți să tai măcar o orătanie.” - o început să-l boscorodească nevasta. „Ba l-am tăiat. Dar o dispărut.” „Tie ți s-o părut poate...Din cauza rachiului, tu vezi cai verzi pe pereți. Du-te și adă cocoșul în casă dacă l-ai tăiat! Ce stai ca lemnul?” Am uitat să spun că amărâtul ista umbla numai cu trăscăul în cap. Până să se dezmeticească, nevasta s-o înfipt în el. „Hai și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moalele capului...Intr-un târziu, a întrebat: Si ce dacă? Dacă ar fi numai tânără n-ar fi nimicuța, dar îi plină de nuri de le lasă gura apă vecinilor. De această dată, Mitruță s-a făcut alb ca un perete proaspăt văruit. „De unde știe moș Pâcu de Zâna și Iordache?” l-a săgetat întrebarea în creier și nu a mai deschis gura o bună bucată de drum. „L-am gâcit pe flăcău. Da’ lasă că i-o fac eu lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fac?” s-o gândit el. „Să mai ascult puțin, poate mi s-o părut.” N-o trebuit să aștepte multă vreme până când o auzit din nou: „Mamăăă!!! Deschideee!!!” Deschideee!!! Si unde o pornit să bată în ușă de se zguduiau pereții... „Aista-i strigoi, ucigă-l toaca! Ce să fac?” se frăsuia portarul de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vedea pe unde calcă, iar pantofii lui aveau, astfel, o durată de viață peste medie. Observa mai întâi încălțările interlocutorului și abia apoi ridica, timid, privirea spre el. Vorbea în șoaptă - obicei păstrat din țară, de frica microfoanelor ascunse în pereți, în pat, în aer. Ca să-și dovedească apartenența deplină la cultura franceză, Lionel a mai făcut următoarele: a mâncat tot ce zboară, se târăște și înoată; a învățat pétanque; a devenit expert în bilboquet; și-a luat abonament la meciurile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
localul e gol. Didier stinge și aprinde firma de trei ori. Într-un minut, două mașini de poliție opresc, cu scrâșnet de frâne, în fața bistroului. Inspectorul Clovis și șase polițiști descind în forță. Doi agenți mai tineri îi pun cu fața la perete pe Francis și Didier. După ce-i legitimează, inclusiv pe Claude, cel mai bătrân dintre polițiști îi raportează lui Clovis: — Sunt în regulă, dom’ inspector. — Cred și eu că ăștia au actele în ordine, se enervează Clovis. Unde sunt ceilalți? Cineva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la ferestre. Rulota este împărțită în două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam înghesuiți, în cazul de față, pentru că sunt trei și Roman face cât doi -, în cealaltă, prezicătoarea. Esmé are în jur de 40 de ani, păr negru, lung, o coroană pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente. Se oprește când încep să-l doară pumnii. Lionel, încă binedispus, întreabă ironic: — O să mor și eu? — Toți murim. Mai devreme sau mai târziu. Uite, Edy, fiu-meu, o să moară mai târziu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viconte, intră Liliane în rol. Lionel o ia în brațe și începe să urce scările. Liliane ține în mână cârja, pe care o manevrează destul de neîndemânatic. Agnès, emoționată, comentează: — Ce romantic, ca la o nuntă. Atenție, mireaso, să nu zgârii pereții, că ți-i pun la plată. Pe palierul etajului trei, Lionel se oprește să-și tragă sufletul. Robespierre profită de situație și-i trage o limbă pe obraz. Lionel n are cum să se apere, având mâinile ocupate. Se strâmbă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel privind în gol. Își slăbește nodul de la cravată. Ia un pahar de whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trei obiecte banale ale scenografiei de pretutindeni și dintotdeauna: scara, ușa și copacul. Mii de spectacole sau folosit de ele; tot atîtea, le-au evitat. Îmi amintesc și-n teatrul românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși: 70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
amintesc și-n teatrul românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși: 70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
are pe bilet Hamlet și Gaițele: după ce vorbește despre craniul lui Yorick, Îi spun să treacă la al lui Duduleanu... Am o doctorandă care Într-o altă existență trebuie să fi fost...basorelief : cum mă vede, cum se lipește de pereți! Nu cumva s-o Întreb cum stă cu teza, cînd va fi gata. Și nu e singura! De parcă le-aș vrea răul! Nu m-ar mira să mă și urască, deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul În care avea să moară, cu câteva luni Înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la maestru, să iau câteva portrete de-ale sale de pe perete, pentru a ilustra paginile dedicate dramaturgului, de către revista România Literară. Ajuns acasă la celebrul scriitor, am fost Întâmpinat de secretara sa, Anicuța Chendi (nepoata ardeleanului), o femeie ușor trecută,dar căreia-i luceau ochii precum la codobaturi. Mi-a spus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
secretara sa, Anicuța Chendi (nepoata ardeleanului), o femeie ușor trecută,dar căreia-i luceau ochii precum la codobaturi. Mi-a spus cu o drăgălășenie cam zaharisită, că maestrul doarme, dar dacă-i las gaj buletinul, pot să-mi aleg de pe perete unul sau două portrete făcute lui Eftimiu, de unii dintre cei mai mari plasticieni români interbelici. Am ales un Iser și un Ross. Le-am dus la redacție, după ce i-am mulțumit amazoanei. Joi a apărut pagina cu cele două
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
său: „... În penultima zi de școală, am fost cu colegii mei la ștrand... asta prin clasa a X-a... și nu mi-am luat mediile... m-a bătut cu cureaua și m-a udat cu apă, și am calciu pe pereți, și eram toata zgâriată, bătută, plină de vânătăi... eu am lipsă de calciu și din cauza asta mă Înăduș, amețesc și mă uda, mă bătea, mă uda... mama mea era În cameră, nu s-a băgat, nici măcar nu mi-a luat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Locuiam Într-un cartier mărginaș din [...], unde erau foarte mulți țigani... Încă mai sunt. Nu aveam cine știe ce condiții,... adică... aveam sobe pentru care trebuiau lemne, se răcea foarte repede În casă, era foarte greu, multă chinuială... Se făcea igrasie pe pereți... În fine, cu timpul ei au Început să se chinuie Într-un fel ca să facă casa... și de asta de mic copil mi-au lipsit multe lucruri, adică erau săptămâni, luni În care În fiecare dimineață mâncam numai ceai cu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
am luat mediile, nu mi-am scris mediile În carnet, și pentru asta... când au aflat, a vorbit mama cu diriginta, m-au bătut atunci... m-a bătut cu cureaua și m-a udat cu apă, și am calciu pe pereți, și eram toata zgâriată, bătută, plină de vânătăi... eu am lipsă de calciu și din cauza asta mă Înăduși, amețesc, și mă uda, mă bătea, mă uda... mama mea era În cameră, nu s-a băgat, nici măcar nu mi-a luat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
întotdeauna, că hotărârea și vigilența sunt mai importante, te desparți de ei, le mulțumești tuturor pentru intențiile bune, pornești pe cărarea de munte către prințesuța ta spectaculoasă și către grădina suspendată a dragostei ei. coșmar merg prin culoare cilindrice cu pereți albi, iluminate de neoane puternice cu nenumărate răscruci în unghi ascuțit este unul din visele mele vechi, de care nu scap alerg prin tubulatura orbitoare dezbrăcată, mă tem să nu mă vadă cineva nu găsesc nici un obiect cu care m-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în unghi ascuțit este unul din visele mele vechi, de care nu scap alerg prin tubulatura orbitoare dezbrăcată, mă tem să nu mă vadă cineva nu găsesc nici un obiect cu care m-aș putea acoperi totul este imaculat, curat, numai pereți și lumină culoarele se îngustează din ce în ce și trebuie să mă întorc să încerc o altă variantă a acestui labirint nesfârșit ajung să sper să întâlnesc, totuși, pe cineva îmi smulg părul, urlu, lovesc cu pumnii și picioarele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]